Piept de rață în oțet balsamic asezonat cu spanac

Dacă există un joc din zburdalnica-mi copilărie pe care-l urăsc de-a dreptul, acela se numește ”Rațele și vânătorii”. Orice strădanie de-a mea în acest joc era deșartă: pe mine mă nimereau toate mingile și nu oriunde ci-mi explodau fix în față, ca trase de magnet și dacă ratau mecla, ricoșau cu talent în plex, în stomac sau în burtă. Am eșuat lamentabil să mă afirm ludic în această zbenguială iar acum, conform psihanalizei lui Freud, când aud cuvântul rață, dau să mă feresc sau mă aștept ca o minge să mă lovească în plină figură și să-mi turtească nasul. Și la cât de chinuitoare au fost încercările mele de a mă adapta jocului pe atât de simplă și delicioasă e rețeta cu piept de rață a maestrului nostru bucătar Cătălin Ivanof, pe care-l găsiți la Trattoria don Antonio, la o aruncătură de minge…pardon…de băț de ASE.

Așadar, avem nevoie de un piept de rață, „neapărat cu piele”, punctează ferm le chef, pentru că rața se va căli în sucul propriu, neavând nevoie de niciun adaos de ulei sau apă.

Așadar punem pe foc o tigaie neaderentă din teflon sau ceramică și o lăsăm să se înfierbânte ca Brigitte Bardot pe plajă în filmul lui Roger Vadim. Cu un cuțit musai ascuțit crestăm țac pac pielea până dincolo de grăsime, de preferat în formă de șah și apoi delicat și cu sfială așezăm pieptul crestat în tigaia încinsă.

Când începe să se rumenească pe ambele părți, aruncați, așa-n zeflemea, un praf de sare și unul de piper. Apoi îmbălsămați-l cu o țâră de oțet balsamic, cam cât un păhărel de țuică de-a lui Moromete și perpeliți-l când pe-o parte când pe alta, să nu aibă liniște.

Îl lăsăm să se scalde în sucul format cu gust divin dulce acrișor cu străluciri rubinii de burgund tomnatic având grijă să-l răsucim de colo colo în tigaie, nu mai mult de un sfert de ceas.

Când sosul format dă semne să se închege și să devină smântânos stingem aragazul, ne luăm pieptul în primire și-l așezăm pe-o farfurie să-i tihnească. Între timp pregătim garnitura. Maestrul Cătălin Ivanof s-a gândit la spanac. În timp ce eu mă gândeam cu ce altceva mai pot combina pieptul de rață ca să nu se simtă stingher, spanacul era aproape gata. Fiert în prealabil, tocat, călit în ulei de măsline cu un cățel de usturoi și un praf de chilli dulce, trei linguri de apă cât să nu se lipească, amestecați fleoșc-fleoșc și gata garnitura.

Între timp pieptul de rață s-a cumințit și și-a luat toate aromele în primire. Îl feliați frumos și cu grijă apoi turnați peste el sosul din tigaie. Lângă el puneți două-trei linguri de spanac pe care-l modelați cum doriți, sub formă de inimioară, de minge, de bobâlcătură, de amprentă stilizată și profund artistică… după inspirație.

Și dacă doriți ca preparatul să arate fix ca-n farfuria pe care-o ține-n mănă Cătălin, trebuie să sacrificați o rodie, un fruct de PHISALYS și o roșioară Cherry.

E grozav!

Eh, voila și ingredientele pentru o porție: 

1 piept de raţă, sare, piper

trei linguri pline de oţet balsamic

Garnitură:

50 g spanac tocat, usturoi

2 linguri ulei de măsline

chilli dulce

decor: rodie, roşie cherry, phisalys

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

2 răspunsuri

  1. Elena spune:

    Hmmm, rata arata delicios, reteta pare foarte simpla si accesibila. Iar textul e…de milioane…:). Merci!

  1. 10 aprilie 2012

    […] Florentina a intrat în bucătăria unde se vor face cursurile și a venit de-acolo cu un piept de rață în oțet balsamic. Tot pe MH am ridicat cortina unei noi rubrici, o idee mai veche rămasă în stand by, pentru că […]

Comentează :