Obsesia 80: Gelozie. El, da. Ea, nu.

11052474_1679916012224859_2181108240309291188_nNu l-am întrebat, dar putea să aibe orice vîrstă, între 35 şi 45. Înalt, brunet, grizonat la tîmple, cu riduri aproape insesizabile la colţul ochiului, puţin încruntat, evident apăsat de ceva ce trebuia rezolvat pe loc ca să-şi poată vedea mai departe de adevăratele provocări.

– Ce se întâmplă? întreb.

– Se întîmplă că am o problemă cu fii-miu şi nu ştiu cum să o rezolv. Pentru asta sunt aici.

-În regulă, ascult!

– Maică-sa zice că pare trist, că nu e în apele lui de o perioadă şi că eu sunt de vină. Îmi reproşează că vin tîrziu, țip sau nu.. latru, mai exact şi mă culc ca un Don Juan bătrîn şi obosit. Problema e ca într-un fel are dreptate, sunt obosit. Obosit de cicălelile ei, de faptul că parcă îmi vînează toate greşelile, normal că nu vreau decît să mă culc şi să plec naibii de acasă cît mai devreme. Dar de ăsta mic mi-e milă, nu pot să las lucrurile aşa. De-aia sunt aici.

Nu s-a uitat în ochii mei nici măcar o secundă. Parcă aştepta să-l cert şi apoi să fugă repede din cabinet împăcat că a făcut-o şi pe-asta, că e un tată bun, a încercat. Dar nu l-am certat. L-am ascultat în continuare. Ne-am văzut de cel mult 5-6 ori. Ştiam că dorinţa lui de a rezolva lucrurile va înceta cînd va înţelege că schimbarea trebuie să înceapă cu el.

Între timp, nevastă-sa era de vină şi cînd stătea prea mult cu copilul şi cînd avea proiecte care o ţineau prea ocupată. Şi cînd părea geloasă şi cînd era indiferentă. De fapt, ea, doar făcea pe supărata, trista, obosita şi aşa mai departe.

11949487_808210249298763_3755506299539278684_nÎncepuse să se lase consolat de o colegă mai blondă şi mai tînără şi ştia că şi nevastă-sa ştie. Era nervos şi agitat şi nu era în stare să ia o decizie. Voia atenţie la fel de mult cum avea nevoie fii-su şi simţea că amanta se excită doar cînd spera vreun cadou pe care el i-l făcea, de galant ce era, iar acasă era util doar cînd rezolva interminabilele liste de cumpărături, de soț bun ce era.

Omul avea nevoie de o vacanţă. Una în care să-şi aducă aminte care erau lucrurile importante şi să dezvolte de acolo. Fii-su nu era o problemă, era ceea ce el făcuse mai bine, iar nevastă-sa era încă femeie şi, ca orice femeie, curînd avea să îşi îndrepte atenţia către bărbatul care ştia să o facă să se simtă în siguranţă.

A fost singura perspectiva care l-a trezit. Nu ştia dacă putea să fie un tată mai bun, dacă amanta lui îl satisfăcea cu adevărat sau dacă îşi dorea să rămînă acasă, dar ştia cu siguranţă că nevastă-sa în braţele altui bărbat era singurul scenariu pe care nu îl putea concepe cu mintea. De atunci nu l-am mai văzut. A trecut o dată pe stradă, după-amiază. Avea un buchet de trandafiri albi. Favoriţii nevesti-sii, culoarea încrederii.

Marlboro man se întorsese la ranch-ul lui.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :