Obsesia 78: Armăsar vs. ponei

11403363_813718038747227_348963715506250091_nVă spun eu alea 10 adevăruri despre relaţiile cu bărbaţi mai scunzi decît tine. Vă spun din proprie experiență, cum altfel?

Oh, știi bărbatul ăla übersexy cu ochii răvăşitori, cu privirea aceea care-ţi taie pur şi simplu respiraţia? Ia uite, ăla de-acolo, tu! Ups, s-a ridicat de pe scaunul de la bar sau chiar stă în picioare?

Ştiam eu că era prea frumos ca să fie adevărat… ,,Poneiu’ dracu’!”, scrîşnesc din dinţi şi-mi îndrept decolteul generos spre unul care măcar trece de tejgheaua barului.

Băi, oi avea eu în jur de 1,75cm, deci am clar pretenţia să ies cu bărbaţi înalţi, nu flegmă, ponei, minion, mirmidon, liliputan, avorton, piticul Albei-ca-Zăpada, omuleţul Oompa-Loompa din ,,Charlie şi fabrica de ciocolată” … păi, da’cum naiba că îl cuprind de gît în loc să-l cuprind de mijloc, îi astup calviţia cu coji de seminţe sau îi cumpăr haine de la raionul de botez?!

Recunosc, a fost odată ca niciodată cînd am ieşit cu un tip scund, pipernicit, chircit… deşteptuţ el, cu ochi fascinanţi, cu o voce de mi se făcea pielea găină şi tare mîndru că ieşea cu o tipă cu picioarele pînă-n gît… pînă-n gîtul lui de ,,ponei” ce era…

11753656_1095562107138001_1449667117499952141_nMda, să vă povestesc cele 10 faze de toată jena din acea perioadă.

  1. Zicea că sunt foarte sexi cu pantofi cu toc înalt. Pînă cînd i-am încălţat la propriu şi chiar nu mai auzeam ce zice, deja mă cocoşasem de-a binelea. Turnul înclinat din Pisa este minciună pe lîngă mine. Aşa că am hotărît să-i spun, scrîşnind din dinţi, că pantofii mă cam strîng… dar la naiba, că nici balerinii nu prea erau de mare folos…
  2. Nu aveam nicio scăpare: tot ceea ce vedea lumea din jur era diferenţa de înălţime… că doar nu era să port o pancartă cu mine de fiecare dată cînd ieşeam în oraş şi se holbau toţi la noi, să scriu pe ea, cu litere de tipar, că este şi superdeştept, un gentleman desăvîrşit, că are un abdomen de-ţi lasă gura apă, o faţă de păpuşă masculină, cînd, de fapt, se vedea de la șapte poște că era cu un etaj mai jos…
  3. Credeam că sunt bombă dacă sunt înaltă, dar piticania asta mă făcea să mă simt femeia-gigant, femeia-balon, the giant, eram Burj al Araba. De ce nu puteam fi un pic mai scundă sau, la naiba, el puţin mai înalt şi mai solid, să nu mă mai obsedeze dacă fundul meu pare mai mare decît ,,mingile lui de tenis”?
  4. Bărbatul trebuie să fie cel înalt, iar faptul că e taman invers mă emasculează, mă obsedează, chiar dacă zic eu în gura mare că nu este nici o problemă, sufletul contează. Fugi de-aici, dom’le, că mărimea contează, ce mai tura-vura?! Mi se pare de toată jena că se face atîta caz de la un lucru atît de mărunt… important este să fim sănătoşi, să ne înţelegem. Eh, pe dracu’!
  5. Şi el ce poa’ să facă, săracul? Să-şi pună şosete în pantofi, fix sub talpă, drept ,,înălţătoare”, tocuri de-a dreptul, să-şi lungească oasele pînă pîrîie? Degeaba, tot cît o ciupercă este, iar eu mă simt precum Gulliver în ţara piticilor, ca un penis uriaş, deloc feminină, deloc fericită. Dar era numai vina mea că rămîneam în această relaţie, în primul rînd…pff, era pe cînd credeam că dragostea contează.
  6. Bine, dacă pe verticală nu prea ne iese, atunci trecem la orizontală. Băh, da’ şi atunci e nasol?! Începem să ne sărutăm cu foc şi nu ştiu ce mă gîdilă la genunchi?! Ah, degetele lui de la picioare?! Bleah. Dragul meu, să ştii că visez la un mascul masiv şi feroce care să mă ia în braţele lui de fier şi nu de plastilină şi să mă trîntească în pat cu o poftă nebună. (Mda, însă ţie nu ţi-e scris în stele, să-mi fie cu iertare, măi, craiule)
  7. 14627_433304590179114_2941695336757983697_nMă las păgubaşă, mă resemnez şi mă hotărăsc să văd partea plină a paharului, tot încerc să-i găsesc scuze, să-i scot în evidenţă părţile bune: ,,Da’ ce-ai, fată, cu el, că e chiar frumuşel” sau ,,Vai, ce glume bune face şi ce dulce e!” sau chiar ,,Ştii ce? Mie una chiar nu-mi pasă ce zice lumea şi ce dacă e mic de înălţime?” Dar lumea e rea şi s-a dus vorba în tîrg că, de disperare să nu rămîn fată bătrînă, accept orice la pachet sau mă rog, pacheţel. ,,Oare ce motiv o avea biata fată să accepte un pitic cînd e pădurea plină de brazi semeţi?!” Cam plină cu căcat gura lumii, dar asta e viaţa…
  8. Vai, da’ cel mai rău e la poze! Clar! Ca să nu-i rănesc orgoliul, trebuie să mă asigur ori că stăm jos amîndoi, ori să mă aşez eu repede cînd stă el în picioare sau, mă rog, picioruşe. Nu vreau să creadă că mă agit, dar caut într-o fracţiune de secundă o bordură, o treaptă, un dîmb, orice e mai înalt, ca să maschez diferenţa de înălţime dintre noi. Dacă se prinde, ,,Ce?! Poftim?! Hai, măi, iubi, doar nu crezi că am înnebunit?! Tu chiar crezi că te-am pus să te urci pe bordura aia ca să pari mai înalt?! Nuuu, doar că eşti aşa dulce cocoţat acolo sus, în vârful dealului! Te iubi şi hai, zîmbeşte odată!” Vezi să nu!
  9. Cînd scoţi rufele din maşina de spălat, ai o vagă senzaţie că au cam intrat la apă, senzaţie care devine certitudine şi lehamite cînd le întinzi pe sîrmă. De fapt, ce să întinzi, că aia e şi te uiţi la eticheta de la guler, întrebîndu-te dacă tricoul lui e de la raionul de copii.
  10. sdewMda, nu rămîne decît să faci haz de necaz…Nu poţi să pretinzi la infinit că e cît un elefant, aşa că îl pupi dulce şi îl rogi: ,,Bărbăţelul meu iubit, cocoşelul meu isteţ, poţi să-mi iei şi mie cartea aia de pe raftul de sus sau ai nevoie de o scară?” Şi, pînă la urmă, săracul, conştient fiind de neajunsul său, trece peste frustrare şi încearcă din răsputeri să compenseze, lăudîndu-se cu un penis uriaş sau, dacă nici acolo nu e cazul, cu un portofel grăsan, baban, cu o carieră în ascensiune sau cu o altă realizare, mare să fie, că de mic sau de alte diminutive s-o fi săturat şi el să audă, sărăcuţul! Hei, numai să nu sufere de clasicul complex al lui Napoleon: să vorbească prea tare, să facă glume porcoase şi să vrea cu tot dinadinsul să fie sufletul petrecerii. Ţii tu la el, dar să nu sară calu’, ce dracu…

Eh, pînă la urmă, decît un pămpălău înalt ca bradul, dar greoi cît un pietroi, mai bine un bărbăţel, micuţ, dar bun de pus la rană! Decît unul care se crede mare crai, mai bine unul mititel, dar care face mereu eforturi să fie pe plac! Nu o fi el în parametri ideali conform societăţii de azi, dar măcar la cinematograf sau în parcurile de distracţie plăteşte jumătate de bilet! Numai că ai grijă în cluburi, că e jumătate de buletin! Să nu creadă cei de la pază că ai venit cu frăţiorul! Dacă te încălzeşte cu ceva, ,,esenţele tari se ţin în sticluţe mici.” (Yeap, mie-mi spui!)

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :