Țara Mormăiților

Zilele trecute deschid poarta casei mele (îmi amintesc brusc cuvintele unui prieten care mi-a spus nu mai știu cu ce ocazie ”casa ta nu mai e casa ta”) și dau de una care stă cu ochii plecați de fiecare dată cînd mă vede și mormăie un ”bună ziua” de-ți vine să-ți dai cu o piatră în cap. Acel bună ziua care se traduce cu ”vai, ce mi-e silă”. Nu se știe de cine, dar îi e silă. De ea, de lume, de viață, de oameni, de țară. O silă de-aia existențială. Acum zici că i-a apărut naiba în cale și-i e teamă să n-o ia în iad cu el, urmare a replicilor mele din trecut spuse cu glas răspicat, un fel de ori măcăniți clar, ori nu mai măcăniți deloc. Replici rămase fără replică, ca un blog fără comentarii, urmat de mormăieli prin alte părți, acolo unde nu știu, nu ajung, nu văd, nu există. dar pot intui atît cît să mi se rupă. Am devenit și eu imună la tot, atît la laude cît și la injurii.

***

Să zicem că te duci la FISC, acolo o mînă de funcționare, îngropate în hîrțoage, terminate de viață, cu tot timpul de pe lume, că ce să facă toată ziua, stau cu țigările care-n gură, care-n mînă, ori dacă nu fumează, se masează, enervate că ai venit să le deranjezi de mutatul hîrțoagelor de pe o masă pe alta, din fumatul țigărilor, sau din mușcatul cartofului, tu, cetățean de rînd, venit ca prostu să-ți declari veniturile și dai peste niște submediocrități care îți mai iau și numărul de telefon degeaba că vezi, Doamne, te sună ele, după ce l-ai trecut deja în hîrtiile alea inutile pe care trebuie să le tot semnezi și care vor fi îndosariate pînă la urmă, pentru a fi mutate din nou dintr-un dulap în altul sau de pe o masă pe alta.

***

Te duci la CAS, care nu e Casa de Asigurări Sociale, ci Casa de Asigurări de Sănătate, se abreviază la fel, nici o problemă, te duci de două ori, la Constanța, reședință de județ, că funcționarele de-acolo sunt prea ocupate cu înfulecatul ca să răspundă la mailuri, de altfel există pe site, la secțiunea contact, un cîrnat de mailuri – să fie acolo! – la care nu răspunde nici dracu. Dacă nu mă credeți, încercați la mișto. Te duci, să zicem cu o problemă, alta decît să plătești, că dacă e de plătit se opresc imediat din mîncat, poate te duci, de pildă, să întrebi ceva, dacă ai cumva impresia că vei pleca de-acolo lămurit, ei bine, ai DOAR impresia. În afară de faptul că n-au răbdare să te asculte fiindcă le e gîndul la următoarea felie de șuncă din sertar, sau la masajul pe care colega tre` să li-l facă, de zici că vor toate să se convertească într-o șleahtă de terapeute cu diplomă de masat omoplați, îți mai răspund și în sictir fiindcă ai îndrăznit să ai o problemă pe care tot ele de incompetente ce sunt ți-au creat-o.

***

te duci la grădiniță să îți iei copilul. Întrebi: ce-a făcut azi, Copilul? Puneți ce nume vreți, de preferat numele copilului dv. Ți se răspunde: Bine. Plm, asta văd și eu, că face bine, că dacă nu făcea bine nu ți-l aduceam să-l educi. Zi-mi ce-a făcut. Ce-a spus. Am lipsit 5-6 ore din viața lui, ceva trebuie să fi făcut în timpul ăsta. Vine serbarea de Crăciun, se mormăie că e la ora 15.30 mai întîi, apoi mai întrebi odată în ziua Serbării, cînd vii să-ți iei copilul, că ești pățită și știi că oameni își schimbă deciziile mai ceva ca pe chiloți și sigur a intervenit ceva între timp, se mormăie iar un ”ca de obicei”. Te duci ca de obicei, se mormăie că de ce ați venit așa tîrziu, ocazie cu care poți da peste bot în sfîrșit și să zici și tu: Vorbiți, doamnă, clar! Nu mai mormăiți! Sau scrieți! Că am învățat să citim. Deci e culmea culmilor, în era comunicării, toată lumea mormăie în surdină.

Ajungi la serbare, te trezești că mai trebuia un costum, despre ăla n-a mormăit nimeni nimic. În schimb se mormăie la început un ”nu filmați, anunț important” Se strîng bani de un Tîrg de Crăciun, pentru autiști. O inițiativă foarte bună, de ce să nu fie filmată? Ce e cu secretoșenia asta? Să știe toată lumea că se strîng bani pentru autiști. Dar nu puteați să mormăiți la final, doamnă, și un Crăciun fericit părinților, măcar așa, de complezență, pentru cadoul primit de la ei, că dacă era din inimă, ieșea dracu și serbarea aia într-un mare fel?

***

Mormăiți peste tot. Mare minune dacă ies din curte și dau peste cineva care să rostogolească cuvintele clar, zici c-au crescut toți cu pietre în gură. Mi-e mult mai ușor să înțeleg un englez cu acel plummy accent decât un român care s-a născut cu sila în suflet. Și-s din ce în ce mai mulți, că eu cred că sunt o extraterestră și-i zgârii pe mulți pe timpan cu vocea mea cam răspicată. Încă nu am învățat că în țara mormăiților trebuie să te faci mut!

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :