Scrisoare pentru mami

Bună, sunt  Alex şi am patru ani. Povestea mea începe într-o frumoasă zi de august în 2005, când mami plină de emoţii, temeri şi un strop de curaj, se pregătea să aducă pe lume fiinţa pe care a aşteptat-o dintotdeauna. Minunea s-a produs după zece ore de travaliu şi atunci am văzut-o prima dată. O faţă chinuită, zâmbind însă, care plângea şi mă pupa, eu mic, ud şi murdar, atât de neajutorat, am venit pe lume urlând din prima clipă. Zece, zece a fost prima mea nota, aşa cum aştepta şi mama, care într-o clipă a uitat toată durerea, toată dezamăgirea naşterii într-un spital în România, toate cele 26 de kilograme adunate nouă luni şi toate neînţelegerile pe care le avea încă de la început cu tati. Dar asta este o altă poveste, despre care vă voi vorbi mai târziu.

A trecut un timp de atunci şi multe s-au întâmplat. Acum micul meu univers este format de mami, buni, frăţiorul meu, Andrei, care tocmai a împlinit un anişor şi încă cineva. Iar, altă poveste pe care am să v-o spun mai târziu.

Viaţa mea este frumoasă aşa cum este, dar uneori cred că avem mici probleme care pe mami o sperie, care o fac să se comporte cu mine ca şi cum nu aş fi copilul ei, care mă sperie şi pe mine şi mă fac să mă comport într-un fel care îi duce la disperare pe toţi adulţii din casă. Aşa se întâmplă şi cu frăţiorul meu. Cred că dacă măcar uneori toţi oamenii mari ar fi mici o clipă şi ar simţi ce simt eu când fac sau nu fac anumite lucruri, când spun sau nu spun alte lucruri, atunci ne-am înţelege mult mai bine, şi eu şi mami am fi mai uniţi şi nu mi-ar mai fi teamă să spun ce simt şi să fac lucrurile bine.

Sunt un copil mic şi pentru că am un frăţior mai mic, uneori visez să fiu iar bebeluş, mami să mă ţină tot timpul în braţe, să îmi dea papa, să facă toată lumea linişte când sunt obosit şi vreau să dorm, să nu fiu certat când fac boacăne, mereu să fiu scuzat pentru că sunt mic şi nu ştiu sau nu pot.

Dar asta se întâmplă doar în imaginatia mea, aşa cum am văzut la desene, căci îmi place mult să mă uit la desene, mai mult decât să vorbescu cu oamenii mari care din orice mă ceartă, îmi interzic ceva sau mă obligă să fac lucruri pe care nu vreau să le fac.

Să fim serioşi, dacă ţie ţi-ar fi sete şi eu te-aş obliga să mănânci, tu ce-ai face? Dacă tu te joci cuminte la calculatorul tău şi eu vin brusc şi te iau pe sus să faci baie şi te ameninţ că dacă nu te culci apoi până număr la trei, tu cum te-ai simţi? Dacă eşti trist şi în loc să te ascult îţi spun că eşti o momâie şi că faptul că un vecin rău ţi-a zgâriat maşina şi nu e o tragedie, şi oricum e doar vina ta, tu ce-ai face? Te-ai înfuria? Ai fi în stare să mă pocneşti?

Ei bine, acestea şi multe altele sunt lucrurile prin care eu trec în fiecare zi ca să cresc mare şi să ajung ca voi să fac ce vreau fiindcă aşa am zis eu, recunoşti ceva în cuvintele astea?

OK, cum spune mami, hai să trecem la treburi serioase şi să avem o conversaţie ca doi adulţi. M-am gândit să scriu, să scriu un fel de poveste a mea care să îi ajute pe toţi părinţii să ne înţeleagă mai bine, să fie mai relaxaţi împreună cu copii lor şi să ne bucurăm cu adevărat de această minune, relaţia dintre părinţi şi copii, transformând-o intr-o frumoasă călătorie către un adult normal cum vreau să ajung şi eu.

Sper să vă fiu de ajutor, dacă mă ascultaţi şi respectaţi regulile. Regulile sunt importante, dacă sunt folosite cu înțelepciune. Aşadar, să vă spun o realitate: părinții nu sunt nişte sfinţi, aşa cum nici copiii nu sunt nişte îngeraşi.

Da, şi noi, şi voi avem toane, suntem furioşi, ne purtăm urât, nu ascultăm, nu tolerăm, suntem agresivi. Este în regulă, nu trebuie să vă simţiţi vinovaţi şi nici să ne faceţi pe noi să vă culpabilizăm, este un sentiment groaznic care va dăuna grav sănătăţii noastre psihice cândva. Nu trebuie să vă fie ruşine că aveţi astfe de trăiri, trebuie să le exteriorizaţi controlat şi să ne încurajaţi şi pe noi să o facem dacă respectăm anumite reguli (am să le enumăr mai târziu).

Iar regulă cea mai importantă, de AUR, cum ar spune mami, este că pentru a îmbunătăţi comportamentul meu, trebuie să te adresezi sentimentelor mele, să mă înţelegi, să fii oglinda realistă a trăirilor mele.

Reguli pentru mami:

  1. Dacă sunt furios din orice motiv, nu mă certă şi nu mă eticheta, aş vrea mai degrabă să îmi spui cuvinte  precum” Ai o zi foarte grea, eşti obosit, ţi-e foame, eşti furios, înţeleg, şi eu aş fi simţit la fel. Tare m-aş simţi în siguranţă şi m-ar ajuta să fac lucrurile bine, după ce mi-ar trece furia, dezamăgirea, ura, tristeţea.
  2. Când ceva se întâmplă şi este evident că ştii, nu mă interoga, nu mă acuză, nu riposta şi nu mă jigni. Fii directă cu mine şi spune-mi că ştii ce s-a întâmplat şi ajută-mă, dă-mi uneltele necesare să rezolv problema. De exemplu, dacă ştii că nu mi-am spălat mâinile înainte de masă, spune-mi că ştii şi dă-mi săpunul. Nu mă încuraja să mint, nu mă ameninţă şi nu îmi reproşa.
  3. Dacă sunt supărat că ai venit târziu şi mă port agresiv, spune-mi că vezi că sunt supărat şi ascultă-mă. Dacă taci, îţi voi spune că sunt furios că totdeauna vii târziu şi nu ai timp să facem lucruri împreună. Spune-mi că acum ştiii şi că te bucuri că ţi-am spus, data viitoare nu mă voi mai comporta urât, desigur dacă faci şi tu nişte eforturi, măcar uneori să vii mai devreme. De fapt, trebuie să îţi spun că prefer să petrecem timp mai de calitate împreună decât timp mai mult. Fii prietenul meu, implică-te, arată-te interesată de ceea ce fac. Desenează cu mine, stai in patru labe să ne jucăm de-a elefanţii. Nu ţipa la mine că am mâzgălit canapeaua cea nouă, hai mai bine să ne pictăm pe faţă şi zece minute să ne prefacem că suntem eroi din poveşti. Voi înţelege că e în regulă să mâzgălim dacă respectăm nişte reguli.
  4. Nu-mi spune toată ziua să nu mă joc cu arcul cel nou că am să-l lovesc pe Andrei, o să-l urăsc, chiar dacă aproape tot timpul îl iubesc şi nu vreau să îi fac rău. Lasă-mă să mă joc într-un anumit loc şi dacă încalc regula şi în plus îl şi lovesc pe Andreiuț, pur şi simplu ia-mi arcul şi spune-mi cu această jucărie nu ai voie să loveşti oamenii. Voi suferi, dar data viitoare te voi respecta pe tine şi regula. M-ai convins fără să mă cerţi, critici, jigneşti sau să mă acuzi. Ai fost fermă şi calmă.
  5. Ştiu că mă iubeşti şi că nu vrei să creşti un mitocan sau un timid neadaptat, de aceea aştept de la tine să empatizezi cu mine, să mă înţelegi, să te pui în locul meu şi să mă asiguri tot timplul că mă iubeşti şi că sunt în siguranță. Dacă am făcut o boacănă, spune-mi direct că eşti furioasă şi de ce. O să cred că poate dacă am greşit nu o să mă mai iubeşti şi atunci am nevoie să îmi spui că nu e momentul să vorbim despre dragoste , ci despre ce te-a făcut să te enervezi.
  6. Arată-mi tot timpul că sunt important pentru tine şi că înţelegi ce simt. Spune-mi când sunt agitat, nervos, trist, că înţelegi şi ascultă-mă fără să mă critici sau să mă evaluezi.
  7. Distrage-mi atenţia, joacă-te, implică-te.
  8. Dacă m-am jucat la masă şi am spart farfuria, nu e o tragedie, spune-mi că nu ai fi crezut că o farfurie aşa mică o să facă aşa multe cioburi şi dă-mi o mătură să strâng. Dacă nu m-aş fi jucat la masă nu s-ar fi spart, dar chiar trebuie să ţipi şi să mă trimiţi în camera mea? Spune-mi că e păcat și regretabil ce s-a întâmplat, dar că nu e o tragedie. Voi înţelege că eşti înţelegătoare şi data viitoare nu am să mai repet boacăna. Dacă am vărsat borcanul cu scorţişoară, amuză-te şi spune-mi că miros a plăcinţică de dovleac cu scorţişoară, voi simţi că am sfeclit-o, dar nu mă voi teme să învăţ să îmi asum şi să repar ce am greşit.
  9. Ştiu, nu ai nici tu răbdare, eşti şi tu obosită, dacă îmi vei explica cu cuvinte pe înţelesul meu, voi încerca să te ajut să mă ajuţi. Până atunci, dă-mi nişte idei şi nişte opţiuni care să mă ţină ocupat până când tragi tu aer adânc în piept şi poţi vorbi prieteneşte cu mine.
  10. Sunt singura fiinţă care te iubeşte necondiţionat, care are nevoie de iubirea ta necondiţionată şi care se bucură doar pentru că îi eşti alături şi că exişti 🙂

Te iubesc, mami, de ziua ta! Și de toate zilele celelalte!

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :