Parfumul, cel mai subtil accesoriu. Aromele lui în istorie

puf pufPerceput inițial ca un liant între muritori și divinitate, considerat apoi leac și protector împotriva molimelor, folosit dintotdeauna pentru stimularea atracției între parteneri, parfumul se încadrează perfect în descrierea făcută de Michael Edwards, autorul  Ghidului „Parfums du Monde„, în care spunea că parfumul „este un poem silenţios, parte a limbajului invizibil al corpului. Ne poate însori zilele, bîntui nopţile şi însoţi lanţurile amintirilor”.

Descoperirile arheologice relevă că parfumul era creat, utilizat și comercializat încă de pe vremea sumerienilor, locuitorii din sudul Mesopotamiei sau Irakul de astăzi. Primul chimist al omenirii ar fi fost Tapputi, o creatoare de parfumuri, al cărei nume este menționat de o tăbliță ce datează din mileniul al doilea î. Hr. Toate popoarele lumii antice foloseau cantități însemnate de parfum, însă egiptenii erau de departe cei mai importanți consumatori. În Alexandria existau cîteva  laboratoare în care se preparau prețioase balsamuri utilizate atît pentru parfumarea corpurilor, cît și pentru îmbălsămarea rămășițelor celor decedați.

Aşa de concentrate au fost unele dintre uleiuri, încît după 3300 de ani de la moartea lui Tutankhamon, la deschiderea celebrului său mormînt, se simțea încă o urmă de parfum. Despre Ramses al III-lea se spune că, în cei 31 de ani de domnie, a adus ofrandă la templul lui Amon peste 9000 devase cu tămîie și uleiuri parfumate.

rose gardenÎn Cipru, parfumurile au devenit foarte la modă după ce, în compoziția lor, pe lîngă ierburi și condimente au intrat esențe de trandafir, iris, crin sau iasomie. Cele mai vechi relicve au fost descoperite în Pyrgos, Cipru, iar Vechimea lor a fost evaluată la aproximativ 4000 de ani. Tehnicile de preparare erau însă rudimentare, menținîndu-se astfel pînă la sfîrșitul Evului Mediu: ingredientele utilizate erau măcinate, zdrobite, fierte, apoi impregnate cu uleiuri sau grăsimi.

Tehnicile de prepare au fost dezvoltate abia în secolul al 9 lea, de către savanți persani și arabi. Una din primele descrieri se răgăsește în ”Cartea Parfumului și Distilării” a chimistului arab Al-Kindi (Alkindus) și în care sunt, de asemenea, incluse peste o sută de rețete de preparare a uleiurilor, balsamurilor și apelor parfumate. O contribuție importantă îi revine chimistului iranian Ibn Sina (Avicenna), care introduce procesul de extracție a uleiurilor din flori prin distilare, procedeu folosit și astăzi. A început cu trandafirii, iar creația sa – apa de trandafiri – a devenit extrem de populară.

Știința parfumeriei  pătrunde și în Europa în secolul al 14-lea datorită răspândirii islamului. Primul parfum modern a fost creat în 1370, la comanda seducătoarei regine Elisabeta a Ungariei, un amestec de esențe de rozmarin, macerat în alcool, fiind si un remediu pentru tratarea reumatismului. Parfumeria s-a dezvoltat mai ales în Italia renascentistă. Formule și rețete vechi, adunate din toată lumea, au fost fie reinventate, fie îmbunătățite. În secolul al 16-lea, rafinamentele italiene au pătruns în Franța, grație mariajului lui Henric al II-lea cu Caterina de Medici, care a părăsit Florența însoțită de parfumierul său personal, Rene (Renato) Florentinul.

roua spinilorGrație lui Renato și a interesului tot mai mare manifestat de nobilime pentru parfumuri, Franța ajunge curînd unul din cele mai importante centre ale manufacturării parfumurilor și cosmeticelor. Punctul maxim de popularitate s-a inregistrat în secolul al 18-lea odată cu urcarea pe tron a lui Louis XV. După venirea lui Napoleon la putere, cheltuielile exorbitante pentru parfumuri au continuat. Acesta folosea 60 de sticluțe de extract dublu de iasomie în fiecare lună. Josephine avea, de asemenea, un puternic apetit pentru parfumuri. Se pare că era îndrăgostită de mosc, pe care l-a folosit atît de mult, încît chiar și după 60 de ani de la moartea ei, mirosul încă mai persista în budoarul ei.

Datorită dezvoltării comerțului cu iasomie, trandafiri și portocali, orașul Grasse din regiunea Provence (Franta) s-a impus, începînd din anul 1724, drept cel mai mare centru de producție de materii prime. Grasse a fost denumit ulterior “capitala lumii în materie de parfumuri” și, în ciuda trecerii secolelor, zona își păstrează încă statutul de regină a parfumurilor. Muzeul Internațional al Parfumeriei din Grasse este cel care furnizează detaliile procesului de fabricație a parfumurilor și acoperă 3000 de ani din istoria acestei industrii.

Ultima etapă revoluționară din istoria parfumului este plasată la sfîrșitul secolului al 19-lea, odată cu dezvoltarea industrială ale cărei consecințe sunt considerabile: fabricarea produselor de serie, înființarea marilor magazine, dar mai ales apariția primelor produse de sinteză, determinată de dezvoltarea chimiei organice.

Aimé Guerlain, fiul întemeietorului dinastiei Guerlain, concepe în 1889 primul parfum care alătura elemente naturale și elemente de sinteză acesta fiind practic momentul care marchează nașterea parfumeriei moderne. Primul designer care a avut intuiţia să pună împreună hainele şi parfumul a fost Paul Poiret, la începutul secolului 20. El considera că o femeie bine îmbrăcată trebuie să miroasă bine.

filailaIn anul 1921 croitoreasa de lux Gabrielle Chanel lansează propria marcă de parfum, creată de Ernest Beaux, pe care o denumește Chanel No.5, deoarece a reprezentat al cincilea parfum dintr-o linie de parfumuri pe care Ernest Beaux i le-a prezentat creatoarei. Ernest a fost primul care a utilizat aldehidele în parfumerie. Vîrful parfumeriei franceze este atins în anii 1950, cînd designeri precum: Christian Dior, Jacques Fath, Nina Ricci, Pierre Balmain și așa mai departe au început să creeze propriile lor parfumuri. Parfumurile de astăzi sunt preparate de specialiști instruiți în spiritul tradiției renascentiste. Acești artizani, care petrec mulți ani în ucenicie, ajung la observații extrem de fine și vorbesc despre calitatea notelor de ambră sau despre acordurile florilor albe. Începînd din anul 2000, parfumierii vorbesc despre complexitatea produselor lor, referindu-se la afinitățile legăturilor moleculare ale proteinelor florale receptoare. Parfumul este accesoriul care completează orice ținută, te poate face mai atrăgătoare, mai elegantă, mai misterioasă, mai șarmantă, mai încrezătoare. Parfumul spune multe despre personalitatea noastră și a devenit un accesoriu indispensabil atît pentru femei cît și pentru bărbați,  industrie ce generează anual o cifră de afaceri estimată la 170 miliarde dolari.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *