Săptămîna Patimilor – tradiţii şi obiceiuri

easterPaştile reprezintă pentru iudei sărbătoarea religioasă care le aminteşte de eliberarea poporului evreu din Egipt. Sărbătoarea Paştilor a trecut şi în calendarul creştin, dar cu sensul de Ziua Învierii, a trecerii de la moarte la viaţă prin jertfa Lui Iisus Hristos. Anotimpul care găzduieşte această sărbătoare renaşte şi el împreună cu natura. Simboluri vechi ale acestei regenerări erau, şi mai sunt şi astăzi oul şi iepuraşul.

Ultima săptămînă a Postului Paştilor, poartă numele de Săptămîna Mare sau cea a Patimilor. Ea precedă cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii – Învierea Lui Hristos, dar este cea mai tristă pentru că în aceste zile credincioşii rememorează suferinţele îndurate de Mîntuitorul lor. Iisus a fost trădat, biciuit, pălmuit, scuipat, încoronat cu o cunună de spini şi răstignit pe cruce deoarece a afirmat că este “regele iudeilor” şi Fiul Lui Dumnezeu. Creştinii participă la Denii (slujbele religioase ale acestei săptămîni), care se desfăşoară în fiecare seară, din Duminica Floriilor  pînă în Vinerea Mare. Ultima Denie, cea de vineri seară, este cea mai intensă fiindcă în această zi Iisus a fost răstignit. Cei mai mulţi creştini au obiceiul de a ţine post negru în această zi de doliu pentru creştinătate. De asemenea, în Vinerea Mare (sau Vinerea Patimilor) are loc Denia Prohodului, imn religios cîntat de credincioşi Lui Iisus, cel care S-a sacrificat pentru ei.

Obiceiuri ale românilor

Săptămîna Mare reprezintă o perioadă în care au loc multe obiceiuri ale românilor. În primul rînd, pînă în Joia Mare, gospodinele curăţă, scutură şi aranjează casele. În credinţa populară, această zi de joi este cea în care femeile trebuie să termine de tors cînepa. Există credinţa conform căreia nimeni nu trebuie să doarmă pe parcursul acestei zile deoarece va rămîne leneş tot anul.

Înroşirea ouălor de Paşti se face chiar în Joia Mare, existînd credinţa că ouăle fierte şi vopsite în această zi nu se vor strica pe parcursul anului. Denia din această zi este şi ea specială. Acum se citesc cele 12 Evanghelii. În unele zone ale ţării, fetele care merg la această slujbă religioasă, iau cu ele o sfoară şi fac 12 noduri , cîte unul pentru fiecare evanghelie. Se spune că dacă îşi pun acea sfoară sub pernă îşi vor visa alesul.

ding dongHristos a înviat!

În a treia zi de la răstignire, Iisus Hristos înviază, iar această mare minune îi strînge pe creştini la biserică, pentru “a-şi aprinde candele”. Lumina Învierii le aduce speranţă şi bucurie, punînd capăt postului şi făcînd loc unei alte săptămîni – celei  Luminate.

La slujba de Înviere, credincioşii aduc plante şi alimente pentru a fi sfinţite de preot: pască, ouă încondeiate, slănină, brînză, unt, hrean (folosit ca medicament pentru animale), usturoi (ca leac pentru oamenii bolnavi), iarbă mare (care este dată vitelor pentru a fi sănătoase), tămîie (mireasma ei alungă răul), busuioc, leuştean (pentru vitele bolnave), făină şi sare (folosite de gospodine la gătit). Tot acum, cei veniţi la slujbă vor mînca din “trupul şi sîngele” Lui Hristos ceea ce se cheamă “Paşti” (părticele de pîine stropite cu vin roşu – sfinţite de preot). Cînd se întorc de la biserică, oamenii ciocnesc ouă, rostind creştineşte: “Hristos a înviat!” şi “Adevărat a înviat!”. Urmează, desigur, ospătarea credincioşilor cu mîncărurile gustoase pregătite pentru această ocazie: pască, friptură de miel cu salată de ceapă verde, cozonaci, drob de miel cu sos de hrean şi alte bunătăţi.

O tradiţie specială are loc în a doua zi de Paşti – udatul fetelor. În această zi, băieţii din sat merg la fete pentru a le stropi cu apă, iar acestea îi răsplătesc cu vin roşu deoarece se crede că dacă sunt udate cu apă de fîntînă, le va merge bine tot anul.

Paştele în Bucovina 

Există în această zonă din Moldova o tradiţie specială care se respectă şi astăzi datorită dorinţei oamenilor de a-şi păstra obiceiurile. Astfel, în noaptea de Înviere, după oficierea slujbei religioase, credincioşii merg spre cimitir pentru a duce celor plecaţi din lumea celor vii lumina credinţei. Este vorba despre lumina sfîntă de Paşti, pe care oamenii o obţin din altarul bisericii, atunci cînd preotul le strigă: “Veniţi şi luaţi lumină!” Mulţimea de oameni cu lumînări aprinse se îndreaptă către cimitirul satului şi lasă din lumina lor  în dreptul fiecărui decedat.

Nici un suflet nu trebuie să rămînă fără lumină, aşa e creştineşte. De aceea, chiar şi mormintele părăsite au parte de o lumînare aprinsă. Oamenii merg apoi acasă, unde gospodinele pregătesc coşul cu alimente pentru a fi sfinţite la biserică. Acestea vor fi aduse acasă de către bărbatul casei, după terminarea slujbei religioase. Abia după aceea, cei ai casei pot gusta din preparatele de Paşti. Această mare sărbătoare este una care se petrece în familie, motiv pentru care se fac vizite doar rudelor.

celbrateOuă roşii, roşii, ca sângele lui Iisus de roşii

Cu mult înainte de apariţia creştinismului, evreii sărbătoreau de Paşti eliberarea poporului lor de sub robia egipteană. Romanii sărbătoreau şi ei renaşterea naturii odată cu venirea primăverii. Simboluri ale regenerării mediului înconjurător şi nu numai există şi astăzi , iar printre ele se numără chiar oul şi iepuraşul de Paşti.

Oul a fost considerat întotdeauna simbol al naşterii, al începutului şi al vieţii. Tradiţia ouălor vopsite există încă din secolul al XIII-lea. Iniţial, ouăle erau vopsite cu roşu – simbolizînd viaţa, dar şi cu galben – culoarea răsăritului de soare. Roşul a fost apoi asociat de creştini cu sîngele Lui Iisus Hristos. Coaja oului întruchipează piatra de mormînt care s-a spart atunci cînd Iisus a înviat şi s-a întors la viaţă, asemenea cojii oului care se sparge atunci cînd puiul format în interior iese afară. Conform tradiţiei romîneşti, oul roşu este simbolul prosperităţii şi al vieţii veşnice. În unele sate există obiceiul ca fiecare membru al familiei să se spele pe faţă în prima zi de Paşti cu apă în care s-a pus busuioc şi un ou roşu. Cei care procedează astfel vor fi frumoşi şi iubiţi ca ouăle de Paşti.

Există mai multe legende creştine care explică originea înroşirii ouălor de Paşti. Cea mai cunoscută dintre ele este aceea care ne spune că Maica Domnului a aşezat un coş cu ouă lîngă crucea pe care  Iisus era răstignit, iar acestea s-au înroşit atunci când a curs sînge din rănile Lui Hristos. În acel moment, Mîntuitorul i-a privit pe cei care-l plîngeau şi le-a spus: ”De acum înainte să faceţi şi voi ouă roşii şi împestriţate întru aducere aminte de răstignirea mea!”.

Procedeul vopsirii ouălor cere îndemînare şi talent. Motive vegetale, animale şi astrale sunt pictate cu migală pe ouăle de Paşti deoarece această sărbătoare coincide cu anotimpul regenerării naturii. Astfel, pe ouă gospodinele desenează coada păpădiei, cîrcelul de viţă, creasta cocoşului, crucea, florile, bradul, frunzele, fluturii, broasca, brîul, grebla, frunza de stejar şi multe altele. Fiecare model are o semnificaţie precisă, nimic nu e desenat la întîmplare. De pildă, desenul tradiţional “creasta cocoşului” sau “cocoşul” face referire la faptul că această pasăre vesteşte prin cîntecul său timpul exact (la miezul nopţii cîntă o dată, cu trei ore înainte de răsărit cîntă de două ori, iar la ivirea zorilor – de trei ori).

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

1 răspuns

  1. Bryce F. Soto spune:

    Paştele este cea mai mare sărbătoare creştină şi nu mâncarea şi cadourile fac specială această sărbătoare, ci atmosfera care domneşte în această zi. Pască, ouă roşii, cozonac şi o familie întregită în jurul mesei, aceasta este reţeta unei sărbători reuşite. Vă propunem astăzi câteva ingrediente speciale pentru ziua de Paşti: reţete speciale, muzică bună de gustat în ziua cea mare, informaţii de discutat, vedetele preferate şi multă voie bună!

Comentează :