Suita franceză – un film între viață și moarte

sfrenchUn film care îți face stomacul să se umple de fluturi. Poate e de vină muzica, poate actorul principal, poate inepuizabila temă despre iubire interzisă.

Sunt puțin subiectivă pentru că îmi place Matthias Schoenaerts din ce în ce mai mult. Aparent nu doar mie, daca mă gândesc ca l-am văzut și in Loft (2014), A Little Chaos (2014)  Rust and Bone (2012) The Drop (2014) Bullhead (2011) Far from the Madding Crowd (2015).

Matthias joacă în Suita Franceză rolul unui locotenent din armata germană. Povestea se desfășoarăîntr-o  localitate din apropierea Parisului în timpul ocupației germane din al Doilea Război Mondial. Unitatea din care face parte se oprește o perioadă în acest loc, cât să schimbe viețile locuitorilor pentru totdeauna. Ca mai toate poveștile despre războiul germanilor cu lumea, avem parte de luptă, sacrificiu, tragedie, lacrimi,  dar si de multă viață, iubire, dorință, muzică. Kristin Scott Thomas, în rolul unei soacre ce trebuie să suporte potențialii călăi ai fiului drag chiar la ea în casă, dă echilibru scenelor pe muchie de cuțit. Muzica este lipiciul dintre bine și rău, adevăr și minciună, frumos și urât, fericire și suferință. Pianul devine personaj împreună cu suita franceză. Povestea este despre iubire și supraviețuire.

518488366_c_embedStandardDincolo de costume, muzică și de context ne rămân un bărbat, o femeie și jocul dintre ei. Dacă iubirea este imposibilă, drumul unuia către celălalt este minat. Shoenaerts joacă bine și rolul nazist și pe cel de amant și combinația dintre cele două. Lângă el, Michelle Williams este autentică în rolul nevestei în așteptarea soțului. Trădată de acesta și chinuită între pretențiile soacrei sale și propriile nevoi,  se simte tot mai aproape de tânărul german. Va trăda, va fi trădată? Vor supraviețui și se vor iubi cu patos? Nu vom afla până la final.

p50-Suite-Francaise-Press-HandoutPovestea poveștii este că, într-un lagăr german, o femeie evreică pe nume Irene Némirovsky scrie o carte cu titlul Suita franceză. Nu apucă s-o termine. Fiica sa o va descoperi în anii 90’, după ce o ținuse aproape jumătate de secol într-un sertar, crezând că este jurnalul intim al mamei sale. Citind într-un final caietul, fiica va publica manuscrisul și acesta devine bestseller în 2004. Ținând cont că adaptarea pentru ecran o face Sir Ronald Harwood, care a câștigat Oscarul pentru adaptarea scenariului Pianistul, iubitorii genului vor remarca amprenta acestuia și se vor bucura de o poveste bună de modă veche.

Noi îi dăm 5 puncte pentru scenariu, regie, muzică, tăcerile dintre Schoenaerts și Michelle Williams.

De asemenea, ai putea dori...

2 răspunsuri

  1. 17 august 2015

    […] ce v-am spus despre extraordinară poveste a Irenei Nemerovsky şi a manuscrisului său Suite Francaise, o  carte ascunsă într-un sertar mai mult de 50 de ani şi ecranizată anul acesta, vă aduc […]

  2. 20 august 2015

    […] Pentru că îmi plac coincidenţele, o să vezi o poveste semănătoare în filmul despre care am vorbit aici. […]

Comentează :