Prea mulţi nasturi de cusut

sergfwerfRuth îmi povestea de ceva vreme, pe telefoane (că nu mai apucam să ne vedem), despre tensiunea unei pseudo-iubiri de care voia să se desprindă şi, practic, nu reuşea, setată pe un anumit sado-masochism pur feminin. Umilinţe, scandaluri, lacrimi, suferinţă. Eu îi spuneam că are vieţi de salvat şi că nu se poate juca de-a liniştea sufletească. Bisturiul nu ţine seama de o iubire făcută praf, mîna trebuie să fie fermă, şi că nu depinde decît de ambiţia ei, pe care şi-a demonstrat-o în atîtea mii de feluri în atîtea mii de situaţii, dar ce, îţi poţi controla bătăile inimii?

Time to say goodbye devenise la ea time to be miserable. Ori o femeie iubită e în toate felurile, nebună, zăpăcită, alabala portocala, dar nu miserable. Şi nici nu slăbeşte zece kilograme în două luni. Decît aşa dieta, mai bine lipsă.

Aproape să n-o recunosc pe la mijlocul săptămînii cînd am reuşit,în sfîrşit, să ne vedem, după doi ani de schimbat mailuri şi telefoane. Numai ochii îi mai sclipeau în cap, nişte ochi vii, mari, umbriţi de o pădure de gene pufoase, în spatele căreia se ascundea o inteligenţă ascuţită. Toate astea îmbrăcate în fraze spumoase şi cu atît mai surprinzătoare venind din partea unei femeiuşti nu mai grea decît un miel de Paşte. O fac să rîdă şi rîde cu poftă, chiar şi-aşa, debusolată total de ceea ce i se întîmplă. Eh, dacă rîde nu e nimic pierdut.

Ea era bună la desenat, cînd îi tremura mîna mai tare, pac desena o prinţesă, cînd aveam eu inspiraţie pac scriam un articol, cînd era mai serioasă jap mai dădea nişte sfaturi la rubrica de medicină, cînd ne săturam de muncă imediat beam un cappuccino împreună sau inventam tot felul de motive să ne întîlnim, ne contram, ne hlizeam, mai făceam o poză la mişto, mai dădeam gata o porţie de cartofi prăjiţi.

Şi cum stăteam noi mai bine la palavre, în ziua cu pricina, apare fuckeru` ei şi ia loc pe un scaun. Locul unde ni s-au intersectat drumurile: o terasă din piaţa Alba Iulia. Springtime. Vreme frumoasă, vreme de rîs cu lacrimi de toate inepţiile de mai sus. Nice to meet you, bla bla bla… ochi verzi, ca lumea, trăsături ok, o burtă cam precoce, extrem de ţuguiată şi inestetică, dar asta era strict problema lui. Îşi aruncă cheile de la maşină pe masă, cam ostentativ,aş spune. „Bei ceva?”, îl întreabă ea. „N-am ce face?” zice el. ”Mănînci ceva?” ”Nici atît”, şi-şi mîngîie burta. Nici eu n-am ce face, dar am ce bea, aşa că încep scanarea. Continuăm discuţia, aleg un subiect neutru. ”Ce mai e pe la Constanţa? Ai făcut plajă?” ”Ntz”… Chestii de-astea… ”Mama? Tata? Maşinuţa? Merge?” ”Merge”… „Merge pe dracu.Mi-a expirat carnetu` de şofer şi nici măcar nu l-am folosit…”

”Dacă eşti limitată…” mi-o trînteşte burtosul. ”Cum adică sînt limitată?” îl întreb mirată. ”Fiindcă toate prietenele ei sînt limitate…” ”Dacă zici tu…” zîmbesc şi-mi aprind imediat o ţigară, în caz că am chef s-o sting pe bicepşii lui fleşcăiţi. În acelaşi timp, mi-aduc aminte că am de lucru şi nu prea am chef de dracii ăstuia. Fuckeru` se foieşte pe scaun. Îi tremură un genunchi din senin. Îşi roteşte privirea încolţit parcă de o legiune de draci. Ochii i se înăspresc. Ceva îl roade, ceva îl agită. Şi e aşa de frumos afară…

Şi deodată, zbang!, dopul de la sticla de coca cola sare în sus paişpe m şi se revarsăîntr-un discurs furibund despre defectele lui Ruth, că nu îi calcă minunatele cămăşi, că ea are trei telefoane mobile şi că de ce nu-i dăşi lui unu, că i-a rupt un nasture într-o altercaţie, ”Ce altercaţie visezi, mă, nu vezi că e o mînă de om? Pune mîna şi coaseţi-l, ce mare şmecherie!”, mai zic eu, ”Şi ce mă interesează pe mine în definitiv toate astea?” ”Să te intereseze că nu vreau să creadă prietenele ei că eu sînt cel nasol, ci ea. Că eu mai am douăzeci de prieteni şi-mi strica imaginea cu aberaţiile ei…”

Altu cu imaginea… ”Şi ce te interesează pe tine ce imagine au despre tine prietenele ei limitate?” rîd eu cam forţat, desigur. ”Mai bine ia-ţi o cafea, aprinde-ţi o ţigară şi nu-mi strica după-amiaza cu problemele tale de imagine.”

”Dar ce, îmi spui tu mie ce să fac?” Nah, nu era bine nici aşa, nici aşa…

”Fac şi eu conversaţie la mişto. Că tu nici nu exişti, mă, pentru mine. Eşti o bucată de carne care vorbeşte aiurea. Dacă nu vrei nici cafea, nici să te relaxezi, de ce-ai mai venit aici? Să ne strici ziua cu aiurelile tale de mascul fără nasture la cămaşă?” Şi dacă tot mă pornisem, ce eram destul de înţeleaptă să mă mai şi opresc? Te-ai găsit… ”Ce tot faci spume la gură cu imaginea ta, că eşti singurul care şi-o strică. Ai reuşit în 5 minute să te faci singur de căcat. Ruth o să fie prietena mea indiferent ce sula bleagă o să fie ataşată de viaţa ei. Că mai ales astea blege dispar mai repede decît săgeata albastră. Hai că m-am enervat!” Asta i-am zis-o ei în timp ce mă ridicam de la masă. Am plecat cu părere de rău. La dracu, cappuccino ăla chiar era belea şi nu apucasem să-l termin.

Şi dacă în zece minute ăla a reuşit să-mi dea peste cap tot autocontrolul, nu vreau să-mi închipui ce efecte devastatoare a avut asupra lui Ruth în doi ani de zile, acea Ruth pe a cărei logica de fier m-am bazat întotdeauna şi a fost una dintre puţinele persoane căreia i-am cerut părerea, pentru că ştiam că mă puteam reconstrui instant dintr-o singură replică a ei. Am plecat fierbînd că un cretin a putut s-o reducă la atît de puţin. Preţioasa lui imagine, ce să-ţi povestesc. Am plecat de teamă să nu m-apuc să latru la el.

ife is too shortNici n-am făcut 10 paşi că ea m-a sunat să vin înapoi, pentru că plecase şi el fierbînd. Am aflat că-şi luase definitiv adio de la Ruth. Slavă Domnului, mi-am zis. Zece minute mai tîrziu a sunat-o să-i ceară bani de benzina pe care o consumase apărînd la masa noastră şi nu care cumva să îndrăznească să mai vină la el. Bine, mă, du-te dracu. Apoi pentru că am oprit-o să-i mai dea vreun semn sau să-l bage cumva în seamă, a trimis el un sms: ”Rămîi cu prietenele tale care au distrus tot ce era mai frumos între noi”. Gen.

Abia după asta un rîs cu lacrimi amestecat cu rimel ne-a podidit pe amîndouă. Un rîs care a făcut bucăţi toată întîmplarea. „La naiba, prea mulţi nasturi de cusut… hai mai bine să mai împărţim o porţie de cartofi prăjiţi…”

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :