Viciul meu – egoismul

În luna îndrăgostiților când toată lumea vorbeşte despre iubire, am ales – pornind de la o discuţie cu unul dintre cititorii noştri – să vorbesc despre egoism. Nu ştiu de când, poate dintotdeauna, am preferat să condamnăm egoismul ca fiind întruchiparea supremă a răului la o persoană normală şi sănătoasă. Mulţi consideră egoismul ca fiind viciul cel mai dăunător. Personal, îmi place să cred că puţin egoism te poate transforma într-o persoană mai inteligentă, mai interesantă şi mai sănătoasă. O să abordez subiectul referindu-mă la egoismul în relaţia de dragoste, ca să nu ieşim cu totul din luna iubirii. 

Cu DEX-ul despre egoism, viciu și instinct de conservare 

Mai întâi însă, am căutat câteva definiţii care să mă ajute să desluşesc raţiunile pentru care egoismul, o trăsătură umană înscrisă în genele noastre şi care ne ajută să supravieţuim, a devenit atât de condamnat. Ultima dată când am verificat, legea junglei (vorba unui blogger) nu fusese încă abrogată, deci cum naiba am putea să supravieţuim dacă singuri ne-am lobotomiza cele mai importante instincte, instinctul de conservare şi cel de supravieţuire. Găsesc toate definiţiile de care am nevoie şi aflu că în dicţionare situaţia stă cam aşa: 

EGOÍSM n. Trăsătură morală care pune mai presus de toate interesele personale; iubire excesivă de sine. /<fr. égoïsme

EGOÍSM s.n. Preocupare, atenție exagerată față de propria persoană și de interesele personale, în dauna intereselor colectivității. [Pron. -go-ism. / < fr. égoïsme, cf. lat. ego – eu].

Egoism ≠ altruism 

VÍCIU, vicii, s. n. 1. defect, cusur, neajuns (de construcție, de funcționare etc.). ♦ Fig. Pornire nestăpânită și statornică spre rău, apucătură rea, patimă; desfrâu, dezmăț, destrăbălare. Din fr. vice, lat. vitium.

VÍCIU ~i n. Obișnuință anormală nedirijată de voință și de rațiune; fr. vice, lat. vitium, it. vizio 

INSTÍNCT, instincte, s. n. Complex de reflexe înnăscute, necondiționate, proprii indivizilor dintr-o anumită specie și care le asigură dezvoltarea organismului, alimentarea, reproducerea, apărarea. – Din fr. instinct, lat. instinctus.

Instinct de conservare = instinct de apărare pe care îl manifestă omul și animalele în scopul menținerii ființei proprii. 

Mă opresc cu interes şi la ce a spus Camil Petrescu despre inteligenţă, şi anume că e “un mijloc de adaptare la mediu al instinctului de conservare.” 

Please fasten your seatbelt! 

Imediat mă duc cu gândul la călătoriile mele cu avionul şi la instrucţiunile precise ale frumoaselor însoţitoare de bord. Dacă ai fost şi tu atent, ştii deja că primul lucru într-o situaţie de risc este să îţi pui întâi ţie masca de oxigen şi după aceea să-i ajuţi pe ceilalţi. Wow, adică nu-i pun neajutoratului de lângă mine sau propriului copil sau maică’mii?! Nu, decât dacă vrei să fii atât de altruist încât să mori primul şi apoi să-i omori și pe ceilalţi. Divagând, îmi aduc aminte de ce spunea Badea într-o emisiune în legătură cu oameni căzuţi pe stradă şi indiferența trecătorilor. Ei bine, un act responsabil, şi altruist dacă vreţi, este să chemi imediat 112 sau să încerci manevre de resuscitare doar dacă ai făcut cursuri autorizate şi eşti bazat, altfel, sub nici o formă nu te apuci ca un om de bine şi neegoist ce eşti să tragi şi să împingi la bietul căzut, decât dacă vrei să te asiguri (în anumite cazuri) ca cei abilitaţi nu vor mai putea face nimic pentru nefericit. 

Starea de îndrăgostire durează până la 9 luni 

În fine, revenind la dragoste şi egoism, gândeşte-te de câte ori, cu altruismul şi iubirea oferite celuilalt necondiţionat, nu te-ai trezit uitându-te pe tine undeva, doar pentru că mai apoi să descoperi că partenerul tău de viață te-a părăsit pentru o nenorocită. Ei bine, ce să zic, dacă tu nu te respecți puțin, nici celălalt n-o va face. Păi cum să nu fugă cu prima persoană care ştie că pentru a cuceri nu ai nevoie decât de puţină atenţie întoarsă către tine?  Adică, respect pentru cine eşti, pentru cum arăţi, cum te îmbraci, cum te tratezi. Un pic de narcisism nu strică nimănui.

Ce preferă oare el, iubita devotată de acasă care îl aşteaptă îngrijorată cu ochii cât cepele pe ceas şi miroase a mazăre cu mărar, proaspăt gătită sau străina misterioasă, parfumată, cu un aer uşor arogant şi egocentric? Pe cine visează oare noaptea, sufletul pereche care nu mai conteneşte să-i vorbească despre ultimele reţete de pe site-ul favorit, despre vopseaua lavabilă a vecinilor şi despre cum şi-a ratat iar programarea la coafor ca să nu se ardă plăcinta lui favorită la cuptor sau pe bruneta impecabilă şi prietenoasă de la birou care vorbeşte relaxat în pauză de ţigară despre ultimele filme, despre ce a mai scris Jacques Salomé sau următoarea vizită la salonul auto unde merge just for fun?! Şi nu în ultimul rând, oricât de minunat se simte el în pat cu drăgăstoasa parteneră care îi satisface toate capriciile, să ştii că vorba ”femeia să fie doamnă pe stradă, gospodină în bucătărie şi curvă în pat” are o interpretare mult mai largă. Aş adăuga aici, ca o ultimă referire înseamnă nu doar să dai, ci, mai ales, să ştii ce şi cum să ceri, fiindcă lui îi place să rezolve şi taskuri dificile ca să se simtă util, nu?! 

Deci, egoismul bine înţeles şi dozat înseamnă inteligența cu care supravieţuieşti în jungla relațiilor urbane. Cred mai degrabă că egoist e acela „lipsit de consideraţie faţă de egoismul altora.” Aş face o extrapolare către ceea ce faci cu viaţa ta de la birou, dar nu am mai avea ce să povestim data viitoare, aşa că mă opresc aici. Nu înainte însă să-i dau posibilitatea lui Jerome K. Jerome să ne vorbească despre egoism. 

“Exista un singur viciu şi acela este egoismul”

”Egoismul este pur şi simplu un alt nume dat voinţei. Fiecare faptă, bună sau rea, pe care o facem, este determinată de egoism. Suntem miloşi doar pentru a ne asigura un loc bun în lumea cealaltă, pentru a ne face respectaţi în asta, pentru a ne uşura propria deznădejde provocată de cunoaşterea suferinţei. Un om este bun pentru că îi face plăcere să fie bun, tot aşa cum altul este crud deoarece cruzimea îi face plăcere. Un om responsabil îşi face datoria deoarece pentru el simţul datoriei împlinite este mai mare decât ar fi tihna care ar rezulta din neîndeplinirea unei datorii. Omul religios este religios pentru că găseşte o bucurie în religie, omul moral este moral datorită respectului sau puternic pentru sine; viciul ar însemna o nenorocire. Sacrificiul de sine el însuşi este doar un egoism subtil. (…) Omul nu poate fi altfel decât egoist. Egoismul este legea întregii vieţi. Fiecare lucru, de la cea mai îndepărtată stea, până la cea mai mică insectă care se târăşte pe pământ, luptă pentru sine după puterea sa. (…)

(Jerome K. Jerome – „Arta de a nu scrie un roman”

„Care e viciul tău, deliciul tău social acceptat?” se întreabă mai pe româneşte Cheloo. Al meu a devenit după ce am împlinit 30 de ani, egoismul. Nu vreau să mai împart timpul meu cu nimeni. Pentru că, în sfârșit, după mulți ani, am reuşit să îmi fac timp şi pentru mine. Asta mă face să fiu o tipă cu trei copii care încă merge la coafor, iese cu fetele la un cappuccino şi la o bârfă, mai comandă mâncare din oraş, pregăteşte o cină cu lumânărele şi nu uită să treacă pe la magazinele cu desuuri sexi. Am abandonat ştirile din realitate pentru cărţi bune, radioul pentru cd-uri cu blues şi statul la coadă la supermarket pentru o jumătate de oră la sală. O dată la trei luni mă răsfăţ cu o pereche de pantofi scumpi cu tocuri de 12 şi uite că nu mi-am pierdut dexteritatea în a schimba pampers cu o mână şi a vorbi la telefon despre succesul ultimelor noastre articole cu cealaltă, şi nici îndemânarea în a găti reţetele rapide ale lui Jamie cu care fac ravagii când îmi adun familionul la masă.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

2 răspunsuri

  1. selda spune:

    bravo tie!

    luate de griji (pe care alegem in mod gresit sa le purtam doar noi), multe uita ca inainte de a fi mame sunt femei.

  2. Monica spune:

    Eh, urmatorul articol sa se adreseze barbatilor! Dragi barbati, suntem inainte de mame si gospodine, femei si avem drepturi! Vorba unui logo, I have the pussy, I make the rules!!! Trebuie doar sa regasim curajul s-o spunem si intelepciunea s-o facem sa sune frumos 🙂

Comentează :