Viaţa înseamnă stres, dar înseamnă, mai ales, relaxare

uraaaStresul chiar înseamnă viaţă, zgomot, agitaţie, nervi, frămîntări interioare, stres la muncă, stres legat de viaţa sexuală, stres în familie. E pretutindeni şi asta ne face pe unii dintre noi să fim puternici, să ne arătăm colţii colegilor furioşi, soacrelor cicălitoare, mamelor obsedante, oamenilor de pe stradă care te privesc insistent.

Alţii dimpotrivă, se conformează normelor sociale, se mulţumesc cu puţin si înghit în sec cînd au o nemulţumire. Selye, iniţiatorul termenului de stres, amintea în lucrările sale că ,,starea lipsită de stres se numeşte moarte” şi, pe bună dreptate, îi susţin vorbele. Cercetările indică faptul că există eustres şi distres. Eustresul este cel pozitiv, care ne motivează, ne ambiţionează şi ne face să luptăm pînă în cele mai albe pînze.

Ce ne facem însă cu distresul? Acela negativ, care ne distruge corpul şi mintea, ne slăbeşte psihic pe cei mai fragili dintre noi. Cum învingem boala stresului? Prin sport, sex şi meditaţie. Psihologia muncii în America este foarte complexă şi modernă în tehnici. Spre exemplu, în America la firma X, angajaţii iau pauză cînd simt că se sufocă, cînd le vine să îşi strîngă şeful de gît sau să le pună unor „piţipoance nou-venite în acea companie un excremente uman pe scăunelul lor de contese”.

Ei merg într-un parc de maşini, unde cu ajutorul unui baros, distrug zeci de maşini abandonate. Este un lucru cît se poate de firesc şi de natural să arunci cu obiecte cînd eşti mai mult decît nervos şi marii psihologi consideră asta ca fiind boală psihică. Bullshit! Cîţi dintre voi nu aţi aruncat cu telefonul, nu aţi urlat în cameră şi nu aţi rupt caiete în astfel de momente? Cel mai bine e să medităm asupra problemei, să ne stabilim scopuri şi să ni le urmăm. În niciun caz să ascultăm oameni şi promisiuni deşarte. Să luptăm ca fiarele din junglă, dar să o facem cu graţia unei fine dansatoare.

Femeile, de pildă, resimt stresul mult mai intens, căci ele, zeiţe supreme, se lovesc de amănunte, se pierd în detalii: ,,Vai, îmi stă păru’ ca dracu!”, sau tipicul coş care ne-a apărut tuturor în zone mult prea vizibile: faţă, gît, decolteu.

Ce e de făcut în astfel de situaţii? Să nu ne pierdem cu firea, să nu ne transpire palmele pe tastatură sau atunci cînd suntem nevoite să facem cunoştinţă cu altcineva. Să fim naturale, chiar şi atunci cînd ipocrizia e peste tot în jurul nostru. Să trecem cu eleganţă prin situaţii jenante, să spunem lucrurilor pe nume, chiar dacă pe mulţi dintre noi îi deranjează adevărul.

Ei, şi? Viaţa e crudă şi stresul e viaţa însăşi. Nu uitaţi însă să vă relaxaţi în secolul vitezei, căci întotdeauna există timp pentru tine şi ceea ce îţi place să faci. Ieşi în stradă, acolo unde te aşteaptă aventura vieţii tale! Plimbă-te, plimbă-te! Aeriseşte-ţi mintea! Mişcarea e binevenită şi bineprimită. La fel ca şi sexul. Nu uita să te răsfeţi. Savurează un capuccino cremos lîngă un fruct proaspăt. Să nu îi uităm însă nici pe bieţii bărbaţi, care aşteaptă cu chip de căţeluş o porţie zdravănă de sex. Dăruiţi-vă întru totul înflăcărării (fie ea şi de moment) şi nu uitaţi să zîmbiţi… forever and ever, căci rîsul este un mecanism de apărare!

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :