Old City, New People, Same Shit

Nu eram deloc grăbită să merg la întâlnirea cu colegii. Ora 20.00 pentru mine înseamnă ora la care mă pregătesc să îmi chem muza, să îmi culc copiii, să văd un film bun sau orice alte lucruri făcute prin casă, după o sptămână lungă de muncă.

În fine, neştiind câte alte ocazii mai am să petrecem cu toţii timp împreună, am tras o pereche de blugi şi un tricou pe mine şi în jumătate de oră eram la Hanul berarilor. O bere. Apoi am ateriat la Bordello’s. O sangria. Am sfârșit la Old City.Vodka şi suc de diverse.

M-aş fi întors acasă după prima bere, mi-era somn, dar vorba unei prietene, „dacă tot ai plecat de acasă…”.

Zis şi făcut, încerc să îmi intru în atmosfera vieţii de noapte de Bucureşti. Centrul Vechi este într-adevăr un furnicar de localuri, oameni, lumini, atitudini. Nu cred că exagerez spunând că nu e ceva ce să nu fi văzut, de la copii în pragul adolescenţei la forever green people, de la muieri cu tiara în păr şi fuste lungi, până la purtătorii de jeans şi clutch Burberry, de la băutori de metri de bere, până la consumatori de Moet, muzica live, Dj care de care mai renumiţi, MC care nu te lăsau să te aşezi, țigări fumate la foc continuu, trabuc puturos sau pipa elegantă. Cam de toate pentru toți.

În afara localurilor, florărese, drogaţi, aurolaci, cerşetori, şuti, peşti, valutiști, samplerite, străini, gură-cască şi orice îţi poţi imagina că ar putea completa tabloul pestriţ al Bucureştiului de noapte.

M-am trezit comparând vremuri, semn clar că nu mai sunt puştoaică. M-am trezit admirând o ”floră şi faună” doar de dragul de a avea mai apoi subiect de scris. Am dansat câteva melodii care chiar nu te lăsau să stai pe canapea cu ţigara în colţul buzelor, am stârnit ceva pasiuni (noaptea toate pisicile sunt negre), am făcut conversaţie ca fetele cu prietenele mele, am făcut poze şi le-am urcat pe FB, la fel de repede cum aproape toţi şi-au făcut check in-ul în fiecare dintre locaţii.

Astăzi viaţa chiar se trăieşte la vedere şi avem, cred, deja o mânie a exteriorizării. Unii au câte ceva de spus, alţii din ce văd, puţini din ce trăiesc. Au trecut vremurile când aşteptam cu nerăbdare pregătirea cu prietenele pentru o noapte de dezmăţ dansant, au trecut vremurile când mă comparam cu celelalte, şi mai ales au trecut vremurile când un weekend ratat era acel weekend când nu ieşeam.

Chiar şi aşa, mă bucur să văd că noaptea de club nu mai are vârstă, că dacă vrei la un timp să ieşi cu prieteni, sunt şi locuri unde 30+ este vârsta medie, nu m-am bucurat să văd că mi-am pierdut suflul după 2 ore, în timp ce o „mamaie” încă dansa la 4 dimineața când am decis că too much is too much.

Bucureştiul la răsărit arată puţin prea murdar, puţin prea sărac şi puţin prea în urma altor capitale. Doar oamenii sunt parcă alţii, dar la fel. Mai atent îmbrăcaţi, mai nonconformişti, mai multe culturi pe metru pătrat, şi totuşi la fel.

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :