Obsesia 8: Sub-poartă

Ştiu că prietena ei de suflet se afla pe undeva prin peisaj. Ne înţelegeam bine, copilăream împreună şi era un fel de confesor. Acum e şi ea emigrată prin vreo insulă exotică şi îşi etalează lenjeria sub care ţine ascunse micile ei fructe. Nu ştiu de ce am visat-o azi noapte, însă îi mulţumesc că mi-a ţinut companie. Mică de statură şi isterică, probabil şi vulcanică, cu ea am învăţat să fumez. Nu mai reţin dacă prima aventură cu ţigara s-a desfăşurat în podul casei bunicilor sau sub-poartă.

Mai târziu acel pod a devenit locul ideal pentru escapadele mele amoroase, unde închinam sfintei puli în numele iubirii, ţipetele orgasmice ale iubitei. E o casă mare, săsească şi ca mai toate construcţiile de genul, are şi un gang pe unde se intra în curtea comună care leagă toate navele. Acelui gang i se spune „sub-poartă”. Nu ştiu ce anume a inspirat sau cine a fost inspiratul care a dat această denumire, dar ea a rămas şi probabil aşa va rămâne pentru totdeauna, ca moştenire, indiferent că nu are nici o logică. La fel şi „gangul”, nu ştiu etimologia cuvântului şi sincer, nici nu am de gând să mă documentez. Eu ştiu ce înseamnă, aşa am auzit de mic că se spune acelui loc, spaţiu dintre doi pereţi, în genere un pasaj şi mergem mai departe.

Revenind la mica isterică blondă, reţin că am întâlnit-o acum nişte ani. Se vopsise brunetă şi arăta ca naiba, dacă ştie cineva cum arată naiba într-adevăr sau o fi doar un mod superlativ de a spune. Devenise o umbră de femeie, iar eu părăsit şi nefutut de ceva timp, mi-am însuşit-o ca muza în mod nelegitim. Cum s-ar spune, mă masturbam pe imaginea ei. Nădăjduiesc să o întâlnesc într-o zi şi să-i mărturisesc pasiunea mea pentru păsărica ei ce o văzusem întâmplător în copilăria noastră minunată şi rămăsesem profund mirat. Nădăjduiesc să o şi fut, altfel ce rost ar mai avea să-i spun că îmi făceam laba gândindu-mă la ea. După cum văd, Universul încă mai are de conspirat cu vârf şi-ndesat la realizarea dorinţelor mele. Aşa… şi ei, blondinei isterice, pe care atunci nu o adoram, nu că aş adora-o acum, vorba vine, îi mărturiseam că o iubesc pe Andreea, prietena ei. Îmi ghicea viitorul… şi câtă tensiune se citea în privirile noastre, noi care ţineam în mâini misterele dragostei şi viitorului.

***

Ştiam că ne vom fute, acum ori niciodată şi trebuia să merg până la capăt. După îndelungi discuţii şi frământări am izbutit să-mi strecor mâna în chiloţeii ei şi să îi cercetez vulva cu degetul. Plângea… şi repetă acelaşi incitant „Nu” printre lacrimi. Stătea înţepenită ca o vacă, deşi a consimţit să-i dau jos pantalonii şi chiloţeii. Am încercat să îi ridic genunchii dar părea că nu vrea să mă ajute deloc, iar apoi am pătruns-o. A fost extraordinar… o fracţiune de secundă, până mi-a zbierat o dată în ureche şi am ejaculat de spaimă. Nu ştiu dacă nu au auzit-o vecinii, dar eu unul nu ştiam pe unde să mă ascund. Doamne, nu băgasem cuţitul în ea, decât pula. A naibii adrenalină, că nu găseam nici întrerupătorul la baie să aprind lumina şi să mă spăl liniştit şi eventual să mă privesc triumfător în oglindă. Aşa s-a întâmplat cu Anda… devenise sclava pulii mele şi eu să fi apreciat asta? Nu. Intram în ea doar dacă mă implora şi nici măcar nu îi ofeream plăcere, cum am spus mai sus, mă termina prea repede. Mă iubea, altă explicaţie nu găsesc, şi pentru asta a pătimit suficient. După ce a intrat la facultate, am mai căutat-o de câteva ori, în acelaşi scop de a-mi băga pula în ea. Am încercat, însă n-am reuşit din cauza aceluiaşi orgoliu idiotic. În timpul ăsta acumulasem experienţă cu tipa pentru care o părăsisem pe Anda şi fututul nu mai reprezenta nici un mister. Anda mi se oferea mie pe tavă, iar eu conspiram cu un coleg cum să i-o ofer lui pe pulă. Adevărata tovărăşie ne încearcă uneori… Am dezbrăcat-o, am lins-o din cap până-n picioare, m-am decis să o pătrund şi i-am auzit glasul. De ce dracu’ nu tăcuse din gură, muta ca de atâtea ori şi eu să o fi futut cum ştiam mai bine? Probabil ne-am fi împăcat şi ziua următoare o petreceam singuri în garsoniera, împerechindu-ne iepureşte. Atunci am ratat din nou ocazia de a alege bine şi a trăi fericit. N-am futut-o, n-am căutat-o, apoi n-am mai existat. Pe stradă când treceam unul pe lângă celălalt, ea îşi lăsa privirea în pământ. Se făcea că nu mă vede. Nu ne salutăm, deşi ne întâlneam des sub acelaşi acoperiş. S-a măritat cu un student… nu mi-a plăcut niciodată moaca lui de plai cu boi, însă ce mai contează. M-aş simţi bine să ştiu că nu o fute cum trebuie şi în eventualitatea că vreodată ne vom revedea, de dragul pasiunii noastre pe care n-am ştiut-o aprecia şi mai ales de dragul iubirii ei pentru mine, ne vom mai rostogoli o dată sau de o mie de ori. Universul e rugat să consemneze şi această umilă dorinţă.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

1 răspuns

  1. pista spune:

    parca mi-a citit cineva gindurile……

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *