Ziua Mamelor de peste ocean

home isPe 12 Mai, anul acesta, în Canada şi America se sărbătoreşte Ziua Mamei! “Mother’s Day” este o sărbătoare importantă, recunoscută de mici şi mari, ridicată la rang de cinste de toată mass media ce o “cîntă” răsunător, de toate magazinele ce îi dedică reduceri uriaşe, de toate şcolile şi grădiniţele în care se confecţionează cadouri sau serbări pentru mame, de toate restaurantele arhipline şi rezervate cu mult timp înainte de consorţii, copiii şi nepoţii mamelor din America.

Mic istoric

Ziua Mamei a fost sărbătorită pentru prima dată în 1908, cînd Anna Jarvis a organizat un memoriu pentru mama ei în Grafton, Virginia de Vest. Anna Jarvis a început apoi o campanie de a face din „Ziua Mamei”, o sărbătoare recunoscută în Statele Unite. Ulterior, această zi a fost adoptată şi de către alte țări, iar acum este sărbătorită peste tot în lume. În această zi, spune tradiţia, fiecare persoană oferă un mic cadou (o floare, carte, bijuterie etc) Mamei sale. Anna Jarvis şi-a  dorit ca fiecare familie să-şi onoreze “Mama” în această “a doua duminică din luna Mai” şi a impus ca ortografia numelui să nu se refere la “Ziua Mamelor”, ci la “Ziua Mamei”, unica Mama a fiecărui om. Unele ţări din lume au adoptat această sărbătoare ca atare, iar altele i-au dat conotaţii spirituale, religioase.

raSunt mamă

De-a lungul celor cincisprezece ani ai mei trăiţi pe pămînt american, Ziua Mamei nu a avut o prea mare importanţă pentru faptul că Mama mea se afla în România, iar urările mele ajunseseră deja la ea încă de pe 8 Martie (ziua mamelor din România). De patru ani încoace însă, situaţia s-a schimbat! Sunt mamă! Aveline, fiica mea  minunată, mă strigă “mama” de un milion de ori pe zi. Şi acum înţeleg de ce lăcrima mama, în copilăria mea, cînd îi confecţionam felicitări de 8 Martie… Aşa lăcrimez şi eu acum, cînd fetiţa mea îmi aduce de la grădiniţă, an de an, mici “cadouri” lucrate de mînuţa ei, pentru mine. Anul acesta, mi-a dăruit un firicel de plantă, sădit în pămînt într-un păhărel de plastic. Păhărelul de plastic era învelit cu poleială şi legat cu o fundiţă roz. Felicitarea (din hîrtie creponată, decupată de mînuţele ei dibace, în formă de floare) îmi spunea, deşi în limba franceză, cît de mult mă iubeşte şi preţuieşte fetiţa mea, care îmi zîmbea dulce dintr-o fotografie lipită lîngă semnătura ei. Mi-a dăruit micile ei cadouri cu mare bucurie şi entuziasm, şi a repetat de cel puţin douăzeci de ori pînă mi le-a înmînat:”I love you Mommy, It’s Mother’s Day!” Ce bijuterie, ce rezervare la restaurant, ce vacanţă sau cine ştie ce alt cadou ar putea egala darul ei? Ce mi-aş mai putea dori de “Ziua Mamei” sărbătorită pe pămîntul pe care trăiesc acum, decît ce am acum alături, pe fiica şi pe mama mea (venită la noi, din România, într-o mini-vacanţă care s-a prelungit).

mamaavaroxMama şi Fiica

Probabil nu este întîmplător faptul că în fiecare an, ziua de naştere a fiicei mele cade imediat după sărbătoarea “Ziua Mamei”. Peste două zile fetiţa mea va împlini 4 ani, iar eu bifez…patru ani de “mămicit”.

Mă uit la fiica mea azi şi văd un copil sensibil, inteligent, încăpăţînat, artistic, blînd, uneori dramatic, dar tot timpul delicat, un înger luminos. Nu de puţine ori am avut în ochi lacrimi de bucurie pentru acest dar pe care Universul mi l-a dat, cea mai pură formă de Lumină şi Iubire cu care am fost binecuvîntată. Şi îi mulţumesc fetiteti mele în fiecare zi pentru lecţiile despre dragoste, iertare, bucurie, relaxare, respect, creativitate, umor, încredere și inteligenţă pe care mi le dă. Îi mulțumesc pentru că a venit în această lume atît de ușor (după doar 5 ore de travaliu şi o naștere naturală relativ ușoară). Îi mulțumesc pentru că este balsamul sufletului meu şi pentru iubirea ei necondiţionată, pentru sărutările şi îmbrăţişările pe care mi le dă în fiecare zi, indiferent de cît de obosite, fericite sau capricioase suntem. Îi mulţumesc pentru că în ultimele luni ea a fost prietena mea cea mai bună şi „sfătuitoarea” mea în zilele în care Fericirea a luptat foarte mult ca să învingă Tristeţea. Îi sînt recunoscătoare că este un copil sănătos şi fericit în ciuda obstacolelor pe care noi, părinţii ei, le mai întîmpinăm şi în ciuda celei mai mari „vine” pe care o simt uneori (că nu am alăptat-o mai mult timp).

AVA4Îi mulţumesc pentru că ea îmi arată, în fiecare zi, cît de simplă este Viaţa, de fapt. Şi îi sînt recunoscătoare copilei mele că ea ştie deja tot ceea eu abia acum reîncep să-mi amintesc.

Au trecut patru ani de cînd ne avem una pe cealaltă. Patru ani în care, în sfîrşit, am înţeles că IUBIREA este tot ce avem nevoie şi tot ce ar trebui să avem mereu la noi, cu noi, în noi, pentru a trece peste tot şi toate. Şi pentru a respecta dorinţa Annei Jarvis, vă spun de-aici, de la capătul pămîntului:

La mulţi ani, „Mamei” din tine!

La mulţi ani, Mamei tale!

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *