Tăierea mieilor

two-cute-lambsDumnezeu, pe cînd se plictisea de moarte, s-a apucat într-o zi de Creaţie. A făcut lumină, pămînt, ape, stele, nori, plante şi animale, iar la sfîrşit, sub dominaţia ego-ului primordial l-a plămădit pe OM. Pe care l-a pus stăpîn peste toate, mai puţin peste copacul cunoştinţei binelui şi răului. Iar omul, odată numit şef s-a comportat ca un satrap cu tot ce avea sub stăpînire. După ce a denumit toate plantele şi vieţuitoarele naturii, a început să le căsăpească sistematic, cu silex-ul, toporul sau barda, că tot erau ale lui.
Nu ne putem explica altfel atitudinea din fiecare an, din apropierea Paştelui, cînd OMUL se transfigurează, devine cel mai performant asasin cu ţintă precisă: nevinovaţii miei care de-abia au ieşit în lumina Celui de le-a creat pe toate.

Pornind de la uciderea de către Iahve a pruncilor egipteni, pentru că Faraon refuza să îi lase pe evreii conduşi de Moise să plece din ţara lui, în fiecare an, creştinii se dedau unui măcel barbar care numai ritual religios nu este.

Lamb_GodVă întreb dacă v-ar conveni ca pruncii voştri să fie într-o zi ucişi de o civilizaţie superioară numai pe considerentul că trebuie făcut un sacrificiu în numele unei religii sau al altui ideal?

Sunt convins că răspunsul ar fi negativ. Pe de altă parte însăși urarea „Paşte Fericit!” mi se pare de-a dreptul cinică. Cine să mai pască fericit? Poate doar în grădinile Raiului.

Sta-v-ar drobul de miel în gît!

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :