Tarhonul

     „Artemisia drancunculus” – dragonul mic numit tarhon

     Crescută fiind de părinţi şi bunici cu rădăcini ardelene, pentru mine ciorba a avut, de când mă ştiu, aromă de tarhon. L-am considerat un ingredient la fel de comun ca pătrunjelul sau sarea în bucate. În frigider la mama sau în dulăpiorul de lemn al bunicelor există întotdeauna un borcănel cu frunzuliţe lungi de tarhon conservat cu sare sau în oţet. Când am crescut şi am început şi eu să gătesc, am căutat tarhon în piaţă. Şi mare mi-a fost mirarea să descopăr că în Bucureşti şi pentru ţăranii “sudişti” această plantă minunată este ori o necunoscută, ori ceva de care oamenii se feresc din cauza aromei sale prea intense. Adevărul e că tarhonul e o plantă al cărei gust ori îl iubeşti, ori nu-l suporţi. Nu există cale de mijloc. Din aceeaşi categorie de esenţe tari ca rozmarinul sau chimenul.

Care e magia acestei plante? Aroma sa distinctă, uşor amăruie şi foarte puternică şi darul său de a amplifica gustul mâncărurilor, asemeni sării. Pe care, de altfel, o şi poate înlocui cu succes, ca şi pe oţet sau piper. Tarhonul este o plantă cu însuşiri deosebite, care poate da un gust special chiar şi celor mai banale mâncăruri. Frunzele verzi sau uscate se pot folosi la condimentarea ciorbelor, sosurilor marinate, presărate peste fripturile de vită, pui, pește sau vânat, la sosurile de smântână, maioneza sau ciuperci (sos remoulade, sos béarnaise), dar şi la murături. Adăugat crudităţilor, poate transforma chiar şi cea mai plictisitoare salata într-o delicatesă pentru cunoscători. O idee bună este de a pune câteva frunze de tarhon în uleiul de măsline sau oţetul pentru salate şi în scurt timp acestea vor primi o aromă minunată.

Există o singură regulă de bază în ceea ce priveşte această plantă: a nu se abuza! Folosit în exces poate strica respectivul fel de mâncare prin amăreala. Căldura, în mod special, îi intensifică aromele, aşa că trebuie avut grijă când se adăugă ciorbelor sau fripturilor. De asemenea, trebuie ştiut că frunzele proaspete, faţă de cele conservate, au aroma mult mai intensă.

Tarhonul este folosit nu numai în prepararea mâncărurilor, ci şi în farmacia naturistă unde este folosit pentru prepararea unor produse farmaceutice. Ceaiul din tulpini şi frunze de tarhon se foloseşte  ca stimulent al secreţiilor gastrice, în afecţiuni hepatice şi renale. Câteva frunze proaspete de tarhon mestecate dimineaţa, pe stomacul gol, vor proteja dinții împotriva cariilor şi vor întări gingiile.

Pentru cei care îşi doresc să cultive tarhon, în grădină sau în jardiniere, trebuie ştiut că îi place foarte mult soarele, dar nu şi curentul. Pământul trebuie să fie uşor, nisipos, cu un bun drenaj. Tarhonul se înmulţeşte prin butaşi sau despărţirea tufelor, nu prin seminţe. Acesta trebuie udat des, pentru că rădăcinile sale nu pătrund foarte adânc în pământ.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

1 răspuns

  1. Comentarii : spune:

    madammere a scris in 18 February, 2011 – 04:00 PM:
    tot amintiri
    Acum 30,40 de ani se gasea tarhon in pietele din Bucuresti,nu era o raritate,dar,e adevarat ca nu prea multa lume il folosea din cauza aromei f.puternice. Taranii”sudisti” de atunci nu erau aceiasi cu”pietarii” de azi,care,daca e sa fim drepti ,sunt la fel de „priceputi” atit in Bucuresti, cit si in Ardeal

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *