Viaţa nemuritoare a Henriettei Lacks

100_7620Rebecca Skloot, jurnalist de profesie, în cartea sa „Viaţa nemuritoare a Henriettei Lacks”, merge pe urmele femeii care a revoluţionat medicina, dar mai ales genetica, secolului XX. Nefiind o carte de ficţiune, deşi titlul ei pare desprins dintr-un SF, Skloot merge pe firul celulelor Henriettei Lacks, celule care au supravieţuit morţii ei şi au fost materialul pe care au lucrat aproape toţi oamenii de ştiinţă ai vremii pentru a descoperi vaccinuri împotriva bolilor, într-o perioadă în care lumea se afla în pragul unei noi ere a descoperirilor ştiinţifice, una destul de încurajatoare.

Nu numai povestea negresei care a murit fără să ştie că va deveni o eroină a ştiinţei este emoţionantă, ci chiar povestea reporterului care o scoate la lumină pe Henrietta Lacks şi ne lasă, astfel, să aruncăm o privire în eternitate. Rebecca Skloot este freelancer, sedusă de subiectul pe care-l urmăreşte, curioasă să afle ce fel de om a fost în realitate Henrietta Lacks, cunoscută în toate laboratoate ca HeLa, în toate instituţiile medicale, în tot internetul, dar atît de puţin cunoscută de propriii ei copii, pe care boala ei, şi apoi moartea, i-a lăsat în voia sorţii. O soarta extrem de crudă cu ei, de altfel, ca şi cum ar fi vrut să se răzbune că undeva, peste tot în lume mai exact, celulele mamei lor se multiplicau de miliarde de ori, ca niciunele pînă acum. „Ceea ce au descoperit (oamenii de ştiinţă) a fost tulburător: la fiecare misiune în spaţiu se observa că celulele necanceroase cresc normal, pe cînd celulele HeLa deveneau tot mai puternice, divizîndu-se rapid cu fiecare călătorie.”

Ei bine, este, spuneam, şi povestea reporterului care se ocupă de subiectul lui, un subiect de  care rămîne fascinat şi totul pleacă de la întrebarea „cine a fost femeia care a revoluţionat medicina, al cărui nume îl cunosc toti cercetatorii de pe intreaga planeta, dar nu ştiu decît foarte puţini oameni despre ea?”.

Asadar, Skloot porneşte în căutarea ei, una anevoioasă şi plină de obstacole, Henrietta Lacks a murit cu mult înainte de a se naşte ea. „Cu toţii au fost nevoiţi să se descurce fără mine pentru o foarte lungă perioadă de timp din pricina acestei cărţi” (cu toţii, adică propria ei familie) şi nu uită să mulţumească la final tuturor celor care au ajutat-o şi i-au sprijinit proiectul, începând cu copiii uitaţi ai Henriettei, adulţi în toată firea acum, cărora le-a redat mama într-un mod inimaginabil („Dumnezeule, niciodată nu mi-am imaginat c-o s-o văd pe mama la microscop – n-am visat niciodată c-o să vină ziua asta”, spune Deborah, fiica Henriettei), şi ajungînd la o prietenă a Rebeccăi Skloot, care „mi-a dat maşina ei pentru a putea dispărea cu lunile în necunoscut ca să scriu”.

100_7619Aspectele rasiale din spatele poveştii HeLa sunt imposibil de ignorat. Henrietta era o negresă cu ani de muncă în spinare, pe plantaţii luate în arendă. Migrase spre nord împreună cu soţul ei pentru a găsi prosperitatea şi a sfîrşit luîndu-i-se celulele de către nişte savanţi albi, care se folosiseră de ele, fără a-i cere consimţămîntul. O carte despre albi care-i vînd pe negri, despre culturi „negre” care le-au contaminat pe cele albre, prin intermediul unei singure celule şi asta într-o epocă în care o persoană cu o picătură de sînge negru abia îşi cîştigase dreptul de a se căsători cu o persoană albă. Este, de asemenea, povestea celulelor care, provenind de la o femeie necunoscută, deveneau unul dintre cele mai importante instrumente din medicină. Asta era cu adevărat o ştire importantă pe care Skloot nu putea s-o rateze.

Sunt şi multe coincidenţe în acest proiect al Rebeccăi, de parcă ar fi fost aleasă special să spună ea povestea şi nu altcineva, de parcă din nemurirea ei, Henrietta îi trasese drumul cu o cretă invizibilă pentru a ajunge la copiii ei şi pentru a le-o readuce în viaţă. Oricum ar fi, pare ceva incredibil, şi poate că ar fi şi rămas astfel, la stadiul de incredibil, dacă cineva – persoana potrivită, după cum spuneam – nu s-ar fi pus pe căutat, descoperit, desţelenit, scos la iveală dovezi, rapoarte, interviuri, cotrobăit prin dosare prăfuite şi uitate pentru a lipi bucăţile de puzzle şi a reconstitui viaţa unei femei care s-a stins la doar 31 de ani, în chinuri groaznice. O femeie despre care, poate, n-ai fi ştiut niciodată că îi plăcea să aibă pedichiura perfectă, că era cumsecade şi că gătea bine. O femeie obişnuită, cu celule neobişnuite, căreia întreaga omenire îi datorează enorm. Cercetătorii au folosit stocul ei crescînd de celule pentru a face descoperiri istorice: că ţigările cauzează cancer la plămîni, că razele x şi alte celule maligne transformă celulele normale în celule maligne, apoi au urmat miracolele medicale ca vaccinul poliomielitic şi altele, pe care voi înşişi le veţi descoperi citind cartea.

100_7618Sau, cum spunea fiul ei, atît de greu încercat de viaţă, şi care  este singurul din ceilalţi copii care şi-o mai aminteşte pe mama lui: „ei îi plăcea să aibă grijă de oameni, aşa că e de înţeles ce s-a întîmplat cu ele, cu celulele”.

Cît despre Rebecca Lacks este o scriitoare pasionată de subiecte de ştiinţă, ale cărei articole au apărut de-a lungul timpului în New York Time Magazine, Prevention, Glamour, The Oprah Magazine, a fost corespondent pentru emisiunea Radiolab a National Public Radio, este contributing editor al revistei Popular Science, iar textele sale se găsesc în mai multe antologii. Pentru mai multe informaţii puteţi accesa site-ul ei www.RebeccaSkloot.com. Este de asemenea şi fondatoarea Henrietta Lacks, iar o parte din banii obţinuţi din vînzarea acestei cărţi au fost donaţi acestei fundaţii.

De ce ati citi aceasta carte? Nu stiu. Pentru ca este una dintre cele mai bune carti care au aparut in anul 2010, iar daca sunteti om de media, veti vedea ce inseamna o vasta documentatie, pe care Rebecca Skloot, de altfel, o pune la dispozitia oricui doreste sa verifice felul in care a ajuns sa reconstituie viata unei femei obisnuite cu un destin neobisnuit. Daca sunteti oameni de stiinta macar veti afla cui apartin celule HeLa, iar daca sunteti un simplu iubitor de lectura, n-aveti nimic de pierdut, poate doar un roman scris bine, la obiect, cu putine tertipuri literare, in stilul acela reportericesc, clar si fara inflorituri. Cam ce lipseste vietii de zi cu zi: claritatea si magia.

“Să scrii despre ştiinţă înseamnă să scrii despre fapte. Cartea lui Skloot este mult mai profundă, curajoasă şi minunată (probabil decît multe altele pe zona asta). Mi-a făcut părul măciucă la final” scria Lisa Margonelli în NEW YORK TIMES BOOK REVIEW

Lectură plăcută!

Zully Mustafa

După ce am lucrat în presă mai bine de 20 ani, dar și ca profesoară de franceză și engleză, timp de 7 ani, m-am dedicat din 2007 exclusiv scrisului și călătoriilor. Am publicat cărți pentru copii, am avut rubrici în revistele FHM, Unica, Femeia și Playboy. Primul roman, “Strugurii s-au copt în lipsa ei”, s-a epuizat în două luni și jumătate de la lansare. Au urmat romanele “Nopți orientale” și ”Al treilea călător”. Plus altele pentru copii. În prezent, călătoresc des, traduc pentru Pro Tv filme turcești și-mi pregătesc următoarele romane. Din cînd în cînd, mai scriu și pe aici. Dacă ai de gînd să comentezi, fă-o civilizat și doar dacă ai ceva de spus. Dacă nu, așteaptă-te la un răspuns pe măsură și ia viteză.

De asemenea, ai putea dori...

1 răspuns

  1. 4 august 2014

    […] Rebecca Skloot „Viaţa nemuritoare a Henriettei Lacks” – am pe Mala Hierba o recenzie mai lungă la cartea aceasta. 2. Michael Newton Phd. „Viaţa […]

Comentează :