South Beach Diet

       Miroase din ce în ce mai mult a vară şi asta mă motivează să continui aventura dietetică începută acum aproape două luni. După cum povesteam în însemnările trecute, ţelul meu este să ating greutatea de 55 kg până în miezul acestei veri. Nu mai am mult. Cinci kilograme şi sunt ca nouă.

Acum vreo două veri, înainte de a deveni mamă, mi-am cumpărat o revistă Cosmopolitan care avea drept bonus o cărticică intitulata “South Beach Diet”. Şi cum pe-atunci aveam încă dimensiuni silfide, deci nu m-ar fi interesat nici o dietă, am aruncat cartea în bibliotecă, undeva prin spatele unor romane moderne. Ei bine, cum vremurile şi mărimile s-au mai schimbat de-atunci, după scotoceala de rigoare de săptămâna trecută, am găsit cărticica cu pricina şi am luat-o la studiat. Deşi nu prea sunt adepta încercărilor dietetice puse în aplicare fără consimţământul unui nutriţionist profesionist, după câteva sesiuni de informare, am început să pun în aplicare sfaturile “south-beach”-iene. Şi asta nu numai pentru că South Beach Diet îmi sună tot mai mult a common-sense, ci şi pentru că nu i-am găsit prea multe “minusuri” în review-urile de specialitate.

      Această dietă a fost concepută de către cardiologul american Arthur Agatston şi dieteticiana Marie Almonce care susţin că, eliminând din alimentaţie produsele bogate în zahăr, precum şi grăsimile săturate, vom atinge mai repede greutatea visată. Ei îşi împart dieta, relativ simplă, în trei părţi, fiecare devenind treptat mai liberale. În primele două săptămâni, care reprezintă prima etapă, sunt interzise orice alimente care conţin zahăr, hidraţi de carbon, inclusiv fructele şi legumele bogate în zaharuri, păstrându-se doar acelea care au un indice glicemic scăzut. În această primă etapă se pierde cel mai mult în greutate. În etapa a doua se reintroduc în alimentaţie şi alte produse “evitate”. A treia fază a dietei ar trebui să ţină toată viaţa, este una de întreţinere, mai liberală şi depinde în totalitate de ţelul dietetic personal. Presupunând că ai ajuns la greutatea dorită, te poţi bucura şi de alimentele pe care le-ai hulit în prima etapă.

      Concret…

În prima etapă poţi mânca pui, carne de vită, curcan, peste, fructe de mare, crustacee, legume, ouă, brânză, nuci, salate, folosind ulei de măsline pentru sosurile salatiere. Încearcă să stai departe de dulciuri, pâine, orez, cartofi, paşte, prăjituri, fructe, bomboane, îngheţată sau de zahăr. În etapa a doua poţi reintroduce, cu măsură, alimentele eliminate în etapa întâi. O dată ajunsă în etapa a treia, corpul tău va răspunde altfel “dorinţei” de dulciuri sau alimente “nesănătoase”, iar tu vei ştii exact ce produse îţi vor aduce beneficii sau dezavantaje propriei greutăţi.

      Bottom line…

În concluzie, am remarcat că aceasta dietă îndeplineşte criteriile importante pentru o dietă sănătoasă: se accentuează consumul legumelor, al fructelor, al cerealelor integrale, precum şi a cărnii slabe, neomiţând nici un grup de alimente majore. Personal, deşi chiar nu am putut-o respecta exact “a la carte” şi am mai şi “trişat”, după numai o săptămână de South Beach Diet am pierdut un kilogram fără a mă înfometa, fără a mânca o dată pe zi (dimpotrivă, pe lângă mic dejun, prânz şi cina, mi-am permis şi două gustări mici, precum şi “ciuguleala” de rigoare de pe linguriţele fetiţei). Şi ei bine, kilogramul pierdut se mai datorează şi…, dar haideţi să vă povestesc şi asta mai pe îndelete…

      Rugina de primăvară

Aşadar, cu dieta alimentară stau mai bine, îi respect canoanele în limita bunului simţ şi al timpului liber pe care îl poate avea o soţie, mama şi om al muncii. Însă, la capitolul “mişcare” (şi asta nu înseamnă alergătura, prin casă, după copil) stau foarte prost. Drept pentru care, în această săptămână, am hotărât să-mi îmblânzesc “rugina” de pe oase cu o alergare prin cartier, cu mâinile pe căruţul feţii şi în hohotele ei de râs. N-am avut niciodată treaba cu sportul. Nici măcar la ora de sport, la şcoală, nu prea mergeam pentru că făceam mereu rost de scutiri medicale şi preferam să “tocesc” la istorie, în clasă, decât să fac zeci de ture de teren. Însă iată cum “păcatele tinereţii” mă bântuie acum. De ce? Pentru că nu pot alerga nici cinci minute fără să nu mă întreb unde e primul spital, căci îmi simt un plămân dislocat. Zilele acestea nu m-am oprit din alergat, deşi, la fiecare minut l-am implorat pe Dumnezeu să îmi mai acorde voinţă pentru alte câteva minute de efort fără a simţi nevoia de a mă lungi pe gazonul proaspăt tuns al vecinului.

      Succese corporale

Dar alaltăieri cinci minute, ieri opt, azi dimineaţă cincisprezece, şi iată cum am atins limita de douăzeci de minute alergate pe zi, la amiază şi alte zece de mers marsat-fortat spre seară. Wow. Am făcut-o. Am putut. Şi o voi mai face, zi de zi, acum că vremea îmi permite. Ca la finalul acestor minute de fugă disperată după silueta visată am limba scoasă de un cot şi văd stele verzi, e o altă poveste. Una pe care nu o scriu azi, căci sunt prea mândră de mine. Mândră pentru că se poate să fii o mamă ocupată, obosită, stresată, dar, în acelaşi timp, preocupată şi implicată în încercarea de a trăi sănătos.

Aşadar, mai sprintenă şi cu un alt kilogram în minus, până data viitoare, ştiţi deja ce vă doresc:

      “Stay healthy, stay fit!”
foto: de Roxana Vornicu
🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *