Un maraton cinematografic în 50 de pelicule

Sau cum să scapi de stress vizionând topul nostru 50.

Există filme care te fac să te simți bine și filme care te fac să te simți mai bine. Ultima categorie este recomandată atunci când ești într-o stare de spirit dezastruoasă spre deprimare și vrei ceva la care să te uiți fără să-ți bați capul prea mult. Sunt filmele cu Meg Ryan sau Hugh Grant, filme simpatice, ușurele și sățioase ca un Happy Meal de la McDonalds. Mai știm că fast-food-ul îngrașă și nu-ți aduce nici o vitamină în organism, așa că nu despre ele vom vorbi în acest articol. Să ne întoarcem la celelalte, care nu te dezamăgesc niciodată, poți să le revezi de zeci de ori, nu te plictisesc nici la a 5-a vizionare, și chiar dacă sunt comedii sau drame, au întotdeauna replicile potrivite, în sensul că te fac să auzi exact ce vrei sau ai nevoie să auzi. Iată o listă de 50 de astfel de filme.

50.   O Brother, Where Art Thou? (2000) Chiar din mintea sucită a fraților Coen, această odisee a lui Homer, în care Ulysses Everett Mc (George Clooney) este exasperat de atitudinea celorlalți doi condamnați Pete (John Turturro) and Delmar (Tim Blake Nelson), un trio comic, replici faine și o stare de bună dispoziție molipsitoare.

49. Braveheart (1995) Mel Gibson în rolul unui rebel dat dracu. William Wallace zbiară ”Libertate!” chiar și când e cu sabia deasupra capului și e jupuit de boașe ca găina de pene după ce a ieșit din cazanul de apă fiartă. Nu vă speriați e scena finală dintr-un maraton de 3 ore în care codul onoarei se îmbină cu drama istorică și furia scoțienilor oprimați de frații lor englezi. Avem di tăti: dragoste, dramă, răzbunare, iar dragoste, și peste toate astea planează ochii de un albastru oțelit ai micului războinic Mel.

48. Shakespeare In Love (1998) Chiar și Harold Bloom, criticul care l-a săltat pe Shakespeare deasupra lui Dumnezeu, consideră că această scenografie riguroasă, dar spirituală a reglării de conturi londoneze cu victime colatarale, respective doi puști îndrăgostiți, este doar ”o delicioasă travestire”. Merge, măcar să știm pentru ce a luat Gwynnie Oscarul.

47. Jean De Florette/Manon Des Sources (1986) De-a lungul a alte două filme și patru noi generații, morala poveștii lui Claude Berri încă ne mai mângâie ca o rază de soare. Este vorba de un colector de taxe cocoșat, interpretat de Gerard Depardieu (francezul bun la toate) și vecinii care vor să stoarcă și ultima fărâmă de omenie din el, atrăgându-l pe coridorul întunecat al naturii umane, dar care reușește să se sustragă tentațiilor, dând astfel poveștii un sublim sens al răbdării și justiției. Woow, parcă-mi vine să-l văd din nou.

46. Evil Dead 2 (1987) „Cine râde acum?” zbiară Ash (Bill Campbell), în timp ce-și ironizează propria mână stângă, pe care tocmai o ciopârțise pentru că era posedată de demoni.  O comedie violentă, delirantă, hilară, care te prinde… de mână era să zic.

45. Bill and Ted’s Excellent Adventure (1988) Doi călători în timp, cu țiglele cam sărite de pe casă (Alex Winter and Keanu Reeves) cu o obsesie pentru solo-urile chitaristului Van Halen, dar fără nici o pasiune pentru învățare, răpesc câteva personalități celebre ca să-i ajute într-un proiect școlar. Abraham Lincoln punctează foarte bine spiritul filmului când spune la final: „Purtați-vă excelent unul cu altul. Și… faceți-vă de cap, frate!”

44. True Romance (1993) „E așa de romantic ce-ai făcut!” îi spune Patricia Arquette proaspătului soț Christian Slater după ce acesta îi chilărește protectorul. În lumea prostituatelor s-ar numi ”pește”. Și într-un mod ciudat, Patricia are dreptate.  Scenaristul Quentin Tarantino a avut de gând inițial să-ncheie filmul într-o manieră nefericită, dar regizorului Tony Scott i-au plăcut eroii prea mult, așa că a hotarât să-i scape de repercusiuni ciudate. Și el a avut dreptate.

43. Les Parapluies De Cherbourg (1964) – Adică ”Umbrelele din Cherbourg” unde o Catherine Deneuve adolescentă, în perioada ei roz, strălucitoare, se îndrăgostește de Nino Castelnuovo, un mecanic ce-o lasă însărcinată, înainte de a pleca la război. Se cântă tot filmul, și se mai și dansează pe ici pe colo, dar e ok, franceza sună romantic chiar, sau mai ales, când e cântată.

42. Cinema Paradiso (1989) Iubitorii incurabili de cinematografie au tendința de a romanticiza întreaga experiență a poveștii lui Giuseppe Tornatore dintre un proiectant de sate vechi (Philippe Noiret) și tânărul său asistent (Salvatore Cascio), dar chiar și-așa filmul își păstrează locul în  arhivele cinematografice.

41. Field of Dreams (1989) Kevin Costner construiește un teren de baseball pentru fantome, bate mingea cu tatăl său decedat și în general, creează mai degrabă un teren pentru lacrimi nevărsate de bărbați cu probleme paternale. De ce să-l vezi? Pentru că ne plac bărbații care plâng.

40. Trading Places (1983) Condamnatul Eddie Murphy și insuportabilul agent de bursă Dan Aykroyd își schimbă norocul între ei în această satiră crudă, dar tonică. Bonusul filmului este Jamie Lee Curtis, admirabilă într-un rol secundar de prostituată.

39. Say Anything (1989) Foarte mulți dintre noi am văzut și ne-a plăcut blockbusterul lui Cameron Crowe ”Jerry Maguire”, film ce ne-a topit inimile precum o ciocolată la soare, dar povestea enervant de plauzibilă din ”Spune ceva” e o mică bijuterie a atracției erotice dintre doi oameni total opuși, escrocul John Cusack și frumoasa academiciană Ione Skye. Filmul ne oferă o plăcere de durată și un joc strălucitor al actorilor. Tinerii care vor urmări filmul se vor regăsi în personajul lui Cusack în aproape toate aspectele. Pariem?

38. Dazed and Confused (1994) Muzica, hainele și accentele sunt specifice Texasului de la jumătatea anilor 70, dar amețitorul film al lui Richard Linklater are o încărcătură emoțională, plină de nostalgie, eliberare emoțională și o senzație răcoritoare de vacanță pe care probabil ați simțit-o și voi în ultima voastră zi de școală.

37. Avanti! (1972) un film vechi cu Jack Lemmon, mai suferind ca niciodată, călătorește în Italia ca să recupereze trupul părintelui său și află că bătrânul lui tată era cunoscut pe plan local drept un amant magnific și poet pe deasupra.  E un film amuzant și foarte revigorant, ca un duș de după-amiază, înainte de siestă, încât începe să-ți pară rău că nu ești un tenor bine-făcut să te apuci de cântat în timpul filmărilor.

36. Jamon, Jamon (1992) Triunghiul amoros dintre moștenitorul unui imperiu de lenjerie intimă (Jordi Molla), fata curvei orașului (Penelope Cruz) și muncitorul la măcelăria din oraș (Javier Bardem) este de o spectaculoasă carnalitate. Nu vreau să sune prea crud, dar acest film îl va face chiar și pe un vegetarian să fie înnebunit după carnea de porc.

35. The Princess Bride (1987) nu e nimic de displăcut în această comedie, în care genialul Wallace Shawn  se întâlnește cu personajul răzbunător Inigo Montoya, interpretat de Mandy Pantikin. Aveți prea multe momente în care veți zâmbi ca să nu dați o șansă acestui film de Rob Reiner, după cartea cu același titlu a lui William Goldwyn.

34. Smoke/Blue in the Face (1995) Wayne Wang și romancierul Paul Auster au dat viață unui film la superlativ despre legăturile invizibile, dar pozitive, dintre clienții magazinelor de tabaco. Au improvizat tot felul de scene în care personajele s-au amestecat cu localnicii și a ieșit un graffiti colorat în care aproape că auzi pe toată lumea cum își strigă bucuria de a trăi.

33. Die Hard (1988) Bruce Willis împușcă o haită de hoți internaționali care încearcă să fure Crăciunul, ca niște nenorociți ce sunt, și în timp ce se întâmplă toată nebunia asta, se împacă de-a binelea cu nevastă-sa. În partea a 2-a e certat iar cu ea, dar nu-i nimic, se împacă iar, după ce omoară alți nenorociți. Semn că numai după ce face harcea-parcea niște răufăcători, căsnicia lui Bruce are șanse de izbândă. Vezi, Demi, cum merg treburile?

32. The Straight Story (1999) Cele mai multe dintre filmele lui David Lynch sunt ca și cum ai face parte din niște coșmare după ce-ai mâncat prea multă brânză, dar această poveste, semi-adevărată despre un bătrân care străbate țara pe o mașină de tuns iarba are forța și profunzimea unui cântec de Johnny Cash, care vorbește despre lucruri pe care numai vârsta și timpul le cunosc în detaliu.

31. Midnight Run (1988) „Dacă mai spui un cuvânt, am să-ți vâr telefonul ăsta în scăfârlie” Realizat din astfel de replici care formează un minunat dialog abuziv și concis care, în loc să destrame, mai mult îi apropie pe  supărăciosul Robert De Niro de inocentul prizonier Charles Grodin, filmul lui Martin Brest este o adevărată capodoperă tragi-comică, ce nu trebuie ratată.

30. Local Hero (1983) Jumătate fantezie, jumătate poveste reală, avem de-a face cu satul scoțian care a fost vândut companiei de petrol a lui Burt Lancaster. Morala: nu toți afaceriștii sunt răi, nu toți localnicii sunt niște martiri ai moștenirii locale și ai parte de sute de bancuri bune și detalii subtile, pe jumătate ascunse în poveste. Stai cu antenele întinse și te vei transforma până la sfârșitul filmului într-un detectiv din seria Maddie și David.

29. The Fisher King (1991) Bizara poveste a Terry Gilliam despre un prezentator de radio cu conștiința afectată de vinovăție (interpretat de Jeff Bridges) și simpaticul schizofrenic, deranjat emoțional de moartea logodnicei (Robin Williams) care se combină pentru a fura sfântul Graal din vila unui miliardar din New York. Există un punct culminant când toată lumea din Grand Central Station începe să danseze vals, dar momentul meu preferat din film este când Jeff și Robin stau dezbrăcați la pielea goală în parc și se uită la stele. Asta da viață de rege.

28. The Big Lebowski (1997) Șase ani mai târziu îl regăsim pe amicul Jeff Bridges, cu câteva kilograme în plus și cu o personalitate sucită, întâlnindu-se cu tot felul de nihiliști și pornografi din lumea interlopă a Los Angeles-ului. Jeff este, în felul său apatic – așa cum, desigur, îi cere rolul – cel mai subversiv personaj din cinematografia ultimilor ani, sugerând în mod tacit o existență ideală, în care nu face altceva decât să joace bowling, să bea milkshake-uri, să fumeze canabis și să vizioneze ”The Big Lebowski”.

27. Central do Brasil (1998) Morocănoasa și cinica Dora, o fostă profesoară (interpretată de Fernanda Montenegro) ajunge să muncească în stația de metrou Central do Brasil unde, în schimbul banilor, scrie scrisori pentru clienți. Își urăște atât de mult clienții încât aruncă la gunoi toate scrisorile pe care le redactează. Îl ajută pe simpaticul orfan Vinicius de Oliveira să-și găsească tatăl, dintr-un sentiment plauzibil de vinovăție, iar această experiență îi schimbă profund pe amândoi. În sinopsis povestea pare evidentă, dar felul în care este ea adusă pe ecran are o forță extraordinară. Filmul a fost premiat la a 48-a ediție a festivalului de film de la Berlin.

26. Gregory’s Girl (1981) Dansul pe orizontală, costumul de pingin al copilului, vagabonzi, țâțe – fiecare scenă din filmul lui Bill Forsyth este memorabil și plăcut. Efectul general este cel al unei vacanțe magice de vară, care prinde tot patosul anilor adolescenței în mrejele sale, ani petrecuți în Cumbernauld sau oriunde în altă parte vreți voi.

25. When We Were Kings (1996) Mohammed Ali este cel ce farmecă obiectivul lui Leon Gast,  ca o pasăre colibri în mijlocul trilurilor sale, în momentul cel mai glorios din viața sa  – campionatul mondial la categoria grea, Zaire, 1974. Ali împarte pumni și îndrăznește să devină o persoană și mai interesantă.

4. The Jungle Book (1967) Cel mai exuberan desen animat al lui Disney, în care ursul Baloo (interpretat de Phil Harris) devine atât de fermecat de ritmul bătăilor regelui Louie (interpretat de Louis Prima) și de urangutanii dansatori și jucăuși, încât este provocat să danseze și , în agitația sa, își pierde coada din nucă de cocos, care servea pe post de deghizare. Îi bagă, astfel, în mare bucluc pe prietenii noștri. Ceee, nu l-ați văzut încă?

23. Down By Law (1986) DJ Jack (Tom Waits) și proxenetul Zack (Rod Lurie), doi foști infractori cumințiți acum de teamă să nu fie încălțați cu crime ce nu le-au comis, sunt aruncați la mititica unde-l întâlnesc pe cel mai optimist italian, Roberto Benigni, care nu vorbește engleza prea bine, dar are un plan de evadare. O comedie înălțătoare ca vocea unei soprane.

22. Modern Times (1932) Ultimul film mut al lui Charlie Chaplin, ultimul dans al vagabondului, nu pare a mai fi atât de comic, dar are încă amprenta geniului său – grația și umorul unui singur om folosite ca arme împotriva mașinăriilor, ceasurilor de perete, a slujbelor de 8 ore și chiar împotriva propriei plictiseli.

21. Ikiru (1952) Un film sumbru, dar care, ciudat sau nu, veți vedea și singuri, te poate face să te simți bine. Uneori tristețea e recomandată. Covârșitoarea poveste a lui Akira Kurosawa despre un afacerist pe moarte (Takashi Shimura) care compensează o viață neîmplinită de tot felul de rutine zilnice prin construirea unui teren de joacă pentru copilul său, este unul din puținele filme care ar putea să te inspire să devii un om mai bun.

20. Big Night (1996) Frații Primo (Tony Shalhoub) și Secondo (Stanley Tucci) gătesc pentru ultima oară o monumentală cină din dragoste și disperare pentru restaurantul lor în prag de faliment. Filmul în sine este un efort imens și va plăcea pasionaților de artă culinară, dar și un act de compasiune pentru oameni.

19. Toy Story (1995) Este o producție de animație clasică, made by Pixar, în care jucăriile din mase plastic au propria lor viață, propriile nevroze și propria structură socială. De ce-o să-ți placă? Pentru că chiar îți dorești ca povestea să fie adevărată, iar personajele aproape te fac să crezi că așa e. Buzz Lightyear (Tim Allen) este spiritul lui Don Quijote captiv în trupul unui nou Action Man. Cât despre celelalte, rămâne să le descoperi singur.

18. Anand (1970) Pacientul bolnav de cancer, Rajesh Khanna, își petrece ultimele sale luni râzând de moarte și de orice altceva îi mai trece prin mine. „Zindagi badi honi chahiye, lambi nahin,” spune el. (Viața ar trebui să fie măreață, nu lungă), iar această expresie clasică via Bollywood exprimă cu mai multă convingere și forță ceea ce se spune în mai toate filmele hollywoodiene.

17. Shaolin Soccer (2001) Amuzantul blockbuster al lui Stephen Chow realizat în Hong Kong este cel mai comic film din toate timpurile. Numitul Fung (Ng Man Tat) își antrenează echipa de fotbaliști amatori folosind puterea și învățămintele unui Shaolin Kung Fu. Cupa Finală este de un million de ori mai interesantă decât un meci real –  mingea este lovită atât de tare încât eliberează unde de șoc atomice. Te pui cu shaolinii?

16. It’s A Wonderful Life (1946) Frank Capra s-a întors acasă din al II-lea război mondial și a realizat ”un film special” – această parabolă simplă și puternică (de vizionat la nesfârșit) despre importanța cosmică a vieții unui om și a visurilor sale. Inegalabilul Jimmy Stewart are, inițial, o viziune întunecată asupra lumii, pe care un înger pe nume Clarence (Henry Travers) reușește să i-o schimbe. Bun de văzut iarna, în apropierea Crăciunului, când se activează îngerii.

15. Ferris Bueller’s Day Off (1986) Un răsunător apel de trezire al anilor 80. „Viața trece foarte repede. Dacă nu te oprești să te uiți în jur din când în când, ai putea s-o ratezi”. Atenție la Ferris. Închide telefonul, dă perdelele la o parte, cântă Sigue Sigue Sputnik cu voce tare și fă-ți planuri de distracție pentru ziua următoare. Doar faci parte și tu din maratonul nostru anti-stress.

14. Roman Holiday (1953) Cine n-a văzut ”Vacanță la Roma”? Prințesa Audrey Hepburn și jurnalistul Gregory Peck se întâlnesc întâmplător și fac o tură sau mai multe cu scuterul în romanticul oraș Italian. Ceea ce ar fi trebuit să fie un subiect de senzație se transformă într-o poveste de dragoste, terminată cu niște chitări în cap. Într-adevăr de vis!

13. Amelie (2001) Această viziune alegorică a lui Jean-Pierre Jeunet a Parisului suburban , un fel de univers paralel condus de tot felul de ciudați, în care simpatica și fantastica aeriană  (Audrey Tatou) are grijă ca toată lumea să primească ceea ce-și dorește în secret. Întregul film se învârte în jurul acestor iluzii care face să plutească în aer magia și praful minunat al zânelor.

12. Together (2000) Scenaristul și regizorul suedez Lukas Moodysson iubește pe toată lumea din filmul său: pe fondatorii depășiți ai unei comune comuniste și pe copiii lor dubioși din generația disco – iar peste toate acestea radiază aura caldă a comediei umane.

11. Tokyo Story (1953) Urmărind filmul dureros de dramatic al lui Yasujiro Ozu e ca și cum ai petrece câteva săptămâni la mare înălțime – suferi puțin la început, dar o faci doar pentru a-ți testa limitele binelui și a suportabilității. Încerci marea cu degetul sau nu?

10. The Philadelphia Story (1940) Adaptarea magistrală a lui George Cukor după farsa antrenantă a lui Philip Barry aduce la fel de mulți saltimbaci ca în spectacolele de divertisment, dar ”Poveste din Philadelphia” are combinația minunată a trei actori fermecători: Cary Grant în rolul fostului soț, Jimmy Stewart în rolul unui demn scriitor și minunata Katharine Hepburn. Posterele anunțau la acea vreme „Frumoșii din Societatea Îngâmfată care s-au împiedicat și au căzut trăsniți de dragoste.”  Ceva ce nu trebuie ratat, măcar să știi despre ce e vorba între ghilimelele astea pretențioase.

9. Singin’ In The Rain (1952) Jucăuș, fluid, lichid, amețitor, noroios și romantic – singurul muzical care merge de minune și nu-ți vine să-i iei la pumni pe actori când se lansează în numerele lor de cântat și dansat.  Gene Kelly și Stanley Donen folosesc studiourile vechi ce le-au fost date ca teren de joacă, le dau un luciu la repezeală, ochesc locurile cele mai propice pentru a-și lansa coregrafia și transformă totul în cea mai mare lucrare de pop art, încât după vizionarea filmului îți vine să ieși în ploaie și să sari prin băltoace și evident să cânți bucuria de a exista sau de-a fi îndrăgostit. N-o face totuși, prietenii tăi de pe facebook vor crede c-ai înnebunit.

8. Rocky (1976) Toate filmele despre sport au deja scrise în scenariu dinamicile inspiraționale ale anonimilor din suburbii care își iau inima-n dinți și intră în concurs să dea marea lovitură a vieții, cea schimbătoare de macaz, cu șanse de 1 la un milion, dar niciunul nu are această încăpățânare imbecilă ca a lui Sylvester Stallone, care-l face să se antreneze într-un congelator cu rânduri uriașe de carne expusă în cârlige. Întotdeauna m-am întrebat dacă a mâncat cineva apoi carnea aceea. Eh, dacă viața ar avea un antrenament atât de dur ca să facem mai târziu față stresului și dacă ne-am antrena cu toții pe Gonna Fly Now al lui Bill Conti… dacă, dacă și iar dacă…

7. Raiders of the Lost Ark (1981) Personajul lui Harrison Ford, carismaticul, morocănosul, dar foarte hotărâtul arheolog Indiana Jones e în stare să pună la pământ toată șleahta celui de-al III-lea Reich în încercarea sa de a proteja rămășițele celor 10 Porunci pentru muzeul din orașul său, dar închide ochii cu prudență în fața mâniei lui Dumnezeu. Eh, dacă în viața reală am avea parte de astfel de secvențe aventuroase și antrenante nu ne-am mai face griji dacă exagerăm cu o tabletă de ciocolată. Ah, și să nu uităm linia melodică Raider`s March a lui John Williams, numai ascultând-o simt cum mi se topesc  kilogramele în plus.

6. Spirited Away (2001) Avem aici o minunată și foarte colorată viziune a lui Hayao Miyazaki despre lumea spiritelor, ceva ce poți experimenta numai în visele tale cele mai ciudate dar și cele mai frumoase, în timp ce se aude un gong, într-o pagoda, într-o grădină sau chiar în moalele capului tău. Ok, recunosc, nu e cea mai bună metodă anti-stress, dar încearc-o. La mine a mers.

5. Raising Arizona (1987) Frații Coen au mai făcut-o lată cu o comedie plină de primejdii la tot pasul, emoționantă și cu răpiri de copii, mai nebunească și cu o acțiune mai rapidă decât cele mai clasice filme de la Hollywood, punându-i în rolurile principale pe Nicolas Cage – un tâlhar cam dus cu capul, și pe Holly Hunter – o nevastă polițistă și mai dusă cu capul, într-o bătălie isterică între bine și rău și împotriva îngerului iadului (Randall Tex Cobb). „Iată ce este bine și ce este drept, și niciodată noțiunile astea nu se întâlnesc,” spune Cage. Nu te chinui să înțelegi fără să vezi filmul.

4. The Shawshank Redemption (1994) Ca toate filmele despre închisori, are și acesta câteva clișee, printre care și parabola martirului. Este adaptarea cinematografică a lui Frank Darabont după un roman de-al lui Stephen King. Tim Robbins suferă, suferă, suferă, dar până la urmă scapă dintr-o închisoare în care era pe nedrept înghesuit. Un subiect care ne transmite de fiecare dată cu putere credința și speranța că nici gratiile nu mai sunt ce-au fost.

3. Groundhog Day (1993) Personajul lui Bill Murray, un prezentator de vreme egocentric și ursuz, găsește o nouă cale spre iluminare – trăiește aceeași zi stupidă, în același loc stupid, cu aceleași întâmplări, încât cinismul devine atât de plictisitor, încât nu-ți mai rămâne decât alternative să te bucuri de viață. Mulți dintre noi așteaptă mult și bine să trecem prin această schimbare, însă Ziua Cârtiței te face chiar să ți-o dorești.

2. The Ladykillers (1955) Voit obraznică, dar destul de moralizatoare, așa cum ar trebui să fie o comedie adevărată, capodopera de la Ealing Studios despre o gașcă ineficientă de infractori (incluzându-i pe Alec Guinness și Peter Sellers) manipulată involuntar de o bătrânică (Katie Johnson) face apel cu stăruință la credința ta în bine, arătându-ți cu o meticuloasă hilaritate cum poți reuși să fii mai bun fără măcar să încerci.

  1. Some Like It Hot (1959) Nimic nu te face să te simți mai bine decât sexul. Sexul, în teorie, și în practică, nu e niciodată un subiect plictisitor. Și cum nemaipomenita comedie a lui Billy Wilder are toate ingredientele necesare pentru cea mai plăcută activitate a oamenilor – ”Unora le place jazzul” nu ne va plictisi niciodată. Tony Curtis, Jack Lemmon și Marilyn Monroe, toți trei purtând haine de femeie (dar numai Monroe arătând bine în ele)  își dau unul altuia replicile atât de natural, imprevizibil și sunt atât de necruțători unul cu celălalt încât cred că scenariștii au scris dialogul la foc aprins, creând astfel o bucurie autentică provenită dintr-o vulgaritate subtilă, dar elegantă. Filmul ăsta este ca o briză ușoară peste câteva ore de stat în caniculă, ca un pahar de apă rece într-un deșert fierbinte ca iadul.
🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

1 răspuns

  1. 28 martie 2012

    […] mai bine mă uit la filme, deși nici timp de asta nu am. am pregătit totuși o selecție de 50 de filme tonice cu care v-ați putea umple toată luna […]

Comentează :