Prima victorie

     Victorie! Sunt mai ușoară cu un kilogram și jumătate

Soţul meu, văzându-mă oarecum stresată de anumite “zone extra” de pe trupu-mi de mama proaspătă, a apărut nu demult acasă, triumfător, şi mi-a spus cu un zâmbet kilometric pe buze:”Iubito, week-end-ul ăsta… eşti liberă. Liberă la mare. Mergem în vacanţă!”

Dragii noştri soţi, ei au intenţii bune, însă intenţiile lor nu cad mereu la pace cu angoasele noastre, nu?! Acum, serios, ce nevasta stresată de kilograme în plus, de lipsa timpului liber şi rămasă în urmă cu somnul, cu un copilaş veşnic atârnându-i de poale, nu i-ar mulţumi soţului pentru o astfel de surpriză? Mai ales ca primăvara nici măcar nu se instalase cum trebuie, iar “marea” asta unde mă invita se afla pe o plajă exotică…

Liberă la mare…

În fine, am împachetat şi am plecat. Doar nu era să renunţăm la pachetul all-inclusive. Ei bine, mărturisesc că diavolul nu a fost aşa de negru. Una peste alta, am avut o vacanţă frumoasă. Marea superbă, nisipul, ochişorii fetiţei mele măriţi de frumuseţea locului şi noutatea care i se desfăşura în faţă, au fost alte atuu-uri principale care m-au făcut să uit instantaneu de număratul frunzelor din salată. În plus, nefiind miezul sezonului turistic, nici cine ştie ce “competiţie” nu aveam pe plajă. Mai erau femei frumoase, dar niciuna care să mă facă să-mi doresc să fug şi să mă ascund în camera de ruşine.

      Tentaţia olandeză…

Până în a treia zi de vacanţă când am văzut-o. Olandeză, superbă, înaltă, frumoasă, perfectă. N-am rezistat şi i-am arătat-o şi soţului meu. Sunt altruistă, îl las şi pe el să-şi bucure ochiul, dar doar unul. Când am văzut că nu mă contrazice, i-am pus copilul în braţe şi m-am apucat de jogging. Am început să alerg pe marginea mării mâncând nisipul. Şi uite cum “olandeză” cu trup de gazela m-a împins să nu renunţ la “dietă” chiar dacă venisem acolo să mă relaxez. Frumoasă olandeză m-a provocat, mi-a stimulat dorinţa de a ajunge mai repede la măsurătorile corporale dorite.

      Jogging and suffering…

Următoarele patru zile am alergat prin nisip dimineaţa şi seara câte o oră. Efortul era înzecit mai mare decât dacă aş fi alergat pe aleile staţiunii în adidaşii mei noi-nouţi. Am mai avut câteva exerciţii de marsaluiala prin apă, mă plimbam de colo-colo; fleosc-fleosc făcea apa în urma mea, împinsă cu greu de picioarele mele care spuneau parcă “mulţumiri, Măria Ta, că ne mai mişti şi prin alte locuri decât dormitorul copilului său bucătărie”.

La prânz şi seară îmi plimbam bebelina câte o oră, pe sub palmieri, în acelaşi ritm mărşăluit, în timp ce ea dormea dusă, în căruţ. Împingeam la cărucior şi asudăm. Mergeam desculţă să-mi stimulez şi muşchii din tălpi. Ignorăm complet mustăcelile soţului care se desfăta pe şezlong cu beri cubaneze.

Fiind foarte cald afară am profitat de ocazie şi am băut foarte multă apă. Plată. Nu prea rece, pentru că (atenţie!) apă rece nu topeşte grăsimile acumulate. După o oră de alergat prin nisipurile mişcătoare, aş fi mâncat şi o balenă întreagă. În schimb, am mâncat la prânz pui la grătar sau peste grilat cu o salată verde. Am mai scăpat când şi când la o bucăţică de pâine, o felie de banana sau un centimetru de cartof, dar, am încercat pe cât posibil, să nu fac exces şi să mănânc sănătos. Fără îngheţată, fără paste făinoase, fără cartofi sau prea mult orez, fără torturi şi prăjituri (care arătau dumnezeieşte), fără sucuri, fără…, fără…, fără…

Dieta continuă…

M-am întors acasă fără un kilogram şi jumătate. Deci, sunt pe minus. Nu numai că am slăbit puţin, dar m-am relaxat şi mi-am dăruit mai multă încredere în mine. Jur că o să arăt din nou, cândva (curând-curând, se aude din public!) că olandeză de pe plajă.

      Stay healthy, stay fit!
foto: Roxana Sturzu
🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :