Trezește ”animalul” din tine!

Suntem cu toţii conştienţi de propriile noastre atribute purtate la vedere: înălţime, greutate, culoarea ochilor sau a părului. Suntem, de asemenea, conştienţi de cum vrem să impresionăm la un moment dat pe cel sau cea care ne este interlocutor.

Oamenii cu care relaţionam au deja anumite aşteptări de la persoanele noastre. Aceste aşteptări provin dintr-o observaţie directă a noastră, dintr-o proprie estetică a percepţiei fiecăruia şi, nu în ultimul rând, din ceea ce se afla deja în noi.

Aud des în ultima vreme clişeul ”nu poţi vedea la altul ceea ce nu este deja în tine”. Da, recunosc, am râs iniţial când mi s-a spus asta. Vă amintiţi probabil de interviul cu antrenorul de viaţă, căci el este cel care a încercat să mă facă să văd viaţa din alt unghi. Am înţeles pe deplin sensul sintagmei atunci când am dorit să-mi schimb percepţiile asupra vieţii şi, mai mult, atunci când am căutat răspunsuri la situaţii recurente din viaţa de zi cu zi.

Ei bine, ce are asta de-a face cu animalul care zace în interiorul nostru? E o poveste lungă.

Există la radio o emisiune pentru copii care le spune acestora despre marile invenţii şi inovaţii ale omenirii în timp. Ascultând în drum spre slujba această emisiune, care, printre altele, povestea cum au început oamenii să măsoare timpul şi care au fost primele instrumente de măsurat, am avut o aşa-zisă revelaţie. Tot ce s-a creat vreodată, ce este şi ce va fi, de fapt, există deja.

Simplu, dacă primele instrumente de măsurat timpul erau făcute din beţe, nisip sau apă, înseamnă că atunci când a fost creată nevoia sau a apărut nevoia de a măsura timpul, s-au creat şi instrumentele. Dar, toate acestea, timp, apă, nisip, beţe, existau deja în Creaţie.

Înapoi la Noi.  Carl Gustav Jung spune că există două tipuri de atitudini la oameni, extravertit şi intravertit. Cine a citit puţină psihologie sau şi-a făcut măcar nişte teste de personalitate ştie deja. În funcţie de felul în care ne orientăm în viaţă, fiecare dintre noi va folosi într-o măsură mai mică sau mai mare gândirea, simţirea, senzaţiile ori intuiţia. Jung mai spune că într-un om există toate acestea la un loc, doar că evident se afirmă ca personalitate în funcţie de ceea ce predomină (la un moment dat aş adăuga).

Prin analogie, indiferent de ceea ce vedem la un moment dat în oglindă, tot ceea ce ne trebuie ca să fim minunaţi (și nu vedem încă, pentru că ne împiedică materia), există deja în noi. Depinde însă, de forţa cu care fiecare dintre noi scoate la suprafaţă ceea ce are nevoie într-o situaţie dată.

Totul este materie. Materia descompusă are la bază aceleaşi elemente. Suntem prin urmare, dăruiţi în mod egal cu acelaşi potenţial pentru a reuşi. Pe drumul nostru către devenire, se întâmplă însă ceva. Pentru mine, acel ceva are loc în perioada de formare a personalităţii noastre, acasă şi în preajma învăţătorilor şi modelelor noastre. Se spune că ”vocea şi cuvintele pe care le folosim cu copiii noştri, devin mai târziu vocea lor interioară”.

Înapoi la subiectul de bază, dragi prieteni care speraţi să aveţi o viaţă minunată, trebuie să ştiţi că SE POATE. Căutaţi în interiorul vostru animalul perfect care doarme şi TREZIȚI-L! Lăsaţi-l să iasă la suprafaţă şi să devină ceea ce a fost creat să devină. Perfecţiunea materială a creatorilor noştri.

Şi ca să închei, spuneţi-vă în fiecare moment de rătăcire următoarele cuvinte (sau puteți s-o numiți mantră, dacă vreți):

„Merit tot ce are viaţa mai bun, chiar aici, chiar acum şi exact aşa cum sunt eu în clipa de faţă!” Când veţi ajunge să simţiţi aceste cuvinte organic, veţi fi aşa cum aţi fost născuţi, adică perfecţi.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :