Wanderlust – un film prost și o Jennifer Aniston depășită

Îți poruncesc să nu vezi acest film! M-auzi?

Nu am crezut că Jennifer Aniston poate îmbătrâni atât de urât. N-am crezut că Jennifer Aniston poate face alegeri atât de neinspirate cu privire la filmele unde semnează să joace. Nu am crezut că Jennifer Aniston își poate pierde farmecul, naturalețea și firescul din serialul care a consacrat-o. De Alan Alda nu mai menționez, pentru că în cazul lui sunt sigură că a fost o reglare de conturi cu propriul agent. Filmul Wanderlust este de departe cea mai proastă peliculă a anului. Nu-mi amintesc să fi văzut recent ceva mai slab, mai neinspirat, cu actori plictisiți, rătăciți pe platou, cu replici anapoda, fără noimă, cu situații grotești, unele de-a dreptul grobiene, cu o intrigă pierdută încă din primele dialoguri încropite și-așa cu greutate…

 Dragi iubitori ai filmului, am vizionat o catastrofă, credeți-mă pe cuvânt. Și-n general eu găsesc o portiță salvatoare în orice latrină, la o mâncare stricată admir farfuria, la o buleandră defectă și șuie apreciez calitatea tighelului drept… ei bine, aici n-am ce să spun. Dacă m-aș strădui, aș putea menționa totuși lănțișorul de aur de la gâtul lui Aniston, cu un model interesant și un maximum de compliment, desigur, picioarele ei bronzate și lucrate îndeajuns cât să justifice suma de 150.000 de dolari pe care spune că-i bagă în tratamentele de întreținere. Nu-mi dau seama dacă acest gen de film este consecința alegerilor și preferințelor noastre din ultimii 10 ani la nivel global. Pentru că trebuie să fim bine-înțeleși: până să ajungă nefericitul ăla să zică pe post la emisiunea divertisment prezentată de Dan Negru: Spărgătorul de buci, aceste momente au făcut înconjurul lumii.

 Noi doar am copiat un format, o matrice la nivel basic ce părea că se pliază pe un segment minoritar de populație. Această matrice a devenit ulterior un adevărat mod de viață, dinamitând totul în cale, răsturnând zgomotos scara de valori și decența cu care porniserăm la drum, unii în comunism, alții imediat după. Toată această decență s-a făcut scrum, iar o mare parte din vină o găsim și în filmele pe care alegem să le distribuim în cinematografe. Sunt convinsă că există cineva, o minte, un creier care alege filmele care vor rula și nu cred ca putem vorbi de un criteriu financiar aici. Pentru că filmele de Oscar, evident costisitoare, sunt pe afișe lângă gunoaie precum Wanderlust, de exemplu. Scuza banilor nu ține. Domnule, sunt mai ieftine… Bullshit!

Vorbim de un segment, de un produs care în România încă e vandabil, pentru că românul e fudul și-și scoate gagica la film, la mall. N-am nimic de spus despre acțiunea acestei scabroase producții cinematografice, pentru că oricât m-aș strădui, nu pot încropi una care să fie cât de cât rezonabilă. N-am nimic cu nuditatea, atunci când e justificată pot spune că o ador, n-am nimic cu boemii, eu însămi pendulez de-o viață și fac slalom printre alegeri carieristice, n-am nimic cu nimeni. Dar aici nu găsesc nimic de spus, pentru că povestea nu e doar neverosimilă, (dar câte sunt de fapt???) dar e prost spusă și prezentată. Aici e problema. Că idei proaste, unele de-a dreptul stupide au existat în scenarii încă de la Marele jaf al trenului, primul film pe marele ecran, însă, mai mereu s-a strecurat ceva care să ne fure, un actor din 10 reușea să intre în rol, își vindea bine marfa și salva turma de prostănaci cu replici mai multe și mai ofertante.

În final, ca să-l scuzi pe scenarist îți spui că de fapt e o ironie la adresa societății americane, iar asta te poate salva de la dezastrul pierderii celor 98 de minute în care ai fi putut face orice altceva. Sau nu, mai bine stai acasă și fă niște clătite cu gem. Gem de plăcere, na!

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

1 răspuns

  1. Lotus spune:

    Eu îţi înţeleg reacţia, aşa păţeşti când mergi la un film având anumite aşteptări (Jennifer Aniston din serialul ăla) şi primeşti cu totul altceva. Cunosc foarte bine senzaţia pentru că o trăiesc exact în acest moment: am intrat aici sperând să citesc o cronică sau recenzie de film şi am dat peste un atac la persoanele implicate în el şi o filosofie pe tema societăţii curente lipsite de decenţă. Şi nici un cuvinţel despre film. Doar exprimarea sentimentelor negative pe care el ţi le-a trezit.

    Care film, că tot veni vorba de el, mie mi-a plăcut.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *