Octave, o viaţă dedicată rock-ului

Mulţi dintre noi păstrează o cutie cu amintiri, pe care o deschide ori de câte ori vrea să confrunte trecutul cu prezentul sau să se regăsească. În cutia copilăriei mele, printre pagini scrise cu cerneală şi expediate prin poştă, păstrez caseta cu Octave.

Pentru cine nu-şi aminteşte, Octave, pe numele său adevărat Octavian Teodorescu, este pionierul muzicii electronice şi utilizării computerelor şi sintetizatoarelor în muzica din România. Creaţiile sale au fost identificate ca o sinteză de Electronic Symphonic Rock cu accente Science Fiction. Octave este primul artist care a lansat un CD-ROM Multimedia, în 1999.

De cel puţin zece ani, Octave a dispărut însă din industria muzicală românească şi nu pentru că aş fi crescut sau pentru că mi-aş fi schimbat gusturile muzicale, ci pentru că nu mai locuieşte în ţară. Octavian Teodorescu, departe de noi şi la 20 de ani de la lansarea „Secretul Piramidelor”, e neschimbat în atitudine şi fidel pasiunii sale – rockul.

Ca într-o iubire făcută să dureze o eternitate, rock-ul ca muzică şi rockul ca fel de a privi lucrurile şi de a trăi, îi guvernează viaţa lui Octave. Celor care vor să înţeleagă libertatea pe care o dă muzica rock, Octave le povesteşte unul din filmele sale preferate: Easy Rider, în care cei doi eroi se hotărăsc să ducă o viață liberă pe motoare și cutreieră țara în lung și-n lat. La începutul călătoriei, Captain America aruncă ceasul de la mână, de aici şi legenda ca rockerii nu poartă ceas.

Octave trăieşte însă în Germania, unde oamenii sunt cu ochii pe ceas, punctualitatea fiind regulă fără de care nu intri în sistem. Octave s-a adaptat societăţii, fără a abandona ideea de libertate absolută. Despre sine spune că e un utopic şi că ne putem aştepta la orice din partea lui. Din puţinul pe care mi l-a dezvăluit, eu mă aştept la lucruri bune.

Copilăria rock

E un proverb în germană care spune: „Dacă elevul nu și-a depășit maestrul, înseamnă că maestrul a fost un dezastru.” Vorbind despre începuturile sale în muzică, Octave spune că a avut norocul să întâlnească profesori de chitară care l-au învăţat că instrumentul e pe planul al doilea, pe locul întâi e felul în care abordezi muzica. În adolescenţă a învăţat să se exprime prin muzică.

Primul profesor a fost de chitară clasică. Octave era atras de amplificatoare dar înţelepciunea profesorului i-a demonstrat că aceste aparate nu pot face altceva decât să îți amplifice inteligența sau ignoranța. A amplifica înseamnă a multiplica, a întări ceva. Fiecare notă pe care o emiți trebuie să treacă întâi prin cap și după aceea prin degete, ca în final să ajungă în difuzoare. Tot de la primul mentor a învăţat, printre multe altele, că nu există originalitate în stare pură. Nu te poţi naşte original, spune Octave, ci devii după ce vezi ce au făcut alții și unde a mai rămas loc de mai bine sau de inedit. Cei care doar se străduiesc să fie originali fără să țină cont de asta sfârșesc în a deveni ciudați doar, excentrici fără conținut.

Octave trăia atunci din plin fenomenul punk,  de la care se aştepta o dărâmare din temelii a tuturor conceptelor vechi despre muzică și înlocuirea lor doar prin atitudine.  Octave crede că atitudinea este importantă,  însă nu poate ține loc de conținut. Asta nu înțelegeau mulți atunci, povesteşte el, și nu înțeleg nici astăzi. Belciugele din nas, tatuajele, curelele cu ținte, coafurile exotice, tupeul sau dezinvoltura scenică nu pot ține locul muzicii. O dublează, o subliniază, sunt semnale care transmit și ele un mesaj, însă fără muzică sunt simple accesorii.

De la al doilea profesor, de chitară electrică a învăţat că îţi trebuie chemare pentru a fi un bun chitarist. Avea un coleg care, deşi învaţa chitara încă de la 10 ani, la un moment dat a decis să fie fotbalist. Atunci profesorul i-a spus că, dacă nu vine nimic din inimă în ceea ce faci, totul este sport pe griful chitării și atât. Aşadar, Octave a învăţat să iubească muzica şi de aici a început viaţa dedicată rock-ului.

Omul din spatele muzicii

Când l-am întrebat ce alte pasiuni mai are în afară de muzică, Octave mi-a spus că toate celelalte sunt mai degrabă preocupări complementare muzicii, pe care o considera cea mai rafinată formă de comunicare pe care a generat-o civilizaţia noastră. Dintre lucrurile care îi plac cel mai mult fac parte romanele, cărţile de istorie şi filosofie, documentarele bine făcute şi filmele artistice. Nu se poate uita la fime al căror sfârșit sau acțiune o intuieşte deja de la primele cadre. Considera că artele vizuale sunt ameninţate de clişeu şi că e inutil să-şi excite retina cu imagini care nu reușesc să îi creeze nici o emoție, ba din contră, îl plictisesc și îi lasă gustul amar al „comediei umane” afișată cu pompă și fast pe ecran panoramic. Prefera să facă o plimbare în pădure sau pe malul râului,  acolo unde se încarcă spiritual.

Mâncarea, băutura nu fac parte din cele ce contează. Dacă ar putea trăi fără ele, i-ar rămâne mai mult timp pentru a învăţa şi pentru a face muzica.

A fost unul din pionierii internetului în România şi acesta şi-a păstrat rolul în viaţa sa, ca o necesitate de informaţie şi nu ca divertisment.

Într-un cuvânt, multimedia a făcut şi face parte din viața lui.

Crăciunul, departe de tradiţie

Pornind de la piesa Certitudinea Miracolului Existenței, de pe albumul ”I Se Spunea Visătorul”, Octave încearcă să rezume semificatia Crăciunului. Nu ne povesteşte ce va face de sărbători pentru că mondenităţile ieftine ne scârbesc deopotrivă. Ne spune însă ca sărbătorile creștine, așa cum sunt perecepute astăzi, țin mai degrabă de dorința de festivitate decât de sensul lor religios. Încă din copilărie, după principiul câinelui lui Pavlov, este indusă ideea că vine Crăciunul deci este rost de cadouri, dulciuri, mâncare, feerie. Octave crede că frica de a nu fi singur de sărbători este mai puternică decât orice tradiție şi în mările oraşe se simte cel mai tare această teamă.

Crăciunul, în concepţia lui, ar trebui să fie motiv de meditaţie, nu numai de petrecere. Îi pare o convenţie inutilă faptul că oamenii îşi arata steaguri albe doar de sărbători. Oamenii ar trebui să-şi arate calităţile creştine şi în timpul anului.

Unde îl găsim pe Octave

Octave are un blog întreţinut de fanii săi: www.octave.ro, unde pe lângă date de arhivă vor mai apare treptat şi noutăţi şi o adresă de e-mail oficială, de pe CD-ROM-ul din 1999, care este activă : octave@octave .

Mesajul său pentru noi, cei care dorim să-l revedem şi să-l auzim e că ne putem aştepta la orice de la el: „Cine știe ce îmi mai trăznește prin cap”, spune Octave. Poate că răspunsul îl vom afla chiar din piesă lui, Întoarcerea acasă

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :