Parcul verde de acasă

12795447_1698034167101619_6573527949797275331_nStatistic vorbind, este confirmat faptul că pe oriunde te vor purta pașii prin lumea largă, primii ani ai copilăriei, plimbările prin parc din adolescență și iarba vede de acasă vor fi nostalgiile constante care te vor urmări toată viața.

Întrebarea care se pune atunci cînd vine vremea bilanțului – oricui, dar mai ales al unui oraș-municipiu – este nu de ce m-aș întoarce în locurile mele natale, ci de ce-aș pleca de-aici? Sigur, altfel decît pentru a fi turist în alt oraș, în altă țară, dar nu pentru a duce dorul celor de-acasă, nu pentru a te dezrădăcina. Sperăm de fiecare dată, din patru în patru ani, cînd ni se dă puterea de a vota ”gospodarul nr 1” al orașului în care ne-am născut, că poate de data asta vom avea primarul pe care-l merităm, unul care să nu ne dezamăgească, unul care să nu facă pact cu diavolii, unul care să ne mobilizeze pe toți, tineri și bătrîni, să ne suflecăm mînecile și să avem grijă de orașul nostru, astfel încît să-i dăm din nou strălucirea de altădată și să ne reamintească mereu cît de interesanți sunt medgidienii. Nu vom enumera acum oamenii de valoare ai Medgidiei, care au făcut din acest oraș un spațiu edenic, cel puțin din punct de vedere artistic.

mapio.netÎnsă e atît de mult de lucru în toată povestea asta încît cred că un prim pas ar fi să restabilim bucuria ieșitului în centru, sau în oraș, sau în parc, atît de specifică medgidienilor cîndva, și chiar pînă mai acum 15-20 de ani. Paradoxal, îți poți da seama cît de liniștit este un oraș după vocile și strigătele copiilor care se joacă prin parcuri și forfota oamenilor care vin și se duc încolo și încoace, dar și micile șuete sau marile prietenii care se nasc pe o bancă, într-un parc.

De aceea, una din prioritățile principale de pe agenda de lucru a unui adevărat gospodar este ca locul/locurile de relaxare a cetățenilor lui să arate la standarde europene, că doar suntem în Europa și mereu ne îndreptăm cu ochii, gîndul și comparațiile într-acolo. Iar fondurile, tot de-acolo le luăm, dacă suntem în stare.

Problema administrației din Medgidia a fost că a existat o ruptură între ”gospodarul” de pînă acum al orașului, actualul primar Marian Iordache, în funcție de mai bine de 8 ani – nu mai pomenim și de anii în care a fost viceprimar – , și cetățenii care l-au ales. O problemă care s-a adîncit tot mai mult, pe măsură ce unii de-acolo atrăgeau fonduri europene, iar alții (voiau să obțină lucrările de reabilitare a parcurilor pentru niște firme păguboase, cum s-a și dovedit a fi cea care s-a ocupat de reabilitarea celebrului pod de la Medgidia, cu lucrări începute și neterminate). Un pod strategic care el însuși a rupt orașul în două (Nord și Sud) acum aproximativ 35 de ani și a trebuit să curgă multă apă pe Dunăre pînă să ne dăm seama ce ne lipsește într-adevăr.

În afară de un strateg cu mînă forte care să conducă acest oraș, în afară de o echipă de consilieri care să comunice între ei, și nu între orgoliile lor, Medgidia are nevoie de mai multe parcuri ca cel de la Poștă și ca cel de sub Pod, parcuri amenajate prin proiectele consilierilor PSD și ale viceprimarului Luminița Vlădescu.

parc-medgidia1Controversatul parc central în care s-au investit milioane de euro, e drept din fonduri europene, i-a lăsat mai mult dezamăgiți pe cetățenii orașului, care, mulți dintre ei nici nu știu cum arată 1000 de euro la un loc. Se așteptau ca la sumele vehiculate de presă la vremea cînd se vorbea că vor începe lucrările (sfîrșit de 2012) ca măcar cele două faleze pe care s-au plimbat de-a lungul timpului atîtea perechi de oameni vor reveni la strălucirea de altădată, că nu vor mai ezita și evita să-și plimbe cu copiii de teamă să nu cadă în apă în lipsa balustradelor care i-ar putea proteja sau a cîinilor care i-ar putea mușca. Dacă a comentat cineva ceva despre lucrarea aceasta, care părea că nu se mai termină (și tot așa pare și în ziua de azi – o lucrare neterminată) vocile nu s-au auzit din rîndul cetățenilor, decît ușor, așa, ca un freamăt mocnit, pe la colțuri. Cei care au mers pe urmele banilor prost administrați au fost jurnaliștii, au vorbit despre acest parc în emisiunile lor cîțiva realizatori tv, l-au tras de urechi pe primarul Iordache dar plimbările nu s-au înmulțit prin acest parc, pe aleile lui nu sunt mai mulți copii ca de obicei, iar pe scena aceea care seamănă cu o jumătate de ciupercă părăsită, nu s-au ținut spectacole care să adune cel puțin jumătate de oraș.

E clar, nu vom mai scăpa în veci de ”tradiționaliștii” care și-au făcut un obicei din a se instala în piațeta Decebal, transformînd-o constant (cel puțin o dată la pe lună) într-o harababură pestriță, cu aceleași mărfuri pe care le rotesc veșnic pe tarabe, roți de cașcaval, cîrnați, vase de lut, kurtocs colaci și vată de zahăr. Dacă înainte exista o oareșcare bucurie la apariția tradiționaliștilor, acum aceștia au început să deranjeze rutina zilelor obișnuite în care mulți părinți preferă să-și lase copiii să zburde pe aleile centrale, nu multe, dar destul de bine întreținute (pînă la urmă e centrul orașului) decît să se mai lovească de tarabele atît de kitchos împopoțonate.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

foto: telegrafonline.ro

 

Revenind la parcul central, cred că cea mai mare dezamăgire este lipsa spațiilor de joacă pentru copii. Există unul, dar este atît de prost întreținut, încît nicio vociferare mai acută n-a părut să-l înduplece pe primar că chiar este o problemă acolo. Leagăne stricate, vopseluri scorojite, o groapă de nisip insuficient îngrijită, aparatele pentru exercițiile fizice dezmembrate. Un alt spațiu de joacă zace cu leagănele rupte și iarba pîrlită și cu un tobogan în care nu s-ar sui copiii nici sub supravegherea părinților, darămite singuri. În sfîrșit, sunt niște spații de relaxare în care s-au investit o groază de bani, dar care au fost lăsate baltă nejustificat, astfel că, după numai doi ani, par a fi acolo doar cu rolul de a-i atrage pe surzi, masochiști și copiii care vor să experimenteze ceva sporturi extreme. Scriitorul Kurt Vonnegut spunea în cartea sa ”Hocus Pocus” că un ”Alt defect care face parte din caracterul omului este faptul că fiecare vrea să construiască și nimeni nu vrea să se ocupe de întreținere”. Cînd întreținerea este, desigur, cel mai important lucru după o construcție, oricît de mică sau oricît de mare ar fi ea.

O neglijență impardonabilă pentru care nimeni n-a tras niciodată pe nimeni la răspundere. În definitiv, erau doar niște milioane de euro din fonduri europene.

Sport extrem este și pentru doamnele care din cine știe ce motiv ar avea proasta inspirație să se încalțe pe tocuri la o plimbare în parcul central. Rar vei vedea pe străzile Medgidiei doamne și domnișoare încălțate pe tocuri, dacă nu e vreo nuntă sau vreun botez la care codul vestimentar, măcar de dragul pozelor, trebuie respectat. În rest, trăiască teneșii și adidașii. Iată de ce, așa cum foarte pertinent atrăgea atenția o colegă de presă, poate c-ar fi cazul să mai ia frîiele orașelor și niște femei competente care știu ce înseamnă întreținerea, gospodărirea și înfrumusețarea orașelor, plus problema tocurilor. Unul din motivele pentru care Medgidia duce lipsă de femei cochete, este pentru că rareori le împinge inima să iasă la plimbare îmbrăcate cochet – cum se întîmpla odată – de-ți era mai mare dragul să ieși în lume.

Asta n-ar fi nimic pe lîngă iluminarea mai mult decît inexistentă din parcul 1 Mai, unde și pe timp de zi riști să-ți rupi gîtul din cauza gropilor de pe aleile turnate la marea fușăreală. În afară de piațeta Decebal, luminată și aceea cu zgîrcenie, după ora 20.00, ora de vară, întunericul e strigător la cer prin tot orașul. Un întuneric, în umbra căruia poți vandaliza liniștit bănci, tomberoane de gunoi, wc-uri publice. Noroc, că cel puțin din punct de vedere infracțional, stăm bine. În sensul că poliția locală, cu personalul ei puțin, face mereu ture prin oraș și e destul de promptă în fenomenele infracționale. Doar că cetățenii se plîng că polițiștii comunali nu prea coboară din mașină.

La un simplu sondaj pe teren iată ce-am constatat de la cetățenii ieșiți în orele de vîrf la plimbare cu copiii: ”parcul mare e un dezastru, comparativ cu sumele investite”, ”copiii n-au unde să alerge acolo” ”cine are nervii necesari să-și dea copiii în niște leagăne care scîrțîie?” întreabă o mămică revoltată. ”Se întunecă, trebuie să plecăm acasă, deși copiii ar mai fi vrut să alerge, dar unde să alerge și dacă se duc mai încolo, la cît de întunecat e parcul, va trebui să-i caut cu poliția. Uitați, am și lanterna cu mine. E posibil așa ceva?”

ziuaconstanta.roMarian Iordache, de altfel un primar căruia aparent pozează într-un mare iubitor de cultură, deși n-are absolut niciun respect pentru ea, a lăsat dalele din parc din ceramică (niște dale executate acum mulți ani de cei mai buni ceramiști din România) în plină paragină și deși stau istorici pe lîngă el, nimeni nu i-a dat un sfat bun în privința acestora. Celebrei statui a lui Ion Jalea – ”Femeia cu harpă”, amplasată acum în centru, în piațeta Decebal, lîngă Fîntîna arteziană, într-un exces grotesc de zel, i s-au vopsit tălpile cu albastru. O statuie-patrimoniu care aparține orașului Medgidia.

Sigur, un om nu înseamnă că trebuie să le facă pe toate, dar abilitatea unui bun gospodar, ca să nu spun totuși manager/lider/strateg (spuneți-i cum vreți), constă în a-și strînge în jurul lui o echipă de profesioniști cărora să le dea posibilitatea și libertatea de a-și pune în practică cunoștințele pentru care au devenit experți. Ori la capitolul ăsta, primarul a stat întotdeauna prost, cunoscute fiind ”războaiele” sale dintre adevărații profesioniști, care chiar au vrut să facă ceva pentru acest oraș și pixul primarului care le-a sugrumat inițiativele din fașă. S-o spunem pe șleau, Iordache (un PNL-ist) n-a suportat niciodată un viceprimar-femeie din PSD, economist de profesie, o bună executantă cu idei și abilități de atragere a fondurilor europene, dar cînd i-a convenit lui Iordache Marian s-a lăudat pe la televiziuni cu realizările ei, însușindu-și meritul pe ele.

Pentru un ochi expert, o atare lipsă de comunicare între primar și echipa de consilieri iese în evidență de la o poștă, dar la o adică nici nu trebuie să fii expert, ci e de-ajuns să locuiești în Medgidia. Cetățenii o simt cel mai bine pe pielea lor. Pare că orașul e rupt în două: lucruri care s-au făcut bine și lucruri care s-au făcut extrem de prost, iar aceasta aduce un dezechilibru și o derută care se și transmite cetățenilor. Dacă măcar două parcuri au putut fi întreținute și realizate la standarde europene cu bani mai puțini, de ce nu s-a putut face același lucru cu un parc central unde lipsesc cu desăvîrșire pistele pentru bicicliști și aleile pentru cei care vor să facă jogging, iluminatul public și leagănele pentru copii? Pentru că la milioanele de euro investite toți se așteptau la o gură de rai plină de verdeață, cu week-end-uri la iarbă verde și copii zburdînd după fluturi. O gură de rai din care greu să te desprinzi și la care să te gîndești mereu atunci cînd ești departe. Că vrei înapoi acasă, la cei dragi.

voceaconstantei.roDar stabilitatea care vine din aceste mici detalii, care nu mai sunt deloc mici, privite în esența lor, n-a fost niciodată pe lista de priorități a ultimilor 2 primari ai municipiului Medgidia. Nu suntem în măsură să spunem nimănui ce are de făcut, nici nu spunem că una din cauzele dezrădăcinării tinerilor și plecarea lor spre alte zări mai prietenoase, este cauzată de lipsa locurilor de relaxare. Aici sunt mai mulți factori. Ca de pildă, lipsa locurilor de muncă, care n-a fost niciodată o prioritate pentru actualul primar. Slavă Domnului că i se termină mandatul. N-a mai candidat, Doamne ferește! Nu pentru că are alte planuri și deja și-a aranjat un loc în Consiliul județean, ci cruntul adevăr este că cetățenii NU-L (mai) VOR. Iar asta s-a văzut în sondajele de opinie. Și dacă faceți un exercițiu practic, vă invităm să întrebați pe oricine din oraș, despre putem spune deja, fostul primar. Apoi să ne povestiți și nouă.

imagini foto: telegrafonline.ro, ziuaconstanta.ro, litoraltv.ro, mapio.net

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :