Un an fără dorinţe şi fără planificări

rezolutiiNumai cînd mă gîndesc că se apropie sfîrşitul anului şi toată lumea o să înceapă să-şi posteze “noile dorinţe sau obiective pentru 2014” mă apucă groaza să mai privesc vreun perete de Facebook sau vreo revistă colorată. Cred că ideea asta de “New Year’s Resolution” s-a născut ca să se vîndă mai bine revistele lucioase, ca psihologii şi articolele lor motivaţionale să aibă subiecte taman bune de discutat în perioada sărbătorilor de iarnă.

De ce ne facem promisiuni stupide la fiecare sfîrşit de an? De ce credem că dacă le înşirăm pe un caiet sau în văzul tuturor, online, o să ne ţinem de ele? Dacă avem 30 kg în plus şi nu am alergat nici măcar doi metri tot anul, de ce credem că un obiectiv făcut la cumpăna dintre ani ne va ajuta să dăm ture de stadion şi să nu ne mai îndopam cu prăjeli şi hamburgeri? Ori, pur şi simplu, ne inventăm încă un mod de a ne simţi victime atunci cînd nu vom reuşim să ne îndeplinim idealurile? Căci, credeţi-mă, obiectivul cu „slăbitul” l-am văzut de milioane de ori de-a lungul anilor, şi parcă societatea prezentă nu a fost nicicînd mai supraponderală decît acum. De ce ne trebuie o zi ca 1 Ianuarie să ne setăm “slăbitul”, „renunţatul la ţigări sau băutură”, „despărţirea de un partener abuziv”, “ieşitul din vreo relaţie care nu mai merge de cinci ani”?

non rezolutiiLa începutul acestui an, de Revelion, un simplu gest al altcuiva mi-a schimbat întreaga viaţă. Aparent, părea un gest mic (ca şi cum ai lovi pe cineva cu mîna şi acel cineva ar scăpa furculiţa, pe pardoseală, la un prînz cu şeful; mda, un pic inconfortabil, dar nimic strigător la cer). Ei bine, acel gest mi-a schimbat întreaga viziune asupra vieţii. Aparent, ar fi trebuit să îmi pun în gînd un “obiectiv” la modă: “să fiu mai atentă”, sau “să nu mai fiu chiar aşa atentă la detalii” sau, pur şi simplu, “să ignor detaliile şi să fiu mai ignorantă”. Ei bine, nu! Nu mi-am mai pus nici o dorinţă, ci am acţionat chiar atunci, în acel moment, cu aceeaşi determinare şi tenacitate cu care am acţionat apoi, în aceeaşi direcţie, în fiecare zi a acestui an. Rezultatul? Am schimbat totul în jurul meu. Ca şi cum cel care a scăpat furculiţa din vina altcuiva, în loc să se mai scuze ruşinat, s-a ridicat, în sfîrşit, de la masă, i-a spus neîndemînaticului care l-a lovit a suta oară că s-a săturat de neatenţia lui, apoi şi-a schimbat locul de muncă şi şeful simandicos în compania căruia oricum nu îi plăcea să-şi servească prînzul.

Într-adevăr, schimbările nu sunt uşoare, aşa cum nimic ieşit din sfera noastră de confort nu este uşor, aşa cum nu este uşor să te faci apreciat şi iubit de oamenii mai puţin…confortabili ţie! Dar, acum, la final de an, observ că toată încrîncenarea şi nebunia acestei schimbări colosale, a adus mai mult bine, decît răul aparent. Schimbarea, în ciuda lacrimilor, a durerii şi a efortului imens, a schimbat lîncezeala în adevăr, falsitatea în lumină, intunericul în speranţă, nevoia în dorinţe certe, neputinţa în determinare, dorinţele ascunse în realitate. Şi nu “ziua” în care am făcut schimbarea a fost importantă, ci perseveranţa acţiunilor de după!

locul corespondenteiIar schimbarea nu se opreşte pe 31 Decembrie. Schimbarea aceasta, pentru mine, nu e un obiectiv cu data de expirare! Este şi va fi un nou mod de viaţă pentru întreaga-mi viaţa.

Nu încerc să spun că ar trebui să renunţăm la sănătate, la dorinţa de a scăpa de un obicei dăunător, la aspiraţiile de a învăţa să înotăm sau să patinăm, ci poate ar trebui să înţelegem că, ocazional, unele aspiraţii cer mai mult timp, nu pot fi setate într-o anumită zi sau pe o anumită perioadă de timp, că au nevoie de ajustări, modificări, iar unele sînt pur şi simplu imposibil de atins.

Ştiu că lista de obiective de la sfîrşit de an este, de cele mai multe ori, sinceră, frumoasă, pozitivă. Oamenii vor să fie sănătoşi, vor mai mulţi bani în cont, vor copii frumoşi şi o casă a lor, vor slujbe mai bine plătite sau succese adiţionale celor de la slujba care le plăteşte facturile. Însă, toate aceste schimbări au nevoie de perseverenţă, au nevoie să înceapă acum, pe… 22 noiembrie. Pentru că ceasul ticăie şi acum, nu numai la un nou început de an, inclusiv ceasul interior! Şi adevărata schimbare începe acolo, în interior, în sinele nostru, cel care ne va fi cel mai mare motivator şi prieten în această frumoasă nebunie numită „o schimbare mai bună”.

Aşadar, cu ce începem? Cursuri de înot sau de dansuri latino?

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *