Piesa “4X4 PERSONAJE” la Montreal

b52606f3-ce42-4354-b2fe-80b18ec21523De-a lungul timpului am văzut multe spectacole de teatru, atît în România, cît şi în Canada, unele atît de reuşite încît am plecat din sală cu un regret “dulce-amar” că piesa a luat sfîrșit. De fiecare dată, cu fiecare spectacol de teatru vizionat, admir şi mai mult arta actoricească, actorii şi curajul lor de a se dezbrăca de Sine pentru a intra, cu trup şi suflet, în alte şi alte roluri. Un astfel de spectacol românesc de excepţie a fost jucat pe scena Pavillon de L’Entrepot din Montreal.

“4 x4 personaje”, în regia Danielei Marin, s-a dovedit a fi o revelaţie, un spectacol minunat la finalul căruia publicul româno-canadian a aplaudat minute în şir. Eu aş fi aplaudat ore pentru că un “medicament” mai bun pentru suflet decît această piesă de teatru n-aş fi putut experimenta zilele acestea. “4×4 personaje” este rodul Teatrului Spiritual, un proiect al Editurii Cartea Daath şi al Academiei Spirituale, toate conducîndu-ne la Daniela Marin – regizoarea din spatele acelui “ceva” strălucitor care s-a vîrît adînc în sufletul fiecărui spectator.

495796f3-d74b-4248-820b-2ab686efe8b8Invitată la Montreal de Asociaţia Rocade, echipa de creatori a răspuns provocării într-un mod admirabil. Deşi, personal, doar numele Ioan Gyuri Pascu îmi era familiar, toţi ceilalţi actori (Alice Nicolae, Andrei Roşu, Ioana Ancea) au contribuit în egală măsură la succesul unei piese noi, proaspete, naturale, prin care regizoarea ne-a invitat (dar nu forţat) la introspecție și autocunoaștere. Timp de aproape două ore am rîs, mi-am revăzut sufletul de multe ori în oglinzile spectacolului. Am şi lăcrimat la vederea a ceea ce conştiinţa mi-a revelat despre femeia din mine (uneori prea rătăcită printre obligaţii, îndatoriri şi dead-line-uri profesionale). Nimic nu ne-a fost oferit de către actori nouă, spectatorilor, în mod superficial, ci cu o veritabilă delicateţe și eleganţă.

“4×4 Personaje” este o minunată culegere de poveşti de viaţă în care primează conceptele ca adevăr, frumos, curajul de a te privi în oglindă şi a recunoaşte cine eşti, cine ai fost, cine ai vrea să devii şi ce pietre de moară ai încă legate de glezne sau de conştiinţă. Hohote de rîs, adevăruri cu miez dulce-amar, replici spumoase, dialoguri – cînd directe, cînd uşor subtile, acestea au fost ingredientele cu care personajele-actori ne-au hrănit spiritele şi inimile pe tot parcursul acestui nou produs artistic. Scena cu recuzită puțină, dar plină de semnificaţii, a avut rolul de a accentua metaforele piesei și de a pune în valoare viziunea regizoarei.

ba946a02-4cb6-4975-bd6d-4572e0935236Dacă înainte de începerea spectacolului am crezut (şi sunt sigură că nu am fost singura) că vedeta spectacolului va fi Ioan Guyri Pascu, ei bine, m-am înşelat, în cel mai fericit mod cu putinţă. În această piesă nu a existat nici o “vedetă”, ci doar patru actori minunaţi ce s-au pliat pe spiritul şi emoţia publicului româno-canadian din Montreal.

La finalul reprezentaţiei, am fost foarte emoţionată să o întîlnesc personal pe Daniela Marin, cea care și-a asumat dorinţa, dar şi o răspunderea de a reda lumii, prin piesele de teatru create, frumosul şi iubirea sublimă, nu cea obtuză, încorsetată sau condiţionată.

Nimeni nu plăteşte pentru a-şi vedea viaţa” – spunea Regizorul, unul dintre personaje interpretat de Ioan Gyuri Pascu. Ei bine, românii din Montreal l-au contrazis pentru că spectacolul s-a jucat cu sala plină. Iar fiecare spectator și-a văzut jucându-se pe scenă bucăţi din propria viaţă. Dacă pînă aseară am crezut că am îngropat sau dosit adînc, în sertarele prăfuite ale sufletului meu, frînturi din trecut, ei bine, personajele “Fetiţa cea timidă” (Alice Nicolae), poate chiar şi “Psiholoaga” (Ioana Ancea) m-au întors la mine, cea care cîndva a plîns din timiditate şi neputinţă, a suferit în faţa unei dragoste imposibile, dar care a şi iubit dincolo de graniţele posibilului, cu iertarea drept unic stindard în mîini. “Actorul cătrănit” (Andrei Roşu), “Regizorul” şi “Tehnicianul de lumini” (Ioan Guyri Pascu) mi-au dezgolit sufletul pînă cînd au ajuns la acele vise crezute deşarte, proiectate într-un viitor ce n-a venit… pînă aseară. Mi-am simţit şi lacrimile pe obraji, iar asta nu este o figură de stil, ci adevărul gol-goluţ, cel cu care de fapt am şi plecat acasă după căderea cortinei peste această lecţie minunată de viaţă –  “4×4 personaje”.

a5cb0ff3-c7ff-48fe-926a-e25e474e9560Abia acum, la o zi distanţă de la vizionarea piesei cred ceea ce Daniela Marin care mi-a mărturisit, după spectacol, cu un zîmbet luminos pe chip, că i s-a spus deja, de multe ori, ca piesa sa de teatru creează dependenţă. O cred pentru că aş spune DA din nou oportunităţii de a fi spectatorul scenelor care mi-au întărit convingerea că absurditatea şi imaturitatea opiniilor altora nu ar trebui să frîngă aripi. Aş alerga într-un suflet pentru a mă aşeza din nou în oglinda scenelor care mi-au arătat, puţin brutal, dar atît de adevărat, că dincolo de iubirea imensă a părinţilor, există şi frici monstruoase care pot mutila sufletele copiilor, că substitutele fericirii nu sunt alcoolul, medicamentele, ovaţiile altora, nici mîndria, egoismul, depresiile sau relaţiile defectuoase. 

Nu te iubesc şi nu vreau să fac un copil cu tine!”, îi urlă “Regizorul” (Andrei Roşu) “Asistentei de Regie” (Alice Nicolae) pe care o lăsase însărcinată, o poveste, sunt convinsă, actuală mereu în care visele multor femei frumoase ce aspiră la celebritate sau o viaţă mai bună se vînd la pachet cu dezamăgirea şi măştile unor oameni care jonglează cu inimile de parcă ar fi jetoane de jocuri de noroc.

6011a0bc-b567-4b2d-95f0-c18adfa2627fEi bine, multe poveşti vi se vor perinda prin faţa ochilor în timpul acestui spectacol. Cu unele vă veţi identifica poate, pe altele le-aţi trăit întocmai la un moment dat, iar pe celelalte le ştiţi pentru că oameni dragi, apropiaţi, au trecut prin ele. Frica de anonimat, măştile, dragostea destrămată, adolescenta timidă care nu-şi cunoaşte tatăl, vrea să fie iubită, dar urăşte bărbaţii, strigătele neputincioase, înecul în alcool sau practici nesănătoase, sufletele vîndute pe nişte roluri mici, toate vă vor invada, dar nu pentru a vă răni, ci pentru a vă face să vă amintiţi că singură constantă a vieţii este şi va rămîne iubirea necondiţionată, în special, iubirea de Sine.

O piesă de teatru  de 5 stele care nu trebuie ratată și care îşi merită sălile arhipline.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

3 răspunsuri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *