Poliția sexului

Aşa cum există o „poliţie a modei” care comentează apariţiile vestimentare ale vedetelor (nu-şi pogoară privirea critică asupra oricui, aşa cum nici poliţia, ca instituţie în România, nu pedepseşte pe oricine, ci doar pe cine nu cunoaște), aşa ar trebui să existe o „poliţie a sexului” care să facă puţin haz pe seama celor mai abstinenţi semeni ai noştri, cu singurul obiectiv pe listă, acela de a nu se (mai) lua atît în serios. Adică ei, abstinenţii să nu se mai ia în serios, că mai sunt şi alte lucruri de făcut pe planetă în afară de „să ne gîndim la sex toată ziua şi mai precis la cum să nu-l facem”. Pentru că există şi aici o ipocrizie şi un orgoliu al abstinentului. Nu că n-ar face sex, problema e că nu i se mai iveşte ocazia.
Ei bine, poliţia asta a sexului să-şi facă datoria şi să ia de pe străzi, din supermarketuri şi de pe unde se mai aciuează aceşti ”răufăcători” sexuali, să-i depisteze inclusiv pe la birourile lor, cînd în loc să-şi facă treaba se gîndesc toată ziua la sex şi, drept pedeapsă, să-i închidă pe toţi într-o şcoală de corecţie a sexului. Şi cînd zic răufăcători sexuali nu mă gândesc la violatori, onanişti sau voyuerişti, deja aceştia sunt specimene scăpate de sub controlul vigilent al acestei ipotetice poliţii. O poliţie ca un Dumnezeu invizibil, pretutindeni şi nicăieri.
O poliţie care să amendeze cuvintele şi intenţiile rele legate de sex, care să le interzică unora să folosească termeni sexuali nepotriviţi pentru activităţi sau fapte pe care nu le înţeleg.

Să luăm, de pildă, cuvîntul „amant”, care avea cîndva nişte conotaţii atît de frumoase, romantice, poetice chiar, de la Minulescu încoace. Cînd te gîndeai la „o amantă” imediat îţi venea în minte ceva legat de mister, de inefabil, de frumuseţe fizică, ceva sacru, interzis şi fascinant, în acelaşi timp. Toate femeile visau să fie amante, să-și trăiască o viață ascunsă și periculoasă, plină de pasiune și dragoste, să fie iubite așa cum boul de soț al lor nu le mai iubea. Nici măcar nu trebuia să vezi chipul femeii din spatele cuvîntului „amantă” că deja ţi se aprindea imaginaţia. Te îndrăgosteai de cuvînt care devenea idee, care devenea imaginaţie, care devenea dorinţă, ca apoi să se transforme în motivaţia de a fi vrăjit sau de a cădea sub vraja unei femei deosebite. Şi discrete. Neapărat ultima parte.
Acum, toate rapandulele îşi zic amante şi toţi interlopii au o colecţie impresionantă de astfel de „amante”, unele mai promiscue decît altele, iar altele mai vulgare decît este permis prin legea nescrisă a feminităţii. Se bat care să ajungă mai degrabă la ciolan, e aşa o încăierare de fomiste care tulbură pînă şi legile subtile ale Universului şi noţiunea de dragoste, ca să nu mai vorbim despre ce se întîmplă în patul lor. De aceea este necesară o poliţie a sexului care să-i culeagă pe aceşti rătăciţi şi care să „şcolarizeze” toţi iubitorii de grătare şi toate ahtiatele după bani, să înceapă împreună o alfabetizare a sexului şi expunerii lui în societate, iar în funcţie de rezultate să aibă acces la nivelul următor. Să fie învăţaţi să se emoţioneze, să vibreze la sentimentalismul lui Minulescu, să zicem, că tot am pomenit de el, şi apoi să se nască în ei dorinţa de a găsi iubirea. Pentru că după aceea, totul ar deveni mai simplu, iar noi, ăştialalţi, care eram obligaţi să asistăm de pe margine la vieţile lor  ridicole şi să întoarcem privirea de la maţele iubirilor lor, putem răsufla uşuraţi că sexul şi-a intrat în matcă şi că nu mai umblă liber, pe la fiecare colţ de stradă, dîndu-ne palme vulgare peste ochi şi urechi.
Putem în sfîrşit folosi în lucrările noastre cuvîntul „amant” fără să aibă conotaţii negative, iar abstinenţii ar putea visa la ceva frumos şi discret, care să nu le anuleze din start ideea de abstinenţă. Să poată jongla cu dorinţele pînă cînd va cădea pradă ispitei sexului şi se va întreba mai apoi de ce a stat atît de departe de porţile fericirii şi a căzut în capcanele frustrărilor. Că şi aici e o problemă, pe care poliţia sexului ar depista-o, bineînţeles, cît ai zice „orgasm”. Din pricina neîmplinirilor sexuale poţi poci cuvintele şi le poţi desacraliza, le poţi jefui de substanţă. Ceea ce este foarte ciudat, că deşi nu (prea) ai nevoie de cuvinte atunci cînd faci sex, totuşi ele apar în valuri atunci cînd nu faci deloc. Şi de obicei sunt cuvinte rele, înjurături şi acuze, invenţii absurde ale unui spirit turmentat de nefericire.
Şi-acum gîndiţi-vă la doi oameni care se iubesc şi zac epuizaţi la marginea patului. Se ţin în braţe, şuşotesc şi poate fumează împreună o ţigară. Rîd. Viața e frumoasă. Anotimpurile se învîrt în horă numai pentru ei. Singurele planuri pe care le fac sunt acelea de a rămîne cît mai mult timp îmbrăţişaţi astfel. La polul opus nişte „amante” se păruiesc pentru locul 1 pînă rămîn cu meşele în mîini. În altă parte, un abstinent ia masa cu un interlop. Cam despre ce-ar putea vorbi aceştia sorbind dintr-o apă minerală? Despre Dragnea, bineînțeles.

Zully Mustafa

Jurnalist de profesie, după ce am lucrat în presă timp de 20 ani, dar și ca profesor timp de 7 ani, m-am dedicat din 2007 exclusiv scrisului. Am scris cărți pentru copii, am avut rubrică în revistele FHM, Unica, Femeia și Playboy. Primul roman, “Strugurii s-au copt în lipsa ei”, s-a epuizat în două luni și jumătate de la lansare și m-a luat prin surprindere. Au urmat romanele “Nopți orientale” și ”Al treilea călător”. Plus altele pentru copii. De 7 ani locuiesc în Medgidia cu familia, călătoresc des, traduc pentru Pro Tv filme turcești și-mi pregătesc următoarele romane. Din cînd în cînd, mai scriu și pe aici.

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :