Pe tocuri la New York

 

 

 “Rascolesc website-urile agentiilor de voiaj si realizez ca nu imi pot permite prea multe vacante, desi, orice evadare din lumea prezenta imi poate fi benefica. Verific limita pe o carte de credit Visa. Mai am loc de intors pe ea. Poate este si acesta un semn sa plec. Poate nu de liniste am nevoie, adica nu de izolare, pentru o vreme, in casa mamei. Poate am nevoie de viata, de zgomot, de altceva.”

Mi-am rezervat o camera la un hotel in Manhattan, New York. Nu prea aproape de casa, ci suficient de departe pentru a fi cu adevarat singura si sa ma redescopar. Sau macar sa incerc. Intentionez sa vad toate spectacolele de pe Broadway si sa particip la cat mai multe sesiuni de shopping terapeutic.

Nu imi iau multe bagaje la mine, poate doar o geanta si telefonul in care am restrictionat toate apelurile in afara celor de la seful meu si mama. Miine dimineata voi pleca spre New York…”

Asta scrisesem in jurnalul personal intr-o dimineata de vara. Vara in care inca nu implinisem cei 27 ani. De ce fugeam la New York? Ca sa ma reconstruiesc. De cine fugeam? De un “crai” ce-mi fransese inima in milioane de bucati. De ce New York? Pentru ca eram indragostita, iremediabil, de aventurile celor patru femei din “Sex and the City” si era momentul cel mai potrivit din viata mea sa nu mai planific nimic, sa-mi permit o “nebunie” costisitoare care ar fi putut sa ma faca sa-mi vindec ranile din suflet, rani care musteau haotic din cauza unei iubiri-obsesii ce durase vreo sapte ani si se incheiase cam brusc.

Aproape vie

           Daca alegi New York-ul pentru a-ti limpezi gindurile, ai putea avea o surpriza placuta. Este orasul perfect care atenueaza doruri si angoase. Este aglomeratia perfecta care nu iti da timp sa te mai balacesti in tristetile tale. Am descoperit o metropola care mi-a resetat simturile, gindurile si inima. Din tanara “risipita” care s-a urcat in avion cu intentia de a petrece un concediu neplatit de doua saptamani in orasul american, m-am intors o alta femeie. Una cu degetele bine infipte in pantofii cu toc ce calcau cu indrazneala pe pamant.

Indiferent ce este in inima ta, peisajul din New York te fura, fara doar si poate. Femei frumoase purtand haute-couture ce isi sorb tacticos martini-urile prin baruri chic, hoteluri ce te ametesc cu siluetele lor, Trump Tower-ul care iti impune un anumit sentiment de respect, impunatoarea Empire State Building care iti suge oxigenul din plamani, Rockefeller Center cu patinatori imbujorati, Times Square-ul cu al sau look inedit, Broadway, Soho, Financial Plaza, Wall Street, Brooklyn Bridge, East Village, toate acestea trezesc in tine senzatia ca esti atotputernic si ca in acest oras nu mai conteaza cum ai fost si ce ai fost in momentul in care ai aterizat in aeroportul JFK. Ma simteam, in sfarsit, ca trezita dintr-un somn lung, eram aproape vie si asta din “vina” orasului care actiona asupra mea cu uriasa lui tasta “delete” si imi stergea, usor-usor, toate ranile amintirilor triste din mine.


Tocurile si Fifth Avenue

Primele citeva zile au fost mai grele. Depresia ma tot coplesea. A treia zi mi-am scos fostul inel de logodna de pe deget si am iesit din hotel cu ochelari de soare fumurii; i-am tinut la ochi chiar si in restaurantul in care am mancat. Am vrut sa-mi inchiriez o masina, dar, la semnarea formalitatilor, mi s-a parut prea previzibila toata afacerea si am renuntat. Am iesit din agentie si m-am plimbat, da, chiar pe tocuri, aiurea, pe strazile din Manhattan. Cand ajungi in inima orasului si nu sari imediat in magazine, cluburi sau restaurante, ci iti acorzi timp sa bati la unison cu el, altfel percepi culorile orasului. Manhattan-ul m-a primit cu bratele deschise, cu o avalansa de imagini uluitoare, arome de cheeseburgers, castane coapte si hot-dogs, precum si senzatia ca am nimerit intr-o lume in care s-au inghesuit toate nationalitatile si obiceiurile pamantului.

              Cand picioarele mele si-au strigat dreptul la odihna, am incercat sa gasesc un magazin din care sa-mi cumpar ceva mai comod. Nu incerca asta pe Fifth Avenue, n-o sa gasesti nimic prea ieftin! Intr-un final dureros, cand deja contemplam posibilitatea de a ma descalta si a porniumbla in picioarele goale pe strazi, am remarcat un magazin micut, la etaj, unde preturile afisate mai existau si in formula de doua cifre. O pereche de “slapi” roz DKNY, total nepotriviti pentru restul outfit-ului meu, a fost tot ce mi-am putut permite. Si, Doamne, cat de fericite mi-au fost apoi talpile si cum am continuat sa zburd pe “streets” and “avenues”… Degetele mele scapasera de inchisoarea tocurilor…


Genti, falsuri, strassuri

Nu e simplu sa te abtii de la a spune “wow” pretutindeni in “Marele Mar”; “wow” pe linga zgarie-norii care te impresioneaza si iti pot suci gatul, la propriu, “wow” cand langa vitrine ce expun articole vestimentare cu preturi exorbitante te intampina aburii care ies in permanenta din gurile de canal, “wow” pe Canal Street unde gasesti replici perfecte ale tuturor marilor marci de moda din lume. Nu, nu sunt la vedere, in vitrine.

         Canal Street este o lumea designerilor falsi, a vanzatorilor ilegali de marfuri replicate. Mai intai esti “agatata” de “vanzatorii” de pe strada care poarta ostentativ fel si fel de esarfe Gucci, ceasuri Rolex si ochelari Prada, evident, false, si te trag de mana inganand formula magica pentru orice femeie “Ce vrei? Am Versace, Armani, Prada, Louis Vuitton, Chanel, Coach, am orice, hai cu mine”. Te trezesti trasa cu forta in magazine obscure, care vand brelocuri, tricouri, suveniruri, bomboane si gume la intrare si, dupa ce ai trecut de perdeaua sau usa pe care scrie “Accesul interzis”, te afli in locul secret a maldarelor de genti, ceasuri, curele si ochelari care in magazinele Bergdorf Goodman, Bloomingdale or Macy’s te-ar costa o avere. Aici, doar cateva zeci de dolari. Ca sa scapi de acesti “vulturi ai falsitatilor” care negociaza oricat cu tine, doar-doar vei cumpara marfa lor ieftina, ca pret si calitate, spune cuvantul magic, ”police” si ii vei vedea cum se risipesc precum puii de gaina. Asa am scapat eu si nu am stiut cum sa ies mai repede din zona “Chinatown”, o zona care trebuie experimentata, macar o data in viata, pentru ca o a doua in lume, exact ca cea new-york-eza, nu prea vei mai intalni.

(Va urma)

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

1 răspuns

  1. 20 iulie 2015

    […] Sigur voi face şi un scurt popas în New York (un alt oraș american ce mi s-a lipit de mult de suflet, dar despre care am mai tot scris). Dacă doriți să vă reamintiți aventurile mele în New York le puteți reciti New-York-ul și-o idilă prețioasă și Pe tocuri la New York. […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *