Obsesia 94: Duhul botezat

Ultimele crîmpeie de lumină erau zdrobite de pleoapele ochilor mei în timp ce mă scufundam adînc în somn, cuprins de letargia nopții. În mintea mea, s-a ivit o clădire, compusă din gînduri răzlețe, fugare, cuprinse de ardoarea creației și implicate într-o afacere fără ieșire.

„- E party!” – strigă o femeie în urechea mea lăsînd amprenta unui baros peste timpanul sensibil al auzului. Da, e petrecerea mea prin această lume penibilă și nebună. Numai că…în toiul petrecerii apare ea. Blondă, cu ochii arzînd, trîntind uși și ferestre.

Și începe vînătoarea. Invitații mei se transformă în cei mai feroci asasini urmărind o fantomă, alungînd un duh blond, care le tulbură visele, care le strică petrecerea, care le schimbă modul de a fi.

Toate metodele văzute în filme dau greș. Niciunul nu pare capabil să o doboare pe zgîtia blondă care le macină existența, care îi readuce la singura lor incapacitate: de a fi oameni.

Pier unii după alții, zdrobiți de suflul duhului, aruncați dincolo de marginea lumii, iar casa pare un templu păgîn ivit din neguri demult apuse, în care toți cântă un singur imn: cel al iubirii nesupuse.

Iau sticla cu agheasmă și-o arunc înspre ea. Șireata! Se preface că i-e teamă și fuge, dar într-o clipă se întoarce și lasă toată apa să îi cuprindă formele ca să ne arate că e pură și lichidul sfînt nu are cum să o ardă.

Apoi se duce pe verandă și își aprinde o țigară. Tacticoasă, cu capul pe spate, trage adînc, iar fumul se risipește tot în aer. Dispare, apare, la fel ca un gînd Și crezi că-i aievea, deși dormi plîngînd. Și-n ultimul ceas, înainte de zori, din gură îți smulgi cuvintele eliberării tale, eliberării ei, fără să știi dacă vor avea efect, fără măcar să le fi gîndit. Ele ies pur și simplu, iar noapte e răzbătută de un strigăt: „Te botez, Mihaela, în numele Tatălui, și-al Fiului, și-al Sfîntului Duh!”. Deodată vezi că duhul cel blond începe să tremure, să pîlpîie asemenea unei lumînări, iar asta te face să repeți ca un nebun mantra spusă mai devreme și să iei un pumn de țărână, pe care îl strîngi tare înainte de a-l arunca spre ea.

Și mantra, combinată cu țărîna din mâna ta, are efect. Duhul cel blond se transformă într-o copilă, care își dă ultima suflare în urma sfintei taine a unui simplu botez. Pe care niciun popă nu mai are timp să îl împlinească pentru că ea piere odată cu ultimul bob de pămînt care o atinge în numele Tatălui, și-al Fiului, și-al Duhului Sfînt.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :