Omologarea diplomelor – alergături și prețuri

 

De ce nu pot imigranţii români să obţină în Spania slujbe conform pregătirii!

            Demersul pentru echivalarea studiilor în Spania se dovedeşte de cele mai multe ori anevoios şi de lungă durată. Ca să poţi să-ţi exerciţi în străinătate profesia pentru care te-ai pregătit, dacă ai studii universitare şi nu vrei să-ţi sfârşeşti zilele într-o fabrică oarecare sau prin casele celorlalţi făcând menajul, trebuie să te înarmezi cu multă răbdare şi să fii pregătit psihic, pentru că încep problemele cu birocraţia.

            De preferat este să te confrunţi cu ele, decât să ridici din umeri că nu se poate. Nimeni nu este dispus să-ţi uşureze viaţa. Nici acum, nici mai târziu. Ştiind de la bun început treaba asta, ar fi bine să pui în aplicare ceea ce ţi-au tot spus cărţile acelea de motivare personală şi anume: tu eşti creatorul propriului tău succes. Aşa că nu te împiedica de câţiva birocraţi dacă ai de gând să trăieşti în altă parte pe spinarea studiilor tale şi să-ţi câştigi existenţa în urma unei profesii pe care ai ales-o de drag.

            În Spania, unde încă este criză şi toată lumea e înnebunită fie să-şi păstreze slujba, fie să accepte orice pentru a supravieţui, în agenţiile de găsire a unei slujbe temporare, ultimii pe lista aşteptărilor vor fi imigranţii. Întotdeauna vor fi favorizaţi cetăţenii țării-gazdă, în detrimentul imigranţilor. Aşa este peste tot, nu încerca să-ţi faci sânge rău, blamând sistemele altor ţări.

       Imigranţii, indiferent de studiile lor, vor trimişi la spălat parbrizele sau ferestrele largi ale corporaţiilor unde ar putea lucra chiar ei foarte bine sau pe şantierele de construcţii ca simpli muncitori, deşi au pregătire ca ingineri.

Birocraţia românească – o piedică în omologarea diplomelor

          Ca să nu mai lungim povestea iată care sunt principalele probleme de care te poţi lovi în lungul drum al omologării unei diplome. Mai întâi de toate aceasta diploma trebuie să primească o apostilă de Haga, pe original. Se poate obţine din ţară, de la prefectura judeţului de care aparţineţi (costă 25 lei sau în jur de 6 euro şi se aplică în două ore de la depunerea actelor), sau de la Consulatul cel mai apropiat de regiunea în care locuiţi în Spania (costă 70 euro şi poate dura între o săptămână şi o lună).

                 În cazul diplomelor universitare, va trebui să mai faceţi un drum la Bucureşti, la Ministerul Educaţiei, ca să vă pună şi funcţionarii de acolo o ştampilă care să valideze diploma originală. Abia după aceea vă puteţi apuca de alergăturile pentru apostila. Înainte însă de a depune actele pentru prima apostilă de Haga este nevoie să pregătiţi un dosar care să conţină:
– copie după certificatul de naştere
– copie după buletin sau paşaport
– foaia matricolă
– diplomă în original
– adeverinţa de la secretariatul instituţiei de învăţământ care atestă valabilitatea diplomei în original şi a foii matricole
– şi o altă ştampilă (complet inutilă, dar aceasta e procedura!) de la Inspectoratul Şcolar Judeţean în cazul diplomelor de bacalaureat (taxa 35 lei) care atestă originalitatea ștampilei Ministerului Învăţământului de pe diploma originală.

             După cum vedeţi, aveţi de umblat destul prin România pentru a dovedi în primul rând ca toate ștampilele de pe diplome sunt originale.

             Dacă nu v-aţi pierdut încă răbdarea şi toţi banii în acest vălmăşag de drumuri, pe jumătate inutile, mergeţi mai departe. Vestea bună este că la final veţi scăpa de absurdul situaţiilor româneşti. Doar acesta este unul dintre motivele pentru care aţi ales să trăiţi departe de casă…

După ce aţi rezolvat cu apostila de Haga, următorul pas este să traduceţi diploma, de orice tip ar fi ea, împreună cu foaia matricolă (apostilatăşi aceasta). În România o pagină de tradus variază de la traducător la traducător şi de la oraş la oraş. De asemenea, costa mult mai puţin să traduceţi actele în ţara decât să ajungeţi cu ele pe masă Consulatului (55 euro/pagina x 2,3,4 pagini faceţi singuri socoteala). După ce aţi terminat şi cu traducerea va trebui să mai faceţi un drum la un notar care să legalizeze munca traducătorului deja autorizat pentru astfel de corvoade. Pentru fiecare act tradus în parte o să vă coste în România în jur de 4 – 35 lei, tot în funcţie de oraş şi notar. De exemplu, în Medgidia o legalizare costă 4 lei, dar în Bistriţa 35 lei. (La Consulatul Roman din Zaragoza o legalizare este între 30-70 euro, depinde la ce-ți trebuie.)

Următorul pas este ca pe traducerea diplomei, ștampilată, parafată, tradusă şi supralegalizată, să puneţi din nou o apostilă de Haga de data asta la Tribunalul Judeţean de care aparţineţi (în Constanța preţul rămâne acelaşi: 25 lei, în Bistriţa 8 lei) sau la Consulatul de care aparţineţi (taxa 70-80 euro). Şi cu asta aţi scăpat de birocraţia românească.

Ba nu. Dacă sunteţi din Constanța, Inspectoratul Şcolar Judeţean vă va pune beţe în roate, dacă aveţi o diplomă plastifiată. Va trebui să faceţi o nouă cerere de duplicat de diplomă, fiindcă secretarelor de la Inspectoratul Şcolar, chiar dacă li se va oferi o soluţie acceptabilă, de a pune ştampila ISJ pe o diplomă plastifiată, vor da indiferente din umeri şi vă vor trimite din nou la secretariatul liceului ca să vă refaceţi diploma.Inutil să mai spunem că asta înseamnă alte drumuri, bani cheltuiţi şi, mai ales, timp pierdut de data aceasta din pricina unei rea-vointe. Şi nu vorbim aici numai despre plimbările de la un secretariat la altul, ci de cele dintr-o ţară în alta. În schimb, în celelalte judeţe diploma plastifiată nu reprezintă o problemă, aşa că nu vă impacientaţi decât dacă v-aţi făcut studiile liceale la malul mării.

(Inspectoratul Județean Constanța)

Ultimul pas, care ţine acum exclusiv de statul spaniol, este depunerea traducerii apostilate la serviciul de Omologări al Primăriei oraşului în care aveţi rezidenta şi o taxă de 85 euro. În trei-șase luni veţi primi prin poştă, la adresa menţionată, dreptul de a exercita profesia pentru care v-aţi pregătit (dacă nu găsesc și funcționarii aceștia ceva de scărpinat în plus). Puteţi începe căutarea slujbei dorite, adică alte aventuri interesante.

Dar orice s-ar întâmpla, nu puteţi scăpa de cel puţin două drumuri în România pentru a vă întoarce de-acolo cu toate ștampilele pe o diplomă care se presupune că era totuşi originală din start. Acestea sunt taxe de smuls de la imigranţi, că şi-aşa au părăsit ţara de bine ce le era, de ce să nu plătească preţul şi pentru asta?

Costuri aproximative România:

– 35 lei – taxa Inspectorat Şcolar (pentru diplomele de bacalaureat) sau 25 lei taxa MEC (Ministerul Eduactiei şi Cercetării) pentru diplomele universitare
– 25 lei – apostila Haga/document
– 25 lei traducere diploma
– 35 lei legalizare traducere notar
– 25 lei apostila Haga pe traducere
– 80 euro taxa de omologare cerută de guvernul spaniol.

Total: 135-145 lei (în jur de 35-40 euro) plus 80 euro. La care se mai adaugă şi biletele de avion dus-întors.

Costuri Spania:
– 80 euro apostila de Haga/ document
– 110 euro – traducere diploma şi foaie matricolă
– 30 euro – legalizare
– 80 euro apostila pe Haga traducere
– 80 euro – taxa omologare

Total: 380 euro

Cu amendamentul că ștampila de la MEC şi cea de la ISj nu pot fi rezolvate de către Consulate, deci tot va trebui să faceţi un drum în ţară.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

1 răspuns

  1. Miruna spune:

    Buna ziua, in anul 2016 mai este nevoie de apostilare de la Haga? Si, daca am diploma de studii superioare, mai este nevoie de legalizarea diplomei de bacalaureat? Sau e suficienta diploma de licenta (caci e de la sine inteles ca, daca am absolvit o facultate, am si liceul). Multumesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *