Viața în rate

10805591_855272751190817_8910422022631274251_nRomânii își vînd munca… pe credit la bancă… 

Creditul la bancă sau ultima găselniță pentru o viață confortabilă, decentă, așa cum și-o dorește omul simple, care vrea un acoperiș deasupra capului, sau o afacere, o vacanță, un frigider, o mobilă nouă sau o mașină de spălat. Achiziții pe credit ipotecar sau fără girant, pe baza “fluturașului” de salariu, credit  cu dobîndă sau fără (“fără” pe moment, dar încasată totuși dobînda aceasta de către băncile unde se face plata lunară a creditului). Ce mai contează însă o mică dobîndă cînd ai în casă lucrul visat, sau chiar casa visată? Partea frumoasă este că împrumutul acesta poate avea orice destinație, chiar și una de vacanță, partea proastă este că după ce te întorci din vacanță trebuie să-l plătești. La cîte eforturi faci lună de lună, din salariu în salariu să plătești aceste rate, nu-ți mai permiți să visezi după aceea la altceva decît să scapi de datorii. Sau să faci altele pentru că începi să te obișnuiești și doar o viață ai. Nu neapărat să-ți și placă, dar poți să lungești perioada de creditare atît de mult încît s-o lași moștenire vlăstarelor. Dimpreună cu achizițiile respective, bineînțeles.

Slalom printre rate

O viață de împrumut. Viața de român cu slujbă, cu carte de muncă, cu program de opt ore. Sau 12. Sau două slujbe. Și încă vreo două colaborări. Minus orele de odihnă. O viață trepidantă, am putea spune. Cu ceas deșteptător. Cu deadline-uri și poticneli. Cu mîncare frugală, rapidă, între două slujbe, între două semafoare sau între două reclame. Cu facturile în buzunar. Rate peste rate. Coada la bancă. Obosit, nervos, așteptîndu-și următorul salariu, așa arată viața unui om de rînd. Dar are frigider. Mobila nouă. Și un televizor care-i spală creierii.

Era pe vremuri o reclamă cu un funcționar de la bancă foarte drăguț spre insipid culege de jos un portmoneu și-l returnează proprietarului. Mesajul: “așa este și Gigel. Lucrează la noi!” Și pe urmă apare sigla băncii. Subliminal mă gîndesc că Gigel e serios și atunci cînd calculează dobînda și, mai ales atunci cînd face dosarul pentru credit al cetățeanului căruia tocmai i-a returnat banii. Pare înțelegător, dar inflexibil. Gata să te ajute, dar numai dacă respecți regulile. Relaxat, dar cu trăiri interioare mici. Calculat și precis, întocmai ca o rată lunară.

Ce se ascunde în spatele unei rate? Lăsînd deoparte calculele minuțioase ale dobînzilor facturate cu precizie, lăsînd deoparte și filosofia visului împlinit de care ajungi să te bucuri abia peste cîțiva ani după ce scapi de rată, dar se învechește și achiziția luată hăt cîndva, cînd nici nu mai știi de ce ți-ai dorit-o așa de aprig, la capătul acestui drum sinuos, te trezești sleit de puteri, cu visele făcute facturi. Cu sau fără TVA.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :