Risotto cu şofran, dovlecei şi roşii cherry

Ingrediente pentru două porții:

10g ceapă aurie, ½ căţel usturoi

1 plic de şofran, 1 dovlecel (100-130g)

5-6 roşioare cherry, 30ml vin alb, 1 lg unt, parmezan

Mod de preparare:  

Se căleşte ceapa în uleiul de măsline. Apoi se adaugă orezul şi se prăjeşte până e pregătit să sară din tigaie. Vinul se colorează mai întâi cu şofranul, apoi se cuminţeşte cu el orezul. Se adaugă dovlecelul dat pe răzătoare şi se lasă la fiert, făcându-i-se baie cu câte un polonic de supă de legume. În ultimele 5 minute se adaugă roşiile cherry înjumătăţite, untul şi parmezanul.

Despre chef Cătălin Ivanof

Ei bine, dacă uneori mă simt atât de sigură pe mine în bucătărie încât aş avea curaj să mă duelez cu orice bucătar, am momente când mi se pare că mă asemăn mai degrabă cu un elefant în magazinul de porţelanuri. Cam aşa se prezentau lucrurile şi în cazul acestui risotto… Mai făcusem – pardon, încercasem – cel puţin o dată. Dar ceva îmi spunea că să stau cu polonicul cu supă lângă aragaz nu e ceea ce face şi un bucătar adevărat. 

Norocul surâde însă celor care caută să şi-l facă. Iar pentru mine el s-a numit Cătălin Ivanof, personal chef, care mi-a deschis uşa către Ţara Minunilor. Şi spun asta pentru că nu mai fusesem într-o bucătărie de restaurant. Nu purtând şorţ şi cu mânecile suflecate.

Mâncarea care iese din mâinile lui Cătălin are acel ingredient special care face ca fiecare îmbucătură să fie o experienţă completă a mâncatului. Nu îţi hrăneşte doar trupul, nu îţi răsfaţă doar simţurile, ci te simţi învăluit şi de un sentiment de dragoste care, din punctul meu de vedere, diferenţiază o mâncare bună de una foarte bună. Spun asta şi pentru că mie mi se întâmplă adesea să mănânc ceva şi să nu-mi fie bine doar pentru că bucătarul era nervos sau încrâncenat. Orice bucătar ar trebui să ştie că ceea ce simte se transpune în mâncarea pe care o găteşte. Şi că da, oamenii percep, chiar dacă inconştient, acest lucru. Asta e ceea ce se întâmplă atunci când mergi într-un restaurant şi pur şi simplu te simţi bine acolo sau îţi place ceea ce ţi se serveşte, fără să poţi numi ce e acel „ceva”.

Un alt lucru care mi-a plăcut mult la Cătălin este faptul că se joacă în bucătărie. Regulile sunt pentru a fi respectate şi încălcate. E cu adevărat o măiestrie să ştii când să respecţi o regulă şi când îţi permiţi să o încalci. Şi nu ai putea face asta dacă nu ai avea acea voce interioară care poate fi numită „pasiune autentică pentru ceea ce faci”. 

Aşadar, e de la sine înţeles deja că am mâncat cele mai bune două risotto din viaţa mea, nu?! A fost mega delicios! V-am mai spus?! 

Încă nu vi s-a făcut foame? Mie da…

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *