Up In the Air

     Un film prost, plin de clişee şi dialoguri stupide. O încropeală de feelinguri cusute cu aţă albă. Oameni care confundă slujbele cu relaţiile, psihologia cu economia. Iar placajul… placajul ăla e mortal. NU se rupe în cală.

     Subiectul: George Clooney joacă rolul unui fermecător Boogie Man, e costumul negru care anunţă ploaia, vijelia, e cel care dă veştile proaste angajaţilor penibili din corporaţiile lumii americane. Mai are grijă ca aceştia să se comporte cît mai puţin patetic, oferindu-le o alternativă ”te-am dat afară, ai aici un pachet salarial pe cîteva luni, eşti liber ca pasărea cerului”. Pentru că e bun în ceea ce face (cam cît de grea ar putea fi oare slujba asta?), Boogie Man călătoreşte pe banii firmei, adunînd kilometri aerieni la bord şi odihnindu-se prin Hiltoane. Jobul lui, desigur, e de umplutură. Viaţa într-o valiză, mersi, cu zeci de cărţi de credit, suntem convinşi că nu mai ai nevoie decît de un băgăjel de 4 kilograme. Ia să fii nevoit să cari încolo şi încoace ceea ce nu găseşti în hotelurile de cinci stele, de pildă, să vină Clooney în hotelurile din Mamaia (mă refer doar la servicii, nu la săpunul cel mai ieftin din baie).
Mesajul filmului e pe gustul corporaţiilor americane: am bani cu lopata, cumpăr o dată şi arunc. Se fac reclame la blackberry-uri, la laptopuri, companii aeriene şi hoteluri Hilton. În astfel de condiţii e senzaţional să călătoreşti şi să-ţi petreci viaţa între două zboruri.

 

     Relaţiile dintre personaje: Apare la un moment dat o licenţiată în psihologie, ediţie princeps, care spune negru pe alb cum să dai afară pe cineva cu o singură propoziţie afirmativă. Gagica are, deci, minunata idee de a reduce costurile solicitantei slujbe a lui Ryan Bingham (personajul interpretat de Clooney), concediind oamenii online. Şi de ce nu? Atît timp cît se face sex şi shopping online, pasul următor era să se facă astfel şi reduceri de personal. Ei da, dar asta i-ar da lui Ryan stilul de viaţă peste cap, aşa că se agaţă cu putere de ceea ce crede el că face sau ceea ce crede el că este, şi anume un traveler experimentat (experienţa lui se reduce însă doar la a-şi face şi a-şi desface bagajul) şi un aventurier/seducător al aerului (sunt destule femei drăguţe prin zonele de acţiune ale lui Clooney de la camerista care-i face patul pînă la stewardesa cu dicţie incertă). Între psiholoagă dură care se dovedeşte a fi doar o pisicuţă căreia i s-au dat papucii prin sms şi căreia Ryan vrea să-i demonstreze la ce e bună slujbă lui şi de ce cheltuielile sunt justificate şi blonda de afaceri (Vera Formiga) cu care îi place să facă schimb de replici, de fluide şi de amabilităţi şi care se dovedeşte a fi, în final, o femeie banal de măritată, între două avioane şi două femei deci, apare dorinţa surorii lui Ryan ca el să fie prezent la nunta ei. Uau, ce viaţă complicată! Se întîmplă chestii ciudate prin aer, nici vorbă…

     Exerciţiu de imaginaţie: Cum o fi venit ideea filmului? Pare că un scenarist se uita pe CNN şi a văzut ştiri cu oameni concediaţi. Ce s-a gîndit el? Ce lucru greu trebuie să fie să dai afară pe cineva şi probabil de mult ce îl iubea fosta prietenă i-a trimis un sms cu ”gata, asta e”. Mda, aşa să fie.

Deci, fac un film despre companii care-şi plîng de milă, iar milosul ori euthanasiatorul este un all time consumer. Şi aşa şi pare. În realitate, e vorba de scenaristul Sheldon Turner, care a făcut o adaptare după cartea cu acelaşi titlu a lui Walter Kirn, apărută în 2001. Şi, pentru că mereu se nasc discuţii pe tema e mai bun filmul decît cartea, vă spunem noi de pe-acum că nu există nici un film mai bun decît o carte. Totuşi, adaptarea lui Turner a încasat un Glob de Aur, ceea ce te face să te gîndeşti că ştacheta unui scenariu bun a scăzut mult din 2004 de la „The Eternal Sunshine of the Spotless Mind”.

Cea mai tare replică: ”Bărbaţilor li se scoală imediat cînd tre să-şi asume un credit. Nu vă mai maturizaţi odată. E ca şi cum aţi vrea să faceţi pipi pe orice.” (Natalie, psihologul de serviciu)

     Cifre: Ryan Bigham are zece milioane km la bord, o cifră frumuşică. Dar să faci escale cu avionul din aeroport în aeroport nu înseamnă că eşti un guru al călătoriei, ci doar că reușești să-ţi faci bagajele mai rapid. I-a trecut oare cuiva prin cap să se laude că are 1 milion de kilometri pe rată, că a făcut naveta la fabrica de sticlă timp de 50 de ani? Ce mai record… Să stai undeva! Şi să mai fi făcut şi loser pentru asta… Apocaliptic Job-Man făcea un bine, probabil de-aceea nu se prăbuşea cu avionul. Iar aici se cam dau peste cap legile compensaţiei din Univers. Era un fel de Mesia, ”yo! am venit să te salvez. Fă-ţi bagajele!” Şi din toţi aceşti şi mai milioane de concediaţi, doar o singură concediată s-a aruncat de pe pod şi astfel, cît de ironic, nu-i aşa, a salvat slujba lui Ryan Bingham pusă în pericol de fenomenul online. Deep, man….

Am aşteptat tot filmul să rîd, că se spunea că e comedie. Dar nici drama n-am văzut-o. Ca în alte părţi se spunea că e, de fapt, dramă.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *