Suntem ceea ce gîndim, nu ceea ce mîncăm

Cînd vorbesc de dietă nu mă refer neapărat la greutatea corporală ideală. Înainte de a vă dezvălui Planul Inferno (cum am numit eu lupta mea împotriva kilogramelor în plus depuse în timpul și după naștere) aș vrea să intru mai adînc în problema asta a alergării după o siluetă zveltă și o viață sănătoasă. Fiindcă dacă nu depistezi corect care este problema ta cu hrana zilnică nu vei avea rezultate pe termen lung. Pot spune că am avut întotdeauna o relație bună cu mîncarea, în sensul că nu am încurcat niciodată borcanul de ciocolată cu cel de compot de vișini din cauza vreunei suferințe din dragoste, nici nu am avut vreo carență de încredere să-mi găsesc refugiul într-o cutie mare de înghețată și nici nu m-am simțit vreodată atît de neiubită încît să sparg frigiderul sau să mi se închidă apetitul pe timpuri de defrișări emoționale sau diverse alte motive. Cu toate astea, tot mi-a fost greu să slăbesc. De fapt, pînă să mă hotăresc să slăbesc.

Care e problema ta cu mîncarea?

O dată ce ai luat cîteva kilograme în plus, primul risc care apare este să te complaci în situația asta și să tergiversezi revenirea la greutatea normală, pînă cînd categoria grea la care tocmai ai trecut devine noul tău stil de viață. De-aici pînă la a-ți reînnoi garderoba cu haine cu 4 numere mai mari nu mai e decît un pas. Pe care eu n-am fost şi nici nu sunt dispusă să-l fac.

Deci, înainte de a vă dezvălui planul meu de lucru, de care m-am apucat după 6 luni de extra-kilos (ba am așteptat primăvara să mă apuc de mișcare prin aer liber, ba am zis că poate slăbesc din senin), după discuții interminabile și plîngeri pe umerii altor femei care s-au îngrășat din aceleași motive sau altele, am ajuns la concluzia că adevărata problemă nu este că oamenii nu știu care alimente sunt bune sau nu pentru sănătate sau cît trebuie să mănînce și cînd. Acestea sunt doar detalii. În bătălia împotriva kilogramelor în plus  nu intră decît cei care s-au săturat de o viață sedentară sau cei/cele care și-au rezolvat problemele negative din viață.

72 % dintre oameni vor să slăbească pentru a evita judecata femeilor mai mult decît pe cea a bărbaților

De la plăcerea de a savura la mijlocul principal de obținere a energiei necesare pentru activitățile noastre, hrana noastră cea de toate zilele a devenit o luptă pentru a deține controlul asupra alimentelor pe care nu le putem mînca sau nu avem voie să le mîncăm, asupra celor pe care nu le mîncăm (carbohidrații sunt în vîrful listei) sau asupra celor pe care vrem cu disperare să le gustăm, dar ne este interzis și deci nu trebuie să ne gîndim la ele. Complicat! Uităm cu totul de simpla senzație de foame sau sațietate. Cînd vine vorba de mîncare pare că trecem printr-o serie de sentimente negative asociate cu vina, negarea, sau eșecul pierderii controlului asupra apetitului. În aceste condiții, nu e deloc surprinzător faptul că cel mai potrivit cuvînt cu care pot fi asociați cei care țin o dietă este ”deprimare”.

Aparent, acum nu mai avem nevoie de un plan de dietă, cuvîntul de ordine este ”regim”. Am o prietenă care a fost așa de deconectată de modul de a mînca normal încît în fiecare sîmbătă în loc să se bucure de cinele prelungite cu familia devenea anxioasă că mănîncă prea tîrziu în cursul acelei zile și își făcea mereu probleme că va mînca mai mult ca de obicei, pentru că sunt toți la masă (socrii, cumnații şi cumnatele, copiii, prietenii) și o vor îmbia cu bucate special pregătite pentru acea zi, iar ea nu va putea refuza.

Pînă anul trecut nici greutatea mea corporală n-a fost o problemă pentru mine, aveam plus/minus 3-4 kg peste 50. Chiar și-așa, aveam impulsuri de a-mi controla hrana, pentru că toată lumea făcea asta.

Cercetările arată că femeile sunt influențate de problemele (false) ale altor femei. Paradoxal, consumăm mai puține calorii atunci cînd mîncăm cu un bărbat decît atunci cînd mîncăm cu o femeie. Pe principiul ”dacă tu mănînci o prăjitură, atunci mănînc și eu una” s-au născut mari prietenii între femeile cu gabarit depășit.

Dacă tu, ca de altfel majoritatea femeilor, îți petreci toată săptămîna gîndindu-te la mîncare, sau la lipsa ei, sau poate la ”mai bine mănînc asta decît astalaltă”, atunci faci parte din cele care trebuie să se lupte cu mintea, nu cu trupul. Iată cîteva sfaturi pentru corectarea impulsurilor care vin din creier și-ți afectează acțiunile în ceea ce privește hrana.

Psihologia mîncării

Încă din copilărie, mîncatul este strîns legat de sentimentele din copilărie, de la cele de siguranță pînă la cele de frustrare sau auto-control. Cu alte cuvinte, dacă părinții tăi au avut o atitudine pozitivă față de mîncare și au avut o alimentație echilibrată, dacă atmosfera din jurul mesei a fost una relaxată, atunci n-ar trebui să ai probleme de alimentație.  Dimpotrivă, dacă în familia ta au fost tot timpul discuții aprinse la masă din te miri ce, dacă s-a mîncat cu furie sau în plină supărare, nu e de mirare că în timp poți dezvolta simptome de bulimie sau anorexie.

Hrana pe sistem emoțional sau nervos, hrana ca sentiment de siguranță sau peste măsură, hrana ca prieten sau dușman și vine întrebarea ce se întîmplă oare în mințile noastre atunci cînd vine vorba de diete, regim și mîncare în general? Nutriția este o știință exactă și cu atîția experți în jur n-ar trebui să mai fie o problemă, dar în ziua de azi pare imposibil să cădem de acord în relația noastră cu alimentele.

Imediat după ce părăsim pîntecul mamei, care era cel mai sigur loc unde ne-am simțit vreodată, prima noastră experiență reală este foamea, dar ca nou-născuți nu putem înțelege dacă această nevoie e emoțională sau fizică, așa că le experimentam pe ambele deopotrivă. Tot ce știm instinctiv este că ne e foame și nu e o senzație prea plăcută. Odată ce primim hrana ne simțim mai bine și nevoia dispare. Din această reacție repetată, hrana devine nu doar o satisfacție de ordin fizic, ci și de ordin emoțional. Deși uităm complet aceste prime momente ale vieții, rămîne undeva în subconștientul nostru ca primă plăcere potolirea foamei. Pierderea controlului sau amînarea potolirii foamei ne învață o lecție prețioasă care vine din frustrarea de a nu primi ceva atunci cînd cerem sau avem nevoie.

Dacă o mamă este pe fază și-și hrănește copilul atunci cînd are nevoie, bebeluşul învață că foamea lui este strict legată de iubirea și grija ei, dar dacă mama este mai puțin responsabilă, copilul este nevoit să treacă printr-o insuportabilă frustrare pentru că nu va ști niciodată cînd se va termina senzația de foame, ducînd mai tîrziu în viață la sentimente de furie și nerăbdare.

Psihoterapeutul Wilfred Bion spunea că ”drogurile sunt pentru oamenii care nu sunt în stare să rabde”, iar pentru unii drogul care le calmează frustrările este mîncarea. Știm deja că oamenii care nu-și pot controla o frustrare caută un substitut oral, fie că sunt țigările, fie că e băutura, fie că e mîncarea. Nu e de mirare că unii oameni caută un confort emoțional în mîncare, din diverse motive. Copiii care au fost răsfățați de mici de către mama lor (cea responsabilă cu aprovizionarea) vor pune semnul egal între hrană și grija (dragostea) mamei.

Sentimentul de vinovăție este altă emoție resimțită din plin și asociată cu mîncarea. Construită pe așteptări prea mari, vinovăția proprie sau cea impusă de către alții este un sentiment nociv, care se reflectă, din păcate, în felul în care mîncăm. Simțim că nu am reușit să realizăm sau să devenim ceea ce credeam că ar fi trebuit pînă la o anumită vîrstă, care ar fi trebuit să fie vîrsta savurării unei vieți liniștite în mijlocul familiei dorite. Dacă ne lipsește asta, începem să savurăm prea multe mese necontrolate și hrana devine un substitut la ce credem că n-am fost în stare să facem cu viața noastră. Dacă ești în punctul acesta destul de periculos atît pentru sănătate, cît și pentru psihicul tău, ia o pauză de respiro și fă-ți o listă cu lucrurile bune din jurul tău, agață-te de ele și încearcă să te bucuri de micile plăceri. Asta nu înseamnă că trebuie să transformi micul cornet de înghețată într-o găleată de înghețată, se înțelege.

Oprește-te și nu-ți mai seta mintea pe standarde imposibil de atins (cine a zis că nimic nu e imposibil, sigur avea un cont nelimitat în bancă), pentru că vei ajunge să te auto-învinovățești degeaba și te vei pedepsi tot degeaba tăbărînd pe bietul frigider.

Realitatea banală este că nu există altă cale de a te menține în formă decît dacă duci o viață echilibrată, în care să alternezi mișcarea în aer liber cu timpul petrecut în mod plăcut alături de prieteni și familie și cu mese în care nu trebuie să sari calul. Dacă tu crezi că există o cale mai bună și mai rapidă (o pastilă miracol, un ceai minune), continuă să visezi. Nu există.

O dată ce ai aflat care este raportul tău emoțional cu hrana ai jumătate de problemă rezolvată. Întreabă-te de cîte ori te gîndești la mîncare pe zi, de cîte ori deschizi frigiderul fără ca măcar să-ți fie foame, de cîte ori cînd faci piața te gîndești că un aliment este mai sănătos decît altul? De cîte ori pe lună mănînci la fast-food, sau înhați o shaorma pentru că ți-e foame? De cîte ori preferi să sari peste prînz pentru că mai ai ceva de terminat la muncă? Schimbă tot ce faci aiurea în stilul tău grăbit de viață și mai bine îndreaptă-te cu pași repezi către o viață sănătoasă. Aceasta nu este imposibil.

Sfaturi de revizuire a atitudinii față de hrană:

Dacă ți-e cu adevărat foame, mănîncă

Nu te înfometa cu orele fiindcă te vei îngrășa mai tare. Corpul omenesc are o inteligență proprie, independentă de cea a minții tale. Dacă te înfometezi, trupul tău crede că e recesiune și își domolește metabolismul. Asta înseamnă că va înmagazina grăsime pentru a ”supraviețui” și de fiecare dată cînd mănînci se va grăbi să stocheze vitaminele pentru data viitoare când îți vei supune corpul la asemenea măsuri drastice. Pe moment ai putea pierde în greutate, dar imediat ce renunți la dietă, vei pune imediat la loc fix aceleași kilograme plus cîteva în plus. Foamea e ușor de confundat cu setea. Bea un pahar de apă dacă ți-e foame, iar dacă foamea nu dispare, atunci mănîncă.

Mănîncă ce vrei

Nu ceea ce crezi că trebuie să mănînci. Numai nu exagera. Dacă ți-e poftă de ciocolată, ia o tabletă, nu mînca toată ciocolata. Se știe că tot ce e interzis atrage după sine încălcarea interdicției. În loc să te gîndești toată ziua la ciocolata aceea pe care te-ai abținut s-o guști, mai bine mănîncă-ți tableta și ai încheiat socoteala. Scoate din frigider tot ce nu te inspiră, ca de pildă, cartofii înghețați, piureul acela de 3 zile, sucurile de fructe sau dulceața pentru clătitele de toamna trecută, dar nu fi genul acela de femeie care ia masa în oraș, comandă o salată și se simte mizerabil toată noaptea. Mănîncă deci ce poftești, dar în cantități moderate.

Hrănește-te conștiincios!

Adică încet, fără nici o grabă, că nu te aleargă nimeni și nici nu fuge pilaful din farfurie. De asemenea ai grijă să nu-ți distragă atenția televizorul atunci cînd mănînci sau să citești în timp ce mănînci. Toate cercetările arată că vei mînca mai mult atunci cînd faci aceste două activități.

Cînd te-ai săturat, oprește-te!

Încetinirea ritmului de mestecare ajută creierul să primească semnalul de sățiere din partea stomacului. Simplu, nu? Nu trebuie să faci pe politicoasa atunci cînd ești în vizită și crezi că dacă nu mănînci tot din farfurie gazda se va supăra. Iar dacă n-ai chef de desert, chiar dacă s-a făcut un efort pentru el, nu te simți datoare să-l guști. Fă doar ce ai chef, pînă la urmă sănătatea ta este mai importantă decît orgoliul celui/celei care te găzduiește, iar dacă e o persoană inteligentă nu are de ce să supere.

Asigură-te că faci mai multă mișcare ca de obicei

Exercițiile te ajută să accelerezi metabolismul și să arzi mai multă grăsime. Dar ca să rămîi conectată la exercițiul fizic trebuie să-ți facă plăcere ceea ce faci. Dă-i corpului tău șlefuirea de care are nevoie ca să te simți bine. Pune muzica ce-ți place, caută melodii antrenante care te fac să te ridici de pe scaun și să te miști. Asta înseamnă să ai grijă de tine!

Fii pozitivă!

Regula principală a vieții este că vei obține întotdeauna ceea ce vrei, dacă te focusezi îndeajuns de mult pe obiectivul tău. Așa că în loc să te gîndești că o să-ți supui stomacul unui supliciu sau pe lucruri care nu-ți plac atunci cînd trebuie să faci mișcare, mai bine îți redirecționezi gîndirea și imaginația pe viitoarea ta siluetă: zveltă, grațioasă și bine antrenată. Antrenează-ți mintea mai întîi să gîndească pozitiv și corpul tău îi va urma dorințele. Și amintește-ți mereu ce spunea Chalene Johnson (inventatoarea programului TurboFire): ”un abdomen bine antrenat se face prin multe plimbări. Plimbări cît mai departe de bucătărie.”

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :