Viaţa înseamnă stres, dar înseamnă, mai ales, relaxare

uraaaStresul chiar înseamnă viaţă, zgomot, agitaţie, nervi, frământări interioare, stres la muncă, stres legat de viaţa sexuală, stres în familie. E pretutindeni şi asta ne face pe unii dintre noi să fim puternici, să ne arătăm colţii colegilor furioşi, soacrelor cicălitoare, mamelor obsedante, oamenilor de pe stradă care te privesc insistent.

Alţii dimpotrivă, se conformează normelor sociale, se mulţumesc cu puţin si înghit în sec când au o nemulţumire. Selye, iniţiatorul termenului de stres amintea în lucrările sale faptul că ,,starea lipsită de stres se numeşte moarte” şi pe bună dreptate îi susţin vorbele. Cercetările indică faptul că există eustres şi distres. Eustresul este cel pozitiv, care ne motivează, ne ambiţionează şi ne face să luptăm până în cele mai albe pânze. Ce ne facem însă cu distresul? Acela negativ, care ne distruge corpul şi mintea, ne slăbeşte psihic pe cei mai fragili dintre noi. Cum învingem cotidiana boală a stresului? Prin sport, sex şi meditaţie. Psihologia muncii în America este atât de complexă şi de modernă în tehnici. Spre exemplu, în America la firma X, angajaţii iau pauză când simt că se sufocă, când le vine să îşi strângă şeful de gât sau să le pună unor „piţipoance nou-venite în acea companie un excremente uman pe scăunelul lor de contese”.

Ei merg într-un parc de maşini, unde cu ajutorul unui baros, distrug zeci de maşini abandonate. Genială idee! Este un lucru atât de firesc şi de natural să arunci cu obiecte când eşti mai mult decât nervos şi marii psihologi consideră asta ca fiind boală psihică. Bullshit! Câţi dintre voi nu aţi aruncat cu telefonul, aţi urlat în cameră şi aţi rupt caiete în astfel de momente? Cel mai bine e să medităm asupra problemei, să ne stabilim scopuri şi să ni le urmăm. În niciun caz să ascultăm oameni şi promisiuni deşarte. Să luptăm ca fiarele din junglă, dar să o facem cu graţia unei fine dansatoare.

Femeile de pildă, resimt stresul mult mai intens, căci ele, zeiţe supreme, se lovesc de amănunte, se pierd în detalii: ,,Vai, îmi stă păru’ ca dracu!”, sau tipicul coş care ne-a apărut tuturor în zone mult prea vizibile: faţă, gât, decolteu (acolo e cel mai hidos, după părerea mea). Ce e de făcut în astfel de situaţii? Să nu ne pierdem cu firea, să nu ne transpire palmele pe tastatură sau atunci când suntem nevoite să facem cunoştinţă cu altcineva. Să fim naturale, chiar şi atunci când ipocrizia e peste tot în jurul nostru. Să trecem cu eleganţă prin situaţii jenante, să spunem lucrurilor pe nume, chiar dacă pe mulţi dintre noi îi deranjează adevărul.

Ei, şi? Viaţa e crudă şi stresul e viaţa însăşi. Nu uitaţi însă să vă relaxaţi în secolul vitezei, căci întotdeauna există timp pentru tine şi ceea ce îţi place să faci. Stinge ţigarea, ieşi în stradă, acolo unde te aşteaptă aventura vieţii tale! Plimbă-te, plimbă-te! Aeriseşte-ţi mintea! Mişcarea e binevenită şi bineprimită. La fel ca şi sexul. Nu uita să te răsfeţi. Savurează un capuccino cremos lângă un fruct proaspăt. Să nu îi uităm însă nici pe bieţii bărbaţi, care aşteaptă cu chip de căţeluş o porţie zdravănă de sex. Dăruiţi-vă întru totul înflăcărării (fie ea şi de moment) şi nu uitaţi să zâmbiţi… forever and ever, căci râsul este un mecanism de apărare!

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *