Obsesia 83: Şoaptele vîrcolacului

romantismCam pe toată durata zilei visez cu ochii deschişi
hoinăresc aşa cum îmi place în creatia mea, acolo unde dictez decorul, luminile, ziua şi noaptea, aromele şi manevrele. Te privesc prin toate locurile pe unde trec, ca printr-o dimensiune paralelă, iar de cele mai multe ori mă înfrupt din tine, căci nu e nimic altceva mai gustos decît carnea ta, decît năduful… Mă potolesc şi schimb decorul, se mai întîmplă ceva, apoi mă enervez cînd mi se taie filmul. Am ajuns unde aveam de ajuns, să fac ce aveam de făcut, te las preţ de nişte clipe în care tre` să fac nişte conversaţii, politeţuri, strîngeri de mînă, bătăi pe spate, hai pa!

Apoi mă reîntorc la tine, în ceafa ta şi după ureche, acolo îmi place să-mi trag sufletul, să te iau din spate fără să îţi las vreun răgaz
sînt animalul tău de companie pe care ştiu că l-ai iubit puţin mai mult decît pe cei mai rîvniţi pantofi, decît senzaţia ce ţi-o dă aroma cafelei dimineaţa, putin mai mult decît i-ai iubit pe ceilalţi…

O ştiu căci ţi se citea în priviri, în felul în care îmi săreai în braţe, din felul în care visai cam pe toată durata zilei. Am zis că nopţile sînt pentru urletele lupilor la lună, nu altceva.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :