Sindromul burnout în vreme de pandemie

Cînd epuizarea se lasă cu dureri de cap…

Zilnic suntem copleșiți de sarcini care nu se mai termină, avem sentimentul de neputință, ne străduim să fim pe placul tuturor, să ”fim în rînd cu lumea”, de parcă viața ar fi o competiție pe care neapărat trebuie să o cîștigăm. Acest stres permanent ne dă tuturor o stare de epuizare fizică, psihică și emoțională. Pandemia a venit să hiperbolizeze sentimentul de incertitudine și să accentueze această stare. Acest fenomen este cunoscut sub denumirea de “sindrom burnout” și este provocat de stresul prelungit. Ajungem așadar la ceea ce numim epuizare emoțională pentru că viața noastră a fost dată peste cap.
Suntem mai irascibili, mai triști, nemulțumiți, incapabili să ne recîștigăm controlul asupra propriei vieți. Sentimentul de neputinţă şi starea de anxietate sunt întreţinute de faptul că nu avem controlul asupra a ceea ce urmează să se întîmple, că nu putem să ne facem planuri pe termen lung. Pentru că fiecare dintre noi este o persoană unică, trăim stresul în mod diferit, iar evenimentele care pot duce la această epuizare în relațiile cu cei din jur sunt foarte variate. Sursele de frustrare sunt diferite, printre acestea numărîndu-se:
– Lipsa resurselor materiale
– Lipsa atenției din partea celor dragi
– Lipsa socializării și rutinei zilnice
– Certurile, discuțiile aprinse cu cei din jur etc.
Iată cum putem recunoaștem primele semne ale acestui impact emoțional (burnout emoțional):
– simțim că nu mai avem control asupra unui anumit aspect din viaţa noastră sau asupra a tot ceea ce ni se întîmplă;
– ne simțim blocați, fără soluţii, într-o anumită situaţie, avînd un sentiment de neputinţă şi neajutorare;
– ne simțim lipsiți de energie şi de motivaţie în a ne îndeplini responsabilităţile;
– starea de epuizare ne poate împiedica să facem faţă activităţilor zilnice;
– ne retragem tot mai mult din relaţiile cu familia şi prietenii şi refuzăm să vorbim cu ceilalţi, preferînd singurătatea;
– avem o stare inexplicabilă de nervozitate şi iritabilitate.

Nu le furați copiilor copilăria!

Ce e de făcut în astfel de situații? În primul rînd este necesar să fim atenți la propriile nevoi și să nu ne neglijăm. Apoi, este indicat să nu abandonăm proiectele și scopurile personale deoarece este foarte bine dacă reușim să păstrăm un echilibru ca să putem depăși astfel această perioadă grea. Cel mai dificil este să acceptăm că nu avem nicio putere asupra evoluţiei acestei pandemii, dar este absolut necesar să fim pozitivi și să ne concentrăm asupra lucrurilor bune. Acceptarea ne va ajuta să ne eliberăm de povara vinei şi să depăşim acest sentiment.
Din nefericire, acest sindrom poate apărea la orice vîrstă, deci și la copii. În cazul acestora, el se dezvoltă pe trei paliere: epuizarea emoțională și psihică, starea de detașare și scăderea performanțelor copilului. Așadar, un copil supus unui stres continuu, cu un program exagerat de încărcat (multe activități extrașcolare precum învățarea a 2-3 limbi străine, practicarea unui sport, cursuri de dans, de canto, meditații, etc), vor conduce către un copil mereu obosit, cu energie scăzută, care va începe să caute scuze pentru a renunța la anumite activități și va simți că nu mai are resurse proprii pentru a face performanță.
Tot în acest context apare și regresul școlar și o comunicare deficitară cu părinții. Este foarte bine ca un copil să aibă activități extrașcolare, care îl relaxează și îi plac, dar e important să aleagă el și, mai ales, să îi permită să aibă timpul său liber, să aibă timp de copilărit. Părinții consideră că dacă un copil face multe activități va avea multe informații care îl vor ajuta mai tîrziu în viață. Nimic greșit pînă aici, însă ar fi bine să înțeleagă că informațiile sunt importante pentru copii dacă îi învățăm ce anume să facă cu ele.
Dragi părinți, relaxați puțin programul copiilor voștri, viața nu este o competiție! Fiecare etapă are farmecul ei, iar copilăria este cea mai frumoasă parte. Lăsați copiii să o trăiască!

Nota bene: Să încercăm să fim înţelegători cu noi și cu cei din jurul nostru. Să încercăm să ne acceptăm așa cum suntem: cu emoţiile negative, precum frustrarea sau furia. Ele sunt normale şi este în regulă să le acceptăm şi să le înţelegem.

Să vă fie cu folos!

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :