Prietenii și călătorii

11222410_473723969449508_6228810735096932981_nCami, cea mai veche prietenă a mea, e o femeie care călătoreşte mult. Mai întîi a călătorit cu imaginaţia, ca toată lumea, aș spune. Ei bine, nu chiar ca toată lumea. Sunt și oameni cărora nu le place să iasă din zona lor de confort sau care se simt pierduți într-un oraș străin unde nu se pot saluta cu nimeni.

Apoi, prietena mea, într-o frumoasă după-amiază de toamnă şi-a pus cîteva lucruri într-un geamantan şi-a plecat într-o croazieră de lux să vadă lumea. După ce și-a terminat croaziera, a decis să rămînă pe același vas ca ospătară.

Și de-acolo a început aventura vieții ei. După vreo 10 ani așa, a ajuns director de Resurse Umane într-unul din hotelurile din Londra. Tot acolo, la Londra, și-a completat și studiile. Este genul de femeie care se descurcă în junglă cu resurse puţine, dar şi la balurile de caritate pe care le organizează cu aceeaşi naturaleţe cu care îşi pune şi şorţul de bucătărie pentru pregătirea unei cine pentru familie. A văzut jumătate de lume pînă în 30 de ani, acum s-a aşezat la vila ei şi conduce propria firmă.

Am cam șase prietene de acest fel, cu povești similare.

over the cloudsNe întîlnim rar şi de fiecare dată în vreun aeroport, la întretăiere de drumuri şi călătorii, cît să bem o cafea, apoi să ne desprindem fiecare în altă direcţie, în alt colţ al lumii. Mi-a spus de mai multe ori să vin să stau la ea să-mi termin următorul roman în grădina ei sau în mansardă, dacă vreau să mă retrag acolo dacă plouă. Știe că ploaia mă inspiră. Am refuzat-o constant. Regula mea e să nu rămîn la cineva acasă mai mult de trei zile. Am motivele mele pentru care nu vreau să depășesc acest termen.

Pe urmă, chiar am mai multe șanse să mă întîlnesc întîmplător în vreun aeroport cu una dintre prietenele mele, decît acasă, prin orașele noastre. Nimeni nu mai stă în ziua de azi în orașul în care s-a născut. În afară de mine, cred.

Ei bine, n-aş putea să explic emoţia unor astfel de întîlniri pe fugă. Mai întîi însă avem grijă ca fiecare dintre noi să-și verifice  următorul zbor, abia apoi ne îmbrăţişăm şi ne scanăm din priviri tot mai sesizabilele treceri pe care timpul le-a săpat pe trăsăturile noastre.

Prieteniile mele sunt construite de 20 ani încoace numai din astfel de clipe furate. Uneori uităm să ne sunăm de zilele de naştere şi nu suntem nici genul care suferă dacă una n-a ajuns la nunta celeilalte, dar s-a întîmplat ca, la capăt de lume fiind, atunci cînd una din noi a rămas fără resurse financiare (sau, mai important, emoțional-sentimentale), cealaltă i-a sărit imediat în ajutor, trecînd peste barierele limbii şi peste zecile de obstacole ale unei legislaţii străine.

Este relaxant totuși să ştii că undeva în lume există astfel de oameni pentru tine și nu sunt doar chipuri sau comentarii pe facebook. Nu sunt doar săgeți de like.

travellerÎn timp, am ajuns să schimbăm pe mailuri și reţete de zacuscă şi de vreo 4-5 ani încoace au început și discuţiile despre copii. Într-o zi, Cami mi-a spus: „Hai totuşi să facem în aşa fel încît să petrecem mai mult timp împreună, ca atunci cînd ne uita Dumnezeu verile pe terase umbroase”. Da, cam așa era. Primeam telefoane și la un moment dat cineva ne întreba: ”Pe unde ești?” ”La terasa cutare”. ”Stai acolo că vin și eu. Sunt cu cineva. Vreau să-ți fac cunoștință cu ea/ea”.

Era foarte simplu într-un timp să te întîlnești cu oamenii. Acum… nu vezi? Fiecare își aruncă pe facebook cîte-o cafea de-aia aburindă și s-a terminat șmecheria.

Niciodată n-am simţit atracţia orașelor luxoase şi nici nu mi-am imaginat că voi ajunge să casc gura la ziduri strălucitoare, ce pot deveni chiar enervantă cînd nu eşti obişnuit cu ele. De exemplu, Dubai e un oraș care mă enervează. Are farmecul lui desigur, dar la fel îl are și o revistă de benzi desenate, de care te plictisești imediat ce-ai răsfoit-o.

Totul este exagerat și acolo, de la hotelurile de 7 stele la insulele artificiale, de la bunăvoinţa taximetriştilor pînă la temperaturile ridicate (ce pot ajunge pe timpul verii la 45 de grade), de la … pînă la… enervant pentru mine. Pentru altcineva, poate fi raiul pe pămînt. Pe mine m-a năucit pînă aproape de greaţă. I-am spus atunci, cînd cu Dubaiul, pînă și amicei mele Nadia, o provincială ajunsă departe, dezrădăcinată de familie și de sine, că n-aş putea niciodată trăi într-un astfel de oraş fandosit. „Chestie de obişnuinţă”, mi-a răspuns ea. Desigur, în final cred că te obișnuiești doar cu lucrurile care ți se potrivesc.

În schimb, pe oriunde merg, cred că lucrul care mă încîntă cel mai tare, este mîncarea. De pildă, dacă ajungi în Dubai, merită să iei prînzul chiar și-ntr-un food court, unde poţi savura specialităţi libaneze, chineze, italiene, americane şi franceze, ca să nu mai vorbim despre mirodeniile indiene. Ceva foarte diferit oricum de food-courturile românești unde riști ca vreo angajată aterizată pe-acolo în sictir să confunde un sos de brînză cu niște felii de ceapă (ceva ce nu poți confunda în veci decît dacă ești incredibil de idioată).

11178209_910166622396687_435751350405923401_nAu fost nopți în care, înconjurate de simplitate sau de un lux fabulos, am stat ore în șir la taclale în aeroporturi sau gări care ne-au găzduit rătăcirile, revenirile, exiturile sau cafelele. Întotdeauna vor fi amintiri dulci-acrișoare despre grădinile cu struguri copţi și cîrcei cruzi, ca o plimbare printr-un vis frumos.

Călătorie plăcută prin viață, alături de prieteni de-o viață!

Zully Mustafa

După ce am lucrat în presă mai bine de 20 ani, dar și ca profesoară de franceză și engleză, timp de 7 ani, m-am dedicat din 2007 exclusiv scrisului și călătoriilor. Am publicat cărți pentru copii, am avut rubrici în revistele FHM, Unica, Femeia și Playboy. Primul roman, “Strugurii s-au copt în lipsa ei”, s-a epuizat în două luni și jumătate de la lansare. Au urmat romanele “Nopți orientale” și ”Al treilea călător”. Plus altele pentru copii. În prezent, călătoresc des, traduc pentru Pro Tv filme turcești și-mi pregătesc următoarele romane. Din cînd în cînd, mai scriu și pe aici. Dacă ai de gînd să comentezi, fă-o civilizat și doar dacă ai ceva de spus. Dacă nu, așteaptă-te la un răspuns pe măsură și ia viteză.

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :