Silicoanele colegei şi complexul de inferioritate

drinking teaÎntotdeauna am considerat un adevăr universal faptul că nu există femei urâte, ci doar femei nearanjate. Nici femei rele, ci doar nefericite. O singură clasificare mi le împarte în doua tabere clare: complexate şi mulţumite de sine.

Semnele prezenţei complexului de inferioritate sunt multe şi deseori insesizabile, atribuite răutăţii. Cele la care mă voi referi în continuare sunt legate de atitudinea agresivă şi nu de timiditate sau de refuzul de a primi complimente.

Vera are fusta cât palma şi o mulţime de bărbaţi în palmares. Cu toate acestea, Vera o critică pe colega de serviciu care a intrat în graţiile şefului pentru că şi-a pus silicoane. Fiecare insucces profesional şi personal e atribuit unei alte femei pe care natura a înzestrat-o cu ochi frumoşi, buze pline şi sâni mari.

Nu pot nega că femeile frumoase sunt favorizate, dar nu pot nega nici că acelea cu trăsături nu atât de armonioase, însă cu o atitudine potrivită şi o minte brici, pot ajunge mult mai departe decât a visat orice frumoasă. Exemplul meu preferat este Nina Cassian, pe care Alex Ştefănescu o descrie , în„Istoria literaturii române contemporane“, ca fiind„cea mai atrăgătoare femeie urâtă din câte s-au afirmat vreodată în literatura română“. Ideea proprie despre sine stă mărturie că niciodată nu s-a bazat pe atuuri fizice, dar nici nu le-a considerat vreodată în calea drumului său: „Mi-e dat acest obraz triunghiular, ciudat/ această căpăţână de zahăr sau această/ figură pentru prora vapoarelor pirat/ şi părul lung, lunar, pe ţeastă“.

Opusul minunatei Nina e ridicola bubulină, cu funda în păr şi ciolanul dezvelit, ce se gudură când e alintată şi minţită de câte o duduie ce aşteaptă la rândul ei complimente sau de câte un bărbat ce claxonează orice femeie şi pentru care noaptea toate pisicile sunt negre și toate femeile frumoase. Dacă Vera nu e lăudată, atunci va începe să spună celor din jur câte sacrificii a făcut pentru a ajunge aici, unde o femeie frumoasă a ajuns dintr-un foc. Vera e dornică de a primi aprecieri şi e periculoasă dacă ajunge într-un post de conducere. În această situaţie, ea nu se răneşte doar pe sine, ci atacă şi autostima celorlalţi. Se teme de umilinţă şi, cel mai adesea, va încerca să se apere criticându-i sau chiar jignindu-i pe interlocutori.

dedfddDin cauza frustrărilor, Vera nu e fericită în propria piele şi va dori viaţa alteia, a colegei cu silicoane, a vecinei cu ochi frumoşi, a prietenei din copilărie care era olimpică la matematică.

Vera trebuie să fie conştientă că nu va fi fericită decât în propria piele şi să înveţe să-şi descopere calităţile, să trăiască după propriile valori şi credinţe, să ignore criticile neadecvate, dar să fie atentă la cele constructive. Odată ce conştientizează că felul în care se comportă le afectează relaţiile cu cei din jur, persoanele cu complex de inferioritate ar trebui sa apeleze la serviciile unui terapeut. În ceea ce ne priveşte pe noi, cei care interacţionăm cu ele, indicat ar fi să le privim cu înţelepciune şi amuzament.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :