Șefi, șefuți și … slugoi

ghbergS-ar schimba cu adevărat ceva numai în momentul cînd fiecare om în parte ar conștientiza cît este de prețios pentru el însuși. Pe el trebuie să se iubească în primul rînd, de el trebuie să aibă grijă, de timpul lui, de viața lui, de hrană, îmbrăcăminte, siguranță, de sănătatea lui, educație și să nu permită nimănui să-i calce în picioare toate aceste lucruri.

Să ceară toate astea pentru el și să nu accepte să-și pună viața în pericol dintr-un motiv tîmpit, ca cel “pentru că așa a zis șefu”, de pildă. Dacă șefu vrea cancer, n-are decît să fumeze pînă-și scuipă plămînii, dacă șefu vrea să muncească peste program, n-are decît să stea la muncă pînă-i sar ochii din cap (dar n-o va face, de asta poți să fii sigur/ă, el puțin nu șefii din România. Ăștia au înrădăcinată în cap ideea că șef înseamnă să ai slugi care-ți dau raportul, te pupincuresc puțin (pînă la următorul șef, că după aceea n-o să mai exiști)  sau că rolul unui angajat e să-ți aducă ceaiul sau cafeaua, dimpreună cu niște zîmbete false, voce mieroasă, plus lăudăroșenii, pentru variație.

A fi șef nu presupune neapărat să fii și lider. În fapt, mulți n-au nici cea mai mică idee de ce presupune fișa de post a unui lider. Dacă acest popor ar fi înțeles rolul culturii, al educației și al cărții în general, n-ar mai fi trebuit să batem atît în tastatură pentru niște lucruri lesne de înțeles. Șefii unși ar fi înțeles rolul modelelor, la rîndul lor ar fi citit despre alte modele de oameni, care au fost urmați în diverse acțiuni, chiar și fără să le fie promise beneficii bănești sau alte funcții pe hîrtie, cu care, apropo, poți să te ștergi la fund în ziua de salariu, cînd nu e nici o diferență între cel care împinge cafeaua și cel care o bea.

Măcănelile unora despre importanța unei slujbe sunt egale cu zero dacă nu e și eficiență acolo. Și dacă asta nu se reflectă în viața ta de după serviciu. Slujba este o sursă de venit, nu de nervi. Atît timp cît lucrurile sunt clare acolo, de la program la ziua de salariu, n-ar trebui să apară probleme. Și angajatorii și angajații au atît drepturi, cît și obligații, e adevărat, și cît timp se respectă și unele și altele, n-ar trebui să fie probleme. Dar ori de cîte ori aș repeta eu asta, tot de atîtea ori se încalcă teribilul cod al muncii.

one more stepCînd nu se respectă, cel care are cel mai mult de suferit este, desigur, angajatul. Aduceți-vă aminte de cazul Giulești, cînd la maternitate au murit arși bebeluși dintr-o neglijență. Închisoare face doar asistenta care a fost chemată de-acasă să suplinească lipsa de personal, chiar dacă nu era ea de serviciu. Managerul care trebuia să asigure linia de personal, cu schimburi pertinente, a primit doar o amendă. Gîndiți-vă la asta de fiecare dată cînd simțiți în corason bunătatea de a vă acoperi un coleg sau un șef și amintiți-vă că, de cele mai multe ori, cel din urmă nu dă doi bani pe voi. Altfel s-ar numi lider. Singura dată cînd mi s-a făcut referat în 20 de ani de muncă prin diverse locuri, a fost atunci cînd am ținut locul unei colege. Nu au contat orele în plus, cîndva, atunci în ziua aia, unui șef i s-a pus pata pe mine. Nu știu de ce și nici nu mă interesează. De fapt, nici nu știu care din șefi. Nu știe nimeni.

Uneori șefii pot fi morocănoși din diverse motive personale, le-a întors nevasta spatele în pat, amanta nu e mai disponibilă sau unii șefi pot fi pe ciclu. Sunt chestii pe care nu le poți prevedea. Și oricît de bine ți-ai face treaba, dacă un șef vrea să-ți găsească nod în papură, să fii convins/ă că așa se va întîmplă. Pot suferi de nevroze, anxietăți, nostalgii sau chiar traume. Da, dar asta nu e o scuză. La fel de bine și un subaltern poate suferi de toate astea, iar angajații nu sunt într-o firmă, companie, ca să facă față hachițelor unor șefi. Din păcate însă, așa se întîmplă. Nu degeaba se spune: pune un om într-o funcție de șef și vei vedea adevăratul lui caracter.

Știu că sunt o grămadă de cărți despre cum să te comporți cu un șef, cînd ar trebui să fie la fel de multe și despre cum să-ți respecți subalternii. Se înțelege foarte rar că fără oameni care să te asculte, care să fie motivați să lucreze, șeful va fi doar o entitate formală. Din păcate, încă se mai pune atîta preț pe poziții, pe scaune, pe funcții, pe diplome, și nu pe omul care stă în spatele lor. De-aici și pomelnicul de lingușeli al unor subalterni slab pregătiți, care nu vor lua niciodată atitudine atunci cînd se impune situația.

10480160_748078031952098_6665441766368690882_nÎn concluzie, trebuie să vă protejați interesele, renunțînd la frica sau panica de a rămîne fără slujbă. Dacă sunteți profesionist nu se va întîmpla asta. Veți găsi în altă parte.

În general, ne dorim o viață profesională împlinită, tocmai ca să susținem viața noastră personală și socială, compusă din famile, rude, prieteni. Depinde pe ce punem accentul mai mult. Dacă aveți un șef dificil, dar restul vieții dvs. este așa cum ați visat, poate că n-ar trebui să faceți sluj, ci să vă susțineți munca și punctul de vedere, iar dacă nu ieșiți la cap, mai bine căutați-vă o altă slujbă. Profesioniștii nu se tem că n-ar găsi ceva pe măsura pregătirii lor, în definitiv dacă v-ați pregătit din toată inima pentru un domeniu la care ați visat de mici, se găsește și liderul care să vă aprecieze, dacă nu, atunci chiar a venit timpul să fiți dvs. unul. Unul care iubește oamenii și le respectă munca, ideile, părerile.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :