Partidele corporatiste

După Incorporated Robot şi Corporate Wikipedia, urmarea firească a venit de la sine. Azi vă facem cunoștință cu Partidele Corporatiste (sau… fuck buddies, cum se alintă ca să sune așa, mai corporatist, chipurile).

Politica unei corporaţii este că indiferent de unicitatea ta, 8 ore pe zi trebuie să gândeşti, să simţi, să mănânci şi să respiri în aceeaşi direcţie cu obiectivele şi interesele. În acest sens, după ce ai făcut cunoştinţă cu frumuşeii şi frumuşelele cu guler alb, este aproape imposibil să nu ridici stacheta atunci când ieşi la vânătoare.

O corporatistă convinsă îşi evaluează victima din mai multe puncte de vedere. Aspect fizic, nivel salarial, nivelul de succes (treaptă de management), mărimea penisului, simţul umorului, blablabla. STOP! De ce s-ar spune asta doar despre femei?!

Rewind to line 1. Ştim sigur că în aceeaşi măsură şi corporatiştii şi corporatistele se evaluează reciproc din mai multe puncte de vedere. Acum, nu zic că fiecare dintre ei umbla cu check listul în buzunar, dar există pentru fiecare un prag minim şi un mark up sub care nu coboară. Din experienţa zilelor noastre şi a junglei (clişeu, nu?!) în care ne mişcăm, de obicei banii sunt un check point suficient pentru că el sau ea să treacă testul.

Toate bune până aici, dacă specia umană (corporate sau non-corporate) nu ar fi controlată de hormoni. Atunci când aceşti mici spiriduşi ghiduşi încep să-şi facă dansul organic în sângele purtătorilor lor, poţi să pui pariu că vor deveni posedaţi până în străfundurile ADN-urilor lor umane şi sunt în stare de orice pentru un Oh lala pe bune. (deh, ar spune unii, e în natura firii noastre)

Nimic problematic aici dacă suntem în unanimitate de acord că suntem născuţi ca să ne perpetuăm specia şi nu ca să numărăm zerouri sau CxO-uri, nu?! Motiv pentru care, am mai spus-o, votez pentru scoaterea în afara legislaţiei a instituţiei căsătoriei şi monogamia. Asta ne va scuti pe mulţi dintre noi de obositoarea listă de bifat cu calităţile prezumtivului partener. În plus, stă în natura noastră să facem lucrurile mai bine atunci când nu ne simţim contrânși, deci contracte semnate fără clauză de reziliere şi pe perioadă nedeterminată sunt desuete dacă vrem cu adevărat să avem parte de relaţii sincere.

Se vorbeşte tot mai mult de fuck buddies aka friends with benefits. Unele reprezentante ale speciei au considerat sintagma o creaţie diabolică a jumătăţii lor misogine. Şi la nivel declarativ ar fi avut dreptate dacă realitatea nu ne-ar fi demonstrat contrariul. Un procent tot mai mare de femei care au luptat mult să dobândească drepturi egale cu ale bărbaţilor, care urmăresc aceleaşi poziţii şi acelaşi nivel salarial au acceptat tacit între lenjeriile moi ale paturilor lor un prieten. Aşa că, pentru o carieristă ce-şi doreşte ziua un prieten și noaptea un amant fără pretenții, acest tabu devine mai real ca niciodată noua măsură a succesului. Deci, doamnelor, de ce să ne mai ofuscăm când apare unul şi propune direct acest gen de relaţie? Nu ne dorim noi egalitate în toate cele? În lumea lor, relaţiile de suflet pe bază de sex nebun şi fără implicaţii sunt cireaşa de pe tortul contractelor de milioane de dolari.

Să zicem că ne-am dorit mai mult, dar cu măsură, şi că egalitatea mult visată nu presupune desigur, renunţarea la beneficiile căsătoriei. Care este plus valoarea pe care un asfel de contract o aduce în viaţa unui cuplu?! Astăzi când în România rata divorţurilor este în creştere la fel cu rata celor care se decid să încheie un astfel de contract mai devreme de 30 de ani, care mai este beneficiul pentru fiecare dintre cei doi semnatari, cu excepţia faptului că domnişoara devine doamnă (la noi), ca la nivel declarativ ce-i al meu e şi al tău până la divorţ? Nici unul, aş spune.

Argumente aduse de familiştii convinşi şi de adepţii monogamiei declarate sunt strigăte disperate ale sufletelor lor care nu admit că sub toată doctrina lor se găseşte teamă. Teama de a nu pierde ceva ce pentru el sau ea înseamnă dreptul la posesiune. Teamă că poate nu sunt suficient de buni ca să fie acceptaţi sau poate teamă de a dărui totul într-o relaţie reală unde condiţionările nu îşi iau rostul. Fiindcă doar timpul, urcuşurile şi coborâşurile sunt adevărata măsură a profunzimii unei relaţii, nu felul în care noi oamenii ne grăbim să o oficializăm şi să o arătăm lumii de dragul regulilor societăţii.

Revenind la ideea de fuck buddies, înainte să vă grăbiţi ca fata mare la măritat, nu spuneţi nu ideii, în fond dacă nu ar începe şi aşa o relaţie, nici nu ar avea cum să ajungă la happily ever after! Or never. Sau cum era?

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :