Vînătoarea de vrăjitoare

jane eyrEducaţie, viitor, generaţia tînără, educatori săraci, un sistem depăşit şi o criză a soluţiilor. Nimic nou, le auziţi sau vedeţi de cîteva săptămîni prin media românească.

Suntem în criză cu toţii, o criză morală mai degrabă decât una materială. Şi mult mai dificilă, fiindcă o criză materială se rezolvă cu bani şi punct.

Lucrurile stau cam aşa: am ales (prin acţiune sau non-acţiune) o şleahtă de paraziţi care să ne conducă destinele. Aceştia nu au făcut nimic în plus sau în minus faţă de ceea ce au făcut predecesorii lor. În timp ce buzunarele lor devin mai largi şi mai adînci, ale noastre aproape că nu le mai găseşti.

Astăzi un cîine primeşte aproape 150 de lei şi un minor este susţinut cu mai puţin de 50 de lei pe lună. Astăzi Biserica primeşte bani să-şi construiască palate şi Educaţia îşi linge rănile şi orgoliile în mizerie. Pentru mine Biserica nu se confundă cu Credinţa. Dar Educaţia se contopeşte cu Copiii, deci cu Viitorul.

Situaţie: paraziţii aleşi îşi „educă” amantele pe banii noştri, ai tuturor. I-am văzut cu ochii mei în locuri publice, deci nu trebuie să mă convingă nimeni. Noi, scoatem bani pentru educaţie din buzunar ca să compensăm incompetenţa, ignoranţa şi genocidul spiritual către care sistemul educaţional românesc este încet, este împins.

În acelaşi timp avem dileme, dacă nu dăm noi bani către şcoala, atunci cine? Poţi să laşi copilul să moară de frig în clasă sau să care zi de zi 5 kilograme de materiale sau strângi fondul clasei şi construieşti dulăpioare? Îl laşi să-şi rupă ochii în manuale vechi şi deteriorate sau strîngi bani şi iei pentru toată lumea de la o editură? Unde se termină gestul uman de recunoştinţă faţă de dascăl şi unde începe mita? Ce este diferit faţă de generaţiile anterioare cînd fondul clasei nu era decît o formă de confort autosustinut de părinţi pentru copii.

Ei bine, diferenţa este că răul începe cu noi, părinţii. Noi suntem cei care nu mai avem limite. Noi suntem cei care compensam grija autentică cu atenţia financiară. Noi suntem cei care am permis acestui păianjen de incompetenţă, numit sistem, să-şi ţeasă pînza pînă cînd tot noi suntem aceia care vom fi căzut în ea.

pensulaAm trăit jena unui dascăl cu har în faţa dezlănţuirii groteşti a părinţilor care nu se mai saturau să ceară ca să cumpere ” măcar” o bijuterie ceva, să fie…. Cînd am propus bilete la teatru li s-a părut jenant, orgoliile lor mari nu erau satisfăcute. Aceşti părinţi au veşnic probleme şi sigur, „se implică” să le rezolve. „X este agitat fiindcă părinţii divorţează…, Y face mereu gălăgie…” să mai dăm nişte bani să-i eliminăm pe cei care nu sunt ca noi, să stăm liniştiţi că dacă nu suntem în stare să ne ocupăm de ei, dăm un ban şi cine l-a luat trebuie să rezolve cu deranjul.

Tot părinţii sunt cei care nu se revoltă împotriva sistemului, nu? Tot ei sunt cei care au acceptat să dea mai mult şi mai mult pînă cînd unul care nu (mai) putea să dea a dat startul unui circ ieftin si dezonorant pentru toată lumea, altfel cei cu buzunarele pline îşi trăiesc indolenţa cu orice preţ.

Mi-e lene şi scîrbă să mai dezbat, dar peştele de data aceasta nu s-a împuţit de la cap, ci de la fiecare solz în parte, aşa că vă urez, dragi părinţi, să vă treziţi dracului odată şi să înţelegeţi că plozii noştri trebuie să înveţe valoarea lucrurilor şi nu preţul lor, aşa cum încă se poartă, mai ales în minunatul şi poeticul Bucureşti.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

2 răspunsuri

  1. Bogdan T. spune:

    Stimata doamna, ceea ce spuneti despre comportamentul unor parinti este intrutotul adevarat si ma alatur dvs in a-l combate.

    Nu pot fi insa de acord cu nota generala pe care o dati articolului – critica adusa unor cadre didactice certate cu etica si bunul simt este o „vanatoare de vrajitoare”.

    Nimic mai fals.

    Cei care abuzeaza si deraiaza pana si de la o minima decenta etica, trebuie criticati, deopotriva. Si cadrele didactice care cer atentii cu aroganta si prin amenintari, si parintii care cred ca prin contributiile lor materiale isi desavarsesc educatia copiilor.

    Generalizati atitudinea parintilor intr-un mod fals, sunt multi parintii care nu accepta sa cumpere rezultatele copiilor. Facand asta, aratati ca sunteti partinica si in consecinta obiectivtatea si justetea punctului de vedere se diminueaza.

    Adevarul este, ca mai totdeauna, undeva la mijloc.

  2. Monica spune:

    Stimate Bogdan T.,

    In primul rand multumesc pentru opinie.
    Apoi, trebuie sa marturisesc faptul ca in mare parte amandoi transmitem acelasi lucru, anume ca adevarul este undeva la mijloc. Este insa o eroare sa consideri ca am generalizat. Dimpotriva, am dat o replica celor care generalizeaza fata de aceasta problema si arunca exclusiv vina in curtea educatorilor. Eu sunt parinte a trei copii si este in interesul meu ca ei sa beneficieze de calitate in procesul de invatamant. Am participat la evenimente alaturi de parinti si educatori fara numar si stiu ce le poate pielea si unora si altora. Dar, dincolo de toate si foarte la obiect, mesajul meu ferm este acela ca fiecare dintre noi poarta responsabilitatea fata de situatiile discutate. SI fiecare dintre noi poate sa schimbe ceva in bine sau in rau, prin actiunea sau inactiunea sa. Educatia viitorului incepe acasa si se incheie acasa. Daca permitem sau nu acestui sistem sa cada atat de jos, este iar optiunea fiecaruia dintre noi fie ca suntem purtatori de rol de parinte, fie de dascal, e neimportant. Atat. Sistemul este fiecare dintre noi.
    Multumesc si te astept sa dezbatem si alte articole! 🙂

Comentează :