Te iubesc, Roxana

love1Inimi roz, ciocolată în ambalaje multicolore, felicitări, ursuleţi de pluș, flori, cadouri împachetate în formă de inimioare, unicorni şi alţi verzi pe pereţi… Să mai continui? Se apropie Valentine’s Day, poate cea mai comercială “sărbătoare” din istoria omenirii. De la mogâldeţele de grădiniţă până la preşcolari, de la adolescenţi la tineri şi bătrânei, toată lumea ştie că de Sfântul Valentin aleargă zburdalnicul Cupidon cu săgeata iubirii în coadă şi ne săgetează pe toţi cu sentimente dulci. Nimic mai fals… Dragostei nu-i poţi atribui o zi în care dai drumul baloanelor, artificiilor şi dulcegăriilor în suflet.

Sunt o persoană romantică și îndrăgostită de iubire; scriu poezii şi nuvele de dragoste încă din copilărie şi nu m-am oprit nici astăzi din treaba asta. Însă am înţeles demult că dragostea nu are nevoie de o zi anume pentru a fi celebrată. Dragostea se sărbătoreşte în fiecare clipă a vieţii, 365 zile pe an, nu doar de Sfântul Valentin, de Dragobete sau în orice altă zi inventată de comercianţi pentru a-şi vinde stocurile de mărfuri siropoase. În plus, putem avea toată dragostea din lume în jurul nostru, putem fi iubiţi până la epuizare, putem fi veneraţi din toate direcţiile, dacă nu ne iubim noi –pe noi insine- acea dragoste din orice altă parte este de prisos.

Am întâlnit mulţi oameni nefericiţi care-şi inventau cadouri, bijuterii sau vacanţe exotice de ziua Sfântului Valentin,deşi tot restul anului îşi înşelau partenerul de viaţă sau respirau indiferenţi lângă acesta: ca să mai treacă un an, ca să mai crească salariul, ca să se mai plătească facturile, ca să divorţeze amanta, ca să… ca să… De aceea nu cred în nici un sfânt care aduce dragostea pe tavă, miraculos, într-o zi prestabilită. Cred doar în magia iubirii sărbătorite clipă de clipă, în toate formele ei şi în toate aspectele vieţii; cred cu toată fiinţa că cea mai importantă formă de iubire este iubirea de Sine. Şi nu, nu sunt vorbe mari pentru că dacă tu nu eşti fericit cu tine, dacă nu te iubeşti pe tine înaintea copiilor, părinţilor, familiei, prietenilor, colegilor, pisicii sau căţelului, niciunul dintre cei menţionaţi nu vor putea fi fericiţi cu tine, lângă tine.

Câtă iubire i-ar putea dărui o mamă depresivă sau lipsită de încredere copilului său, când ea nu încape în propria-i inima? Câtă dragoste poate arăta părinţilor sau iubitei un tânăr nefericit? Cât de fericit poate fi partenerul de viaţă când ochii celuilalt sunt lipsiţi de lumină?

Cea mai frumoasă relaţie pe care o poate avea un om în această viaţă, este relaţia cu Sinele propriu. Mi-au trebuit ani lungi ca să mă pot privi în oglindă şi să-mi spun:” Te iubesc, Roxana!” Sună ciudat, dar de fiecare dată când încercam să o fac, în trecut, rosteam orice alt nume după “te iubesc”, mai puţin pe al meu. Şi Universul mi-e martor că sunt capabilă să iubesc, că am iubit şi iubesc până la epuizare, până la sacrificiu uneori. Însă, la ce bun, dacă pentru foarte mult timp, nu m-am putut iubi pe mine? Motivele nu mai contează.

valPoţi da vina pe întâmplări şi oameni din copilărie, pe alegeri făcute în viaţă, pe oamenii de lângă tine, pe psihic, pe stomac, pe minte. Poţi da vina pe Dumnezeu sau pe un preot, pe învăţătoarea din şcoala primară, pe oricine. Adevărul este că pacea şi iubirea nu lipsesc niciodată din tine, trebuie doar să le poţi recunoaşte şi să ai puterea de a ţi le asuma, de a te bucura de ele, de a nu-ţi mai nega dreptul de a le simţi în toată plenitudinea lor. Miracolul Vieţii m-a ajutat să înţeleg toate acestea cu ani în urmă şi din ziua aceea am fost fericită, chiar şi cu “foarte puţin” uneori. Pentru că nimic “din afară”, nici un partener de viaţă, nici o  întâmplare sau prietenie distrusă, nici un loc sau vreun perete nu îţi mai pot lua IUBIREA înapoi. O dată ce ai găsit-o în tine, iubirea doar ESTE.

Şi da, este atât de frumos la noi în suflete dacă ne-am putea întoarce mai des “pe dos” şi am putea privi lucrurile din interior către exterior. Dacă am fi conştienţi în fiecare clipă de cât de frumos este la noi în inimi, nu ne-am mai urî, bârfi, omorî, minţi, judeca, ignora, invidia şi maltrata atât unii pe alţii. Vieţile noastre, lumea întreagă, Universul… ar fi altfel – mai frumos, mai simplu, mai curat, mai “dincolo de norii” tristeţii, mai adevărat.

Indiferent dacă în acest weekend veţi zbura cu iubirea vieţii spre vreo destinaţie exotico-romantică sau veţi fi în trafic, în vreun restaurant sau pur şi simplu singuri acasă, în faţa unei căni cu ceai, priviţi-vă în ochi – cu iubire, cu bucuria că sunteţi şi “vă ajunge” atât cât şi cum sunteţi. Repetaţi-vă cu încredere cât de mult vă iubiţi şi priviţi, simţiţi transformarea în bine, bucuria de a trăi în adevăr.

Haideţi să facem din acest inevitabil “Sfânt Valentin” ziua în care am decis să nu mai cerşim iubire! Să nu mai pretindem iubire de la alţii, ci să fim iubire în fiecare clipă a vieţii, iar iubirea pură îşi va face culcuş în inimile noastre pentru totdeauna.

 

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :