Wishlist No. 2/2015

roxTot încerc să-mi notez dorinţele pentru 2015 şi realizez că nu pot pentru că… sunt prea multe (în stilu-mi caracteristic, vreau prea multe şi cer prea mult de la mine). Aşa că mă voi limita doar la 12 dorinţe, cele mai puternice, cele care vibrează cel mai profund în mine acum, la cumpăna dintre ani. Le-am ales trecându-le prin filtrul minţii, dar mai ales prin cel al sufletului.

  1. Familia şi iubirea pe primul loc. Apoi serviciul, banii, lucrurile, aparenţele, cum sunt privită de alţii…
  2. Să îmi respect trupul şi spiritul mai mult decât am făcut-o până acum. Să renunţ total la a consuma carne (oricum mănânc atât de puţină), să meditez mai des, să observ detaliile din jurul meu; să mă ţin de cursurile de yoga, de orele de salsa (de care vreau să mă reapuc), de sesiunile de masaj (la care nu vreau să mai renunţ). Oh, şi să frecventez sala de forţă mai des că până acum.
  3. Să ţin un jurnal nou, un jurnal optimist al viselor mele frumoase, al întâmplărilor magice de peste zi, al lucrurilor, persoanelor care mă fac fericită pentru o secundă, cinci minute sau 24 ore pe zi.
  4. Să termin de scris şi să public romanul de dragoste început în primăvara lui 2012.
  5. Să fac din scris (articole, cărţi, materiale pentru Mala Hierba) o principală sursă de venit (pentru a nu mai simţi că “muncesc” fără să creez ceva)
  6. Pentru că sunt fan astrologie şi terapii alternative – mi-aș dori să-mi consolidez cunoştinţele (şi diplomele/certificatele) şi să le practic aşa cum deja îmi dictează sufletul, dar încă nu mi-am găsit foarte mult timp şi curaj să o fac (decât sporadic).
  7. Să fac pace cu Florida! Să-mi redeschid simţurile, mintea, să cobor în adâncurile mele, să îmi dau o reală şansă de a “recunoaşte” ce anume mă cheamă acolo, de ce simt, ori de câte ori sunt în Florida că “sunt acasă”. Să explorez cu seriozitate acest “subiect” şi să îl închei într-un fel – ori să scriu următoarele articole de-acolo, ori să rămână pentru mine doar o simplă destinaţie de vacanţă.
  8. rox1Să fac pace cu oamenii care au plecat din viaţa mea voit, forţat, brusc, temporar sau definitiv. Să înţeleg că nu e vina mea şi nici a lor, că nu am vreo datorie pentru a schimba lucrurile. Să ştiu şi să trăiesc din adâncul fiinţei adevărul potrivit căruia unii oameni vin în vieţile noastre NU pentru a rămâne, ci pentru a petrece doar o perioadă de timp împreună, pentru a învăţa lecţii, pentru a ne învăţa ceva (şi că nu e nimic greşit, grav, trist sau dezonorant în faptul că au plecat). Să înţeleg că relaţiile dintre oameni doar SUNT, aşa cum sunt în prezent (fără “dar”, “poate” sau alte comparaţii trecut-prezent).
  1. Să înţeleg că dacă o relaţie, o prietenie, o legătură între doi oameni necesită efort pentru a se menţine vie sau este forţată, nu vine natural, nu aduce bucurie celor implicaţi, nu este dorită în egală măsură de cei implicaţi, aceasta se numeşte agonie. Şi nimeni nu vrea să trăiască, să iubească sau să socializeze în agonie. Sau, mă rog, nu eu. Not anymore… Şi, din nou, nimeni nu este vinovat pentru asta. Lucrurile doar sunt cum sunt pentru binele nostru suprem.
  2. Să mă iubesc mai mult şi să am mai multă încredere în mine şi deciziile mele ca om, mamă, prietenă, partener de viaţă sau partener în vreun proiect, la serviciu. Chiar dacă asta înseamnă să învăţ să nu mă mai simt vinovată că petrec o oră la sală şi nu la joacă cu fata mea sau că uneori am nevoie să îmi iau o vacanţă fără să fie perioada concediului.
  3. 2Să trăiesc în 2015 minut cu minut, zi de zi, în prezent. Să nu mă mai roadă de ce am acţionat într-un fel sau altul în trecut sau la ce rezultat ajung la sfârşitul anului 2015 când voi revizita dorinţele de mai sus şi voi afla câte au devenit realitate sau câte au rămas doar… scrise pe hârtie. Să nu mai irosesc nici o clipă făcându-mi griji pentru ce nu (mai) pot schimba. Să nu-mi uit dorinţele şi planurile de viitor, însă să le trăiesc zi de zi, să încerc să le fac posibile ACUM, în momentul prezent şi nu să fac din ele o obsesie pentru “mâine” sau “luna viitoare”.
  4. Să îmi evaluez “problemele” mereu cu sinceritate şi să pot recunoaşte că multe nici nu există, sunt doar în mintea mea.

În Noul An, vă doresc să simţiţi că trăiţi la maxim fiecare clipă, să recunoaşteţi fiecare miracol exact în clipa în care se va produce în viaţa voastră. La mulţi ani! Să fim fericiţi!

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *