Skip the Forward

            Am luat o pauză de vreo trei luni de la Clubul de Carte runda III din pricina ultimelor două titluri, care nu m-au atras deloc și a subiectelor tratate pe stiluri greu de înghițit. De pildă, ”Siegfried”, venită pe filiera familiei Dindiri (când încă mai era o familie), îl avea ca personaj pe Hitler (cel mai mare frustrat al istoriei omenirii) de care deja am citit prea multe, încă o ficțiune despre un presupus copil al lui Hitler și amanta lui, devenită nevastă cu o zi înainte să se sinucidă amândoi, celebra patetică Eva Brown, nu mi-a motivat libidoul lecturii. Nu-mi pot imagina că această Eva ar fi fost o femeie bună. De obicei, femeile bune nu stau lângă monștri. Și cum m-am aflat într-o perioadă în care n-am avut chef să aflu povești inventate despre alte curve celebre și criminali cu mustăți sinistre, am zis pas! Nu mai vorbesc de faptul că recenziile puerile din caietul de lectură m-au îndepărtat și mai mult de scopul principal al acestui club: acela de a citi. Nici co-partenerii mei de club nu s-au obosit să scoată ceva interesant de zis despre cartea în sine, e ca și cum și-ar fi făcut tema la o-ha, într-un sictir de ultim moment, un ”hai să-mi dau și eu cu părerea pe cartea asta.”

          Al doilea titlu a fost ”Căderea nopții” a lui Asimov, din seria SF, un gen care nu mi-a căzut niciodată bine la corason. Am citit prima pagină, am sărit alte 20, am mai citit o pagină, m-am dus repede către ultima pagină și… m-am lăsat păgubașă. Sorry, nu a intrat și nu m-au ”păcălit” nici părerile celorlalți despre acest SF.   

        Acum aștept de vreo două săptămâni să apară ”Minunata lume nouă” a lui Huxley. Am auzit că e bună și am citit câteva recenzii bune despre ea. Citricleta era foarte încântată. Am încredere în gusturile ei literare. Și tot pentru că am fost o putoare când a venit vorba de ”Arhipelagul” lui Strindberg, pun aici (un link de la Citricleta) care a scris despre carte atunci când i-am pasat-o ei.

        Ca update telenovelistic, am rămas cu doi membri mai puțin în club. Din principiu. Numita Isabela din Năvodari și-a găsit jumătatea în numitul Adrian din Medgidia și nu s-a lăsat până nu s-au mutat împreună, lăsând astfel un copil fără tată (chestie care i-a ieșit numitei Isabela pentru a doua oară în viață – cel puțin din câte știu eu).  Ar trebui ca la următorul club de lectură (dacă va mai fi unul) să jurăm pe săbiile onoarei că nu ne vom îmbârliga între noi, nu ne vom lăsa copiii fără părinți și nici nu-i vom vorbi de rău pe cei care ne calcă pragul casei. Să jurăm că ne vom ocupa cu cititul, că de-aia se numește ce facem ”Club de lectură” și nu ”Casă de rendez-vous” (ca să nu zic de ”toleranță”).

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :