Portrete de primar (partea I)

000_0011Disclaimer: acest articol este scris cu scopul de a deschide ochii concetățenilor mei (și ai altora) cu privire la viitoarele alegeri locale. Aveți grijă pe cine băgați în primării, dacă nu doriți alți patru ani de coșmar. Țineți cont și de faptul că în București 5 primari din 7 au fost demiși din funcții. De buni ce-au fost?

Consider că am o datorie morală față de copilul meu să trăiască într-un oraș mai curat și mai frumos, așa cum ne-a tot fost promis. Și cred că fiecare dintre noi gîndește astfel. De aceea, votul pe care-l dați este important și m-am gîndit că v-ar ajuta cîteva constatări personale de pe teren, din contactul direct cu administrațiile, în urma producției emisiunii Caravana LTV, care s-a vrut a fi o tragere la răspundere a celor care guvernează administrațiile locale, sub tirul întrebărilor realizatorilor emisiunii: Lavinia Siclitaru, Silviu Calotă și Enache Tușa.  

Acum trei ani am început producția unei emisiuni Caravana LTV. Vreau doar să fac unele observații personale de pe teren, un puls pe care eu și colegii mei am încercat să-l luăm pentru oameni.

Ce mai fac primarii noștri? 

Aceasta a fost întrebarea. Nu știu dacă ați observat, dar a început campania pentru primării. Să fii primar nu este deloc o onoare în România, cum este de exemplu în Anglia, unde e un titlu excepțional, iar oamenii din comunitate îl aleg pe cel care-i reprezintă pentru că este un om cu o reputație nepătată, cu o diplomație ieșită din comun și cu răbdarea de a asculta problemele comunității (pe care le cunoaște în amănunțime) și care vine imediat în întimpinarea oamenilor și a problemelor lor. Dar să nu spunem povești despre Anglia, nu suntem nici la piciorul broaștei british, darămite să mai visăm să se transforme într-un prinț fermecător capabil să ne facă să trăim o viață de vis.

La noi, cursele pentru primărie sunt făcute pe viață și pe moarte, pentru că acolo, în administrație sunt tunurile cele mai mari (licitații, terenuri, contractele cu eventualii parteneri de afaceri), iar pentru cei care nu sunt capabili să dea tunuri, e iluzia puterii. Titulatura de ”dom primar” unge la corason și la ego mulți repetenți ai clasei trecuți prin viață ca vodă prin lobodă. De-aia nici nu se gîndesc să lase ceva în urmă, să schimbe viața comunității, s-o îmbunătățească. Ei vor să fie ”dom primar” – e culmea apogeului la care pot ajunge. E o responsabilitate foarte mare să ții frîiele unei comunități, dar cine vrea să fie responsabil în ziua de azi, în primul rînd pentru eșecuri? De-aceea cred că nu trebuie date oricui frîiele astea, tocmai ca să nu fii părtaș la delapidare, abuzuri de putere sau mai știu eu ce cutume de care suferă primarii noștri.

Tot ce vrea comunitatea în ziua de azi de la un primar oarecare, fie că e din Broșteni, fie că e din Adunații de Copăceni sau Cogealac, este să nu distrugă mai mult ce au distrus alții. Atît de mult au scăzut pretențiile oamenilor. De-aceea, cînd un primar se trezește așa, mai plin de hărnicie într-o zi, și își pune echipele la treabă ca să scoată din mînecă o stradă asfaltată (care durează a dracu fix cît e campania) sau un refugiu de stație de autobuz (care nu mai vine, că transportul public e la pămînt), sau pune balustrade pe nu știu ce faleză, e ceva colosal. În sfîrșit se întîmplă ceva. Se ating 1,5 promisiuni din cele 100 de minciuni răcnite în campania electorală. Asta e regula și voi, votanții, o știți foarte bine. Știți că, de obicei, primarii pun osul altora la muncă în perioada dinaintea unei campanii electorale atunci cînd vor să fie realeși, aleși în altă parte sau aleși pur și simplu pentru prima dată, pentru că l-au încurajat alții că se poate. De aceea, n-o să înțeleg în veci de ce vă lăsați păcăliți din 4 în 4 ani și alegeți aceleași personaje care au uitat de voi, imediat cum s-au închis urnele.

100_5088Și mai e perioada asta de 3-4 luni în care se inflamează spiritele, pentru că ăla ține cu ăla, iar ălalalt ține cu ălalalt, și, nu-i așa, fiecare are dreptate cînd înjură ca la ușa cortului, în timp ce jocurile sunt deja făcute, iar voi o să vă întoarceți din nou la viețile voastre mediocre și amărîte, sperînd că măcar de data asta ați ales corect. În nebunia asta a înjurăturilor pe care vi le adresați unii altora, uitați să vă informați despre cei care vor să candideze la primăriile voastre, uitați că dați un gir de încredere cuiva care nu-l merită, și dacă tot ați ieșit din casă să votați măcar aveți grijă cui dați acest vot. Bineînțeles, astea sunt niște vorbe așa care gîdilă plăcut, dar sunt la fel de adevărate ca acelea pe care un fost primar le spunea pe o terasă: ”oricum ăștia nu știu pe ce lume trăiesc, tot noi va trebui să le spunem cu cine votează”. Și are și el dreptate, pentru că de ani de zile numai asta se întîmplă.

Emisiunea Caravana Ltv  avea ca scop tragerea administrațiilor la răspundere pentru ce au făcut și ce n-au făcut.

Caravana LTV pe repede înainte

Ca să înțelegeți comportamentul unui primar, trebuie să aveți contact direct cu el, pentru realizarea unui proiect. Îți poți da seama de ce nu merg lucrurile în funcție de echipa care-l slugărește sau care lucrează pentru el (am găsit prea puține echipe care nu slugăresc). Mai departe, vă voi relata fix ce-am observat pe teren, din telefoane și mailuri, și cine are ceva creier și nu-și pierde vremea certîndu-se pe facebook, poate își va ridica niște întrebări pe ultima sută de m.

100_5146Pentru Caravana LTV trebuia să strîngem la un loc, în fiecare emisiune, următorii invitați: primarul sau viceprimarul (reprezentantul administrației), un reprezentant al spitalului (să aflăm de la sursă ce probleme medicale au oamenii de la țară și chiar și ce mentalități), reprezentanți ai școlii (director sau profesori – care să ne spună problemele locale din educație), reprezentanți ai culturii, ai poliției (să vedem nivelul infracțional), un preot (că e importantă și spiritualitatea), un erou al orașului (dacă exista așa ceva) și vocea poporului (care de cele mai multe ori era absentă). Și cineva de la asistență socială să ne povestească ce probleme sociale au prin localitate. Asta era emisiunea.

  1. La Medgidia, unde s-a ținut prima caravană, primarul a lipsit cu desăvîrșire. Oareșcum îl știam, avusesem chiar și o altercație verbală cu el pe un principiu – fiind probabil unul din puținii outsideri care l-au contrazis în cele două mandate ale lui pe o chestiune de principiu. Dar bine, pentru mine funcțiile cuiva nu fac nici cît o ceapă degerată, atît timp cît te dovedești un mîrlan constant sau o țoapă care și-a făcut loc cu coatele, cu gura mare și cu o desconsiderare și mai constantă față de oameni. (Chiar nu fac apropo la nimeni, ci doar la situațiile din viața de zi cu zi). Înțeleg și că mîrlănia și desconsiderarea sunt două chestiuni ce pot destabiliza bunul simț al cuiva, care preferă să se retragă decît să intre în gura unor astfel de specimene, dar la mine chestiile astea nu țin. Revenind la Caravana din Medgidia, dorind să aflu problemele orașului meu natal, am dat de un scaun gol. Primarul era plecat, undeva, unde desigur avea treabă. Mi-aș fi dorit ca treaba asta să se reflecte și asupra orașului, mai ales că a avut timp 8 ani să le tot rezolve și să dea orașului strălucirea de altădată, cum se lăudase la începutul campaniilor sale electorale, cu același speech demagogic pe care-l are majoritatea. O să facem, o să dregem, o să ridicăm parcuri industriale, parcuri pentru copii, o să aveți slujbe, o să vă scăldați într-o viață decentă. Aiurea! Medgidienii o știu cel mai bine, cu toate acestea, sunt cei mai tăcuți oameni cînd e să spună în față ceva. Mucles, toată lumea. Pe internet, lei-paralei cu toții.
  2. 100_5067A doua Caravană a fost la Peștera. Primarul Vrabie despre care se dusese duhul că e o gazdă bună a primit echipa cu veselie (vă rog să citiți ceva gen cîntec, joc și voie bună – o strategie de promovare care funcționează întotdeauna la români. Pe bune, nu poți să zici ceva urît de cineva care îți toarnă țuica-n bot, ba îți mai pune și la pachet. Filmezi mai bine cu burta plină, creierul se oxigenează altfel în parcul acela minunat pentru copii, plus că nu se uită nimeni urît la tine, cum s-a întîmplat la prima caravană, unde-am filmat la cel mai tare hotel din Medgidia, aiurea, nu există așa ceva acolo. Și-apoi discuțiile de după filmare, sunt cele mai mișto, alea off the record – pe care unii jurnaliști apoi le folosesc (încălcînd codul deontologic – dar dreacu, cine mai ține seama de el?) pentru a se alia la campaniile murdare din politică. Vă rog să mă scuzați că vă distrug mitul jurnalistului care nu face politică, pur și simplu nu există așa ceva. Revenind la primarul de la Peștera, cel cu mii de susținători, parcul wow, școala wow, găzduire wow, trei chestiuni cu care l-a făcut KO pe Iordache, căruia de altfel, îi plac chermezele, ba chiar îi place să și danseze (cum ne-a și demonstrat 20 de caravane mai tîrziu, dar stați că n-am ajuns încă acolo), deși sunt mișcări de-alea vechi din anii 80, la care ai putea cel mult să mustăcești amuzat, nu să cazi pe spate. Dar evident nimeni nu așteaptă de la un primar să fie Mihai Petre, ci să ne facă naibii parcuri unde să ne plimbăm. Ce nu mi-a plăcut la primarul Vrabie a fost serviabilitatea aceasta a lui față de jurnaliști și mereu această tendință de a da bine în fața lor. Plus sumele care se plătesc pentru vedetele aduse la spectacolele de la Peștera, această opulență nejustificată. (Apropo de asta, știți că sumele acelea în mii de euro pe care le vor artiștii români se pot negocia? Și că nimeni din nici o primărie nu s-a gîndit la asta?) Da, știu, este o nesimțire să pomenesc de așa ceva, atît timp cît oamenii se distrează, dar e bine știut că oamenii nu vor altceva decît să se distreze și mai puțin să muncească, de-aceea și numărul extrem de mare de asistați social. Iar cine are o problemă cu asta, cu munca adică, va avea o problemă și cu ce scriu eu aici. Dar evident eu nu scriu pentru aceștia. Nu vreau decît să vă ridicați singuri întrebări și să nu vă repeziți ca oile, cum ați făcut-o și pînă acum, și să votați pentru că v-a luat ochii altceva. De aceea, nu voi crede în veci ce spun jurnaliștii care scriu despre minunatul primar Vrabie. Dacă-l prefer la primăria Medgidia? Mă mai gîndesc. Aș fi ipocrită să spun că nu vreau să plătesc și eu mai puțin la apă decît plătim acum noi, ăștia, din Medgidia, dar nu pot să nu mă întreb cum va reuși să facă asta, așa că o să-l ascult cu atenție la aparițiile sale televizate sau în public, iar dacă nu se va întîmpla asta, o să-l trag la răspundere. Așa cum îl trag pe actualul primar de Medgidia Iordache Marian la răspundere (verbal) pentru cele 3500 de slujbe promise din care n-a rezolvat decît 100 și un pic și alea vai de mama lor.
  3.  A treia Caravană a fost la Poarta Albă – primar Vasile Delicoti. Era o zi ploioasă și deținutul politic invitat în emisiune, mare erou, ne-a tras țeapă. Oare cum se pupă minciuna cu imaginea de erou? Nu reușesc să trec peste oamenii neparoliști, mai ales că de la unii chiar am pretenții. Din categoria sunt erou, dar mă tratez, singurul din Poarta Albă – nu-i dau numele din delicatețe – a dat bir cu fugiții, pe urmă a inventat o minciună cum că nu ne-a găsit în buricul tîrgului. Inadmisibil în ziua de azi cînd există atîtea mijloace de comunicare. Trecînd peste acest incident, singurele lucruri pe care le-am punctat ca fiind pozitive au fost parcurile din Poarta Albă, care arată mult mai bine decît cele din Medgidia. Vă rog să mă scuzați, dar n-o să mă pot abține pe parcursul acestui mini-jurnal de Caravană să nu fac referiri și comparații cu ce-ar trebui să fie în orașul meu și nu e și ce găsesc la alții mult mai bine făcut. Și așa, tot ca o părere personală, cred că un primar își arată dragostea și respectul față de locuitorii lui atunci cînd le oferă zone de relaxare, curățenie și natură, mai exact parcuri bine puse la punct, ca respect față de copiii acelei localități, față de cei care vor să ia o gură de aer după 8 ore de muncă, față de bătrînii pensionari care și-au făcut datoria față de societate și vor să-și dezmorțească oasele bătrîne și față de tinerii care vor să se strîngă la o șuetă, cum era odată cîndva. Din punctul ăsta de vedere Delicoti și Vrabie au luat bulinele albe detașat. Aș vrea să-mi amintesc ce-a aberat muftiul (că era și el prezent, chipurile om născut, crescut la Poarta Albă), dar zău că nu s-a prins de mine nimic, doar așa din zbor am auzit niște frînturi de altfel de demagogie.
  4. 100_5169A patra Caravană – primar Gheorghe Grameni, localitățile Sinoe și Mihai Viteazu. Nu știu ce afaceri are, ce chestii învîrte, ce aplomb, lucrurile astea nu țin la mine. Omu e analfabet, dar descurcăreț. Un arsenal de glume proaste, la care probabil hăhăie în birouri femeile din echipa lui, care-o fi aia, că n-am văzut decît o gașcă de diletanți. Mnah. Modelul rural al primarului de cursă lungă. Inadmisibil totuși că din cei cinci copii aleși pentru a primi pachete de la Caravana noastră, o fetiță venise în picioarele goale, iar alta încălțată cu adidașii tatălui ei. Era o zi friguroasă de octombrie. Nu spun că primăria ar fi trebuit să le dea de încălțat acelor fetițe (deși ar fi trebuit, la naiba!), dar să expui niște copii astfel din nesăbuință, ignoranță sau doar pentru a stîrni mila față de ei, mi se pare cel mai low level de ticăloșie. Nu spun nici că primarul Grameni ar fi ticălos, doamne ferește, ci doar insensibil la niște detalii care sar în ochi tuturor. Și oricît de bun primar ai fi, la capitolul delicatețe ai picat testul. Și-apoi vine întrebarea, pe care n-o adresez lui Grameni, ci celor care-și doresc un nou primar pentru localitatea lor: Au oamenii nevoie de un primar delicat care să le vorbească părintește, fără să-și piardă cumpătul, și care nu le întoarce spatele tot timpul sau de unul dur, care să bată cu pumnul în masă ca să se rezolve problemele? Prefer prima variantă. Un om care nu e delicat, nu vede probleme sensibile ale comunității, iar cu pumnul în masă bat doar cei care nu sunt în stare să rezolve altfel problemele.
  5. Cernavodă – primar Hânsă Gheorghe, actual condamnat definitiv pentru delapidare. Asta cred că spune tot. Voiam să mai spun că a fost una din cele mai triste caravane, ne-am lovit de o lipsă de comunicare – fătuca aia care se ocupă de relații cu presa are o problemă de percepție și comunicare. N-a înțeles nimic din ce i-am spus, ba chiar a crezut că trebuie să venim cu scaune de-acasă (care de pe la Constanța, care de pe la Năvodari, care de pe la Mihail Kogălniceanu, cum ar fi fost să ne asortăm un scaun la poșetă?) Hânsă a vrut să plece la un moment dat, că nu i-a convenit lui că va fi luat la întrebări. Acum înțeleg de ce avea o atare agresivitate și mai ales, lipsă de transparență. Adică, mă rog, și ceilalți dinainte se învîrteau pe după gard sau își etalau niște realizări ca fiind cuceriri pe lună, cînd trebuia să fie doar normalul de zi cu zi. Adică pe bune acum, te lauzi că profesorii tăi au transport gratuit? E NORMAL să aibă transport gratuit dacă fac naveta. Te lauzi că sunt condiții ok într-o școală? E NORMAL SĂ FIE. Înseamnă că ți-ai făcut treaba pentru care ai fost ales, dar nu înseamnă că trebuie să-ți ridicăm statuie pentru asta. La polul opus, Hânsă era tarabostele din nobody`s land, venise alături de slugile lui și alături de televiziunea lui de casă. Așa că, cernavodeni, aveți grijă pe cine alegeți anul acesta.
  6. Mihail Kogălniceanu – primar – Anca Belu. Se spune de multe ori: cultura este ceea ce știi după ce-ai uitat tot. Iată ce țin eu minte din discuțiile de la Mihail Kogălniceanu. Nimic. Măcar am primit o prezentare a orașului încropită de cineva de la comunicare pe un fișier word. A, și un an mai tîrziu, directoarea adjunctă invitată la Caravană a apărut la emisiunea Școala după școală. În ambele n-a spus nimic notabil. Dar ceva notabil n-a spus nici dna primăriță, în schimb a avut grijă să arate bine și să vorbească răspicat. După cum v-am spus, nu mai țin minte despre ce. Dar e vina mea, cînd lucrurile nu-s destul de interesante de ținut minte, nu le mai aud.
  7. 100_5348Eforie Nord și Sud – primar Ovidiu Brăiloiu. Ce-ți place la Brăiloiu, după ce ai de-a face cu niște pseudo-intelectuali și un analfabet, este că ai dintr-o dată în față un om cultivat și instruit. Dar iată descrierea de pe efacere.ro (o publicație online de afaceri) ”Membru PSD, ginere de fost șef de Inspectorat Județean de Poliție, „mic” întreprinzător, frate al unui afacerist aflat în Top 300, apropiat al controversatului edil constănțean Radu Mazare și, nu în ultimul rînd primar de oraș”. Multe insinuări într-o singură frază, toate acestea prezentate ca fiind ceva nasol. Să dezmembrăm fraza. Membru PSD – așa și? Ginere de fost șef de IJP, n-are voie să-nsoare sau ce? Are voie și vă rog să mă lăsați să presupun că a făcut-o din dragoste, nu că era socru-su șef la IJP, ba chiar e ”fost” acum. Mic întreprinzător între ghilimele, de parcă ar fi ceva rău să fii întreprinzător, mai ales unu mare. Oh, da, frate al unui afacerist în top 300 – nu se spune, doar se insinuează că a fi afacerist în România este o greșeală și se asociază la nivel subliminal cu termenul hoție. Aici se ridică probleme de logică deja, pe care votantul de rînd nu și le va pune, în schimb nici el nu știe de ce, i se va inocula ideea că afacerist-socru polițist- frate top 300 – psd sunt niște chestii nasoale. Dar deja fac prea multă filosofie și nu vreau decît să subliniez că aș prefera să citesc articole pe dovezi concrete de pe teren, nu asociații de idei, în care primează semnele de exclamație, tertip vechi de a atrage atenția tîmpiților că se spune ceva important. M-am oprit doar la această exemplificare, pentru că, în fapt, mi se rupe de primarul de la Eforie. Dacă Eforiile au vrut un tip descurcăreț, e treaba lor. Bine că n-au vrut un analfabet. Bulină albă pentru complexul Mirage Med, la care n-am apucat să mă cazez niciodată, deși am luat broșuri de-acolo cu promisiunea solemnă mie s-o aduc și pe mama acolo la un spa de cîteva zile. În rest, vreți să discutăm despre ce terase oribile sunt pe timpul sezonului estival și cum latră manelele prin Eforii? By the way, cel care a scris articolul pomenit candidează acum pentru primărie (mă omoară obiectivitatea unora – exclamation point). Să sperăm că dacă va cîștiga să n-avem parte din nou de care alegorice în timp ce numărul asistaților sociali crește, pe modelul proaspăt detronat Mazăre.  Nu vreau decît să subliniez că atunci cînd este să faceți o alegere, nu trebuie să credeți nimic și pe nimeni. Citiți, informați-vă din toate părțile, analizați, aveți încredere în instinctul vostru și abia apoi puneți ștampila. Sunt convinsă că jurnaliștii vor încerca să-și facă treaba cît pot ei de bine și că dacă scriu ceva, o fac mai ales din convingere. Pot să mai pun un disclaimer aici și să vă spun că eu n-am convingeri politice. Dar am unele umane și uneori, cînd e gălăgia mai mare, deschid caietul de pe teren, revăd notițele și-mi amintesc detalii. Ori detaliile, pentru mine contează mai mult decît orice demogogie. Niște încălțări lipsă, niște ofuscări de moment, niște glume libidinoase, un telefon dat aiurea, o revărsare de nervi, un erou care minte, toate acestea rezonează mai mult decît un speech bine scris. Pentru că, nu-i așa, la vorbe ne pricepem cu toții. La fapte tot mai puțini.

Ne oprim deocamdată aici, pînă data viitoare cînd vom discuta despre orașele Cumpăna, Agigea, Saraiu, Techirghiol, Cogealac, Năvodari, Ovidiu.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :