”Să ne împrietenim cu noi înșine” – Caroline Sherwood

Cartea lui Caroline Sherwood ”Să ne împrietenim cu noi înșine” are ca subtitluri pe coperta I ”Exerciții de meditație pentru copii” și ”Desene de colorat”. Dacă nu treci dincolo de copertă, ai putea crede că e o carte pentru copii și atît. Aș spune că e mai degrabă o carte pentru copii pusă în practică de părinți.

Face parte din categoria cărților curajoase care găsesc editori curajoși, sunt scrise de pioneri, de deschizători de drumuri și publicate tot așa, de editori care cred sincer că pot sălta nivelul de conștiință al acestei lumi, prin cărțile pe care aleg să le ofere lumii, de data asta copiilor.

Totuși, se întîmplă ceva ciudat. Sunt în perioada în care observ că atunci cînd spun că îmi place să citesc cărți spirituale, la auzul cuvîntului ”spiritual”, oameni de la care chiar am pretenții mă privesc neîncrezător, cu mirare, sau cu o expresie pe chip gen ”las-o baltă”. Mă întreb dacă nu cumva această reticență se trage din numeroasele grupuri și grupulețe care au avut pretenția și intenția să dezvolte spiritul și nu și-au dezvoltat decît portofelul.

Și iată cum, din ”joaca” asta de-a spiritul, una din regulile jocului este să-nveți să discerni. Cum ai putea să o faci dacă nu te cunoști foarte bine? Cum ai putea să te cunoști dacă nu îți observi spiritul?

Caroline Sherwood are o explicație foarte simplă pentru cuvîntul spiritual, care-i sperie atît pe unii oameni și se retrag în ei înșiși ca niște mimoze. S-o ascultăm: ”Cuvîntul vine din latinescul spiritus care înseamnă respirație. A fi spiritual este a fi una cu respirația vieții.” In-spiri și ex-piri. Atît e de simplu. Inspirația și expirația sunt lucru atît de firești și de mecanice, pe care le facem oricum de cînd ne-am născut, încît întrebarea e, de fapt, pentru ce să citești cărți care te învață lucruri pe care le faci de cînd te-ai născut?

Așa este, dar între atîtea inspirații și expirații făcute într-o singură zi, te-ai gîndit cine ești tu cel care le face mecanic pe toate astea? Ți-a spus cineva de cînd erai copil că ești mai mult decît un trup sau ți-a luat ani să descoperi asta?

Acestea sunt întrebări la care, bineînțeles, veți răspunde singuri. Tot ceea ce vrea autoarea este să-i ajutăm pe copii să intre într-o realitate a adulților într-un mod lin și conștient, fără a le fi ignorate sentimentele, trăirile și personalitatea. Asta nu înseamnă că trebuie să-i lăsăm să facă ce vor, dimpotrivă. Ei au nevoie să fie respectați și ascultați, dar și să respecte regulile. Nu pot crește într-o lume haotică.

Inutil să mai spunem că un adult care se comportă haotic are mai întîi el nevoie de o re-așezare și re-ordonare a ființei lui. De aceea, cartea lui Sherwood se adresează mai ales adulților. Exercițiile și metodele oferite cu generozitate copiilor pot fi aplicate și pe oamenii mari. Ori, altfel spus, odată ce te hotărești să acționezi în favoarea copilului tău și să te împrietenești cu el, inevitabil te vei împrieteni și cu tine. Copiii au acest mare dar ca aducîndu-te în lumea lor să scoată ”copilul” uitat care zace acolo, undeva în spiritul amorțit al părinților lor. Decizia nefericită de a-i ignora pe copii duce la consecințele grave ale unei distanțări între părinte-copil.

Astfel, autoarea atrage atenția asupra stimulilor care-i asaltează pe copii la școală, acasă și la joacă și care ar putea diminua contactul copiilor cu realitatea lor interioară, uneori pînă la dizolvare completă. Cîți bărbați care nu știu să-și exprime sentimentele cunoașteți? Cîte femei cunoașteți care cred că dacă nu sunt aplaudate la scenă deschisă pentru realizările lor nu înseamnă nimic pentru ființa lor interioară? Indiferența față de sine-însuși înseamnă indiferența față de lume, plante și tot ce e viață. Cum poți crește și educa un copil dacă nu ești în armonie cu spiritul tău? Îl vei învăța fix ceea ce ești dacă-ți amintești cine ești.

”Să ne împrietenim cu noi înșine” nu este un îndemn, ci o datorie pe care o avem pentru copilul care am fost și cel sau cei pe care-i avem. Lăsați deoparte tableta, televizorul și facebookul și faceți împreună cu copiii dv. exercițiile propuse de Caroline Sherwood. S-ar putea să vă placă. Sigur vă vor îmbunătăți relația cu copilul. Dar și relația cu spiritul dv. ”Dacă sunteți o epavă, nu veți fi de folos nimănui”, mai zice autoarea și are perfectă dreptate.

Un dar perfect care m-a făcut să-mi cunosc și mai bine fiica jucîndu-mă împreună cu ea. De asemenea, nu cred că ar trebui să lipsească din biblioteca și din practica niciunei învățătoare iubitoare de copii.

Cartea a apărut la editura Cartea Daath și puteți face comandă direct pe site.

Zully Mustafa

Jurnalist de profesie, după ce am lucrat în presă timp de 20 ani, dar și ca profesor timp de 7 ani, m-am dedicat din 2007 exclusiv scrisului. Am scris cărți pentru copii, am avut rubrică în revistele FHM, Unica, Femeia și Playboy. Primul roman, “Strugurii s-au copt în lipsa ei”, s-a epuizat în două luni și jumătate de la lansare și m-a luat prin surprindere. Au urmat romanele “Nopți orientale” și ”Al treilea călător”. Plus altele pentru copii. De 7 ani locuiesc în Medgidia cu familia, călătoresc des, traduc pentru Pro Tv filme turcești și-mi pregătesc următoarele romane. Din cînd în cînd, mai scriu și pe aici.

De asemenea, ai putea dori...

1 răspuns

Comentează :

%d blogeri au apreciat: