Obsesia 50: Sete de mare

15Dor de apă, stâncile, culorile pământului, textura, lumina, verdele crud al palmierilor, senzaţia de calm pe care ţi-o dau picăturile de ploaie înghiţite de talazuri, coafura răzvrătită de vânt a unei fete, care stă cu faţa spre mare, lunile mele de vară, singurătatea pescăruşilor, bancurile de peşti, meduzele care plutesc printre alge, corăbiile care se depărtează alunecând printre fulgere, lemnul scorojit al balustradelor, esplanada luminată, mirosul puternic de stridii, himerele negre, iluziile cretine, cummulus deasupra mării, vise, dorinţe, stele care cad, grăuntele de nisip sub tălpile mele, cochiliile umede de la mal, bărbaţii cu pielea arsă de soare, cu buzele snopite de sare, buze aspre, vii, animale tămâiate de tandreţe şi forţă, muşchii zbătându-se sub piele, femei care se zvântă sub alizee, fărâmiţe de libertate, adio griji, lua-v-ar dracu! dacă aş fi fost bărbat, aş fi cucerit oceanele, părăsind porturi, femei, destinaţii, zenuri, zenithuri, bullshituri…

Mult mai aproape de mine scrâşnetul periuţei de dinţi, mâna mea pe sânul rotund, băieţesc al Castelanei, unghiile mele roşii ca nişte mici petale însângerate pe pielea ei albă, zâmbetul emoţionant al mamei, timid, şoptit, vocea ei, de dincolo de lume, de răutate, dincolo de dragoste… clinchetul soneriei unei biciclete pe un drum de ţară, în dreapta măceşele, în stânga macii roşii, casa cu ferestre albastre, vântul umflând perdeaua din voal crem, razele de soare în genele fratelui meu, cina luată în grădină, ceaiul de dimineaţă. O să scap în curând de bagaje, am strâns prea multe. Reîntoarcerea în matcă. Veni vidi… fix pula! M-am copt îndeajuns, acum vreau să copilăresc.

26Acolo în fața mării eşti doar tu şi infinitul, nemărginirea… mi-amintesc când după ce mi-am luat bacul, am alergat bezmetică în apa mării şi am răcnit, un strigăt neuman, luându-mă la întrecere cu zbieretele pescăruşilor, era a mea toată lumea. De ce şi cum dracului am reuşit s-o ciobesc? S-o fărâmiţez? S-o decolorez? Gri împuţit de iarnă cu degete lungi de ploaie la ferestre.

Ajunge, unii nu merită nici spumele mării, nici cadavrele ei.

Mi-e sete de aventură…

Osul frunţii. Alături de oasele pieptului, doar atât. Perdele de pleoape în spatele cărora cenzurăm cu toții dorinţe, impulsuri, binele şi răul, inexistente toate astea, culori de catifea care ne îmbrăţişează cu căldură regretele, les petits chagrins volupteux, înfrângerile propriului Eu, alungarea inconştientului, trecere de dincolo înspre dincoace şi tot aşa, vieţi la rând, o să găsesc una în care-ţi voi spune, între vis şi realitate, între dezgust şi exaltare, uite, aici… aici e locul unde dacă n-ai fi, nu s-ar povesti…

calmOriunde-aş fugi, locul e acolo, oricât l-aş ignora, locul e acolo, ca o cutie a Pandorei părăsită cu evlavie, da, dar la ce bun speranţele, mişcarea e tot ce contează, sângele care urcă spre tâmple, inima care pompează grăbită secundele, sunetele care vibrează, care vibrează, vibrează…

Să fii arcuşul propriilor coarde, visez la performanţa asta arogantă. Îmi vine în minte Amadeus…

Îmi place prelungirea, amânarea, testez, vreau să te degust picătură cu picătură, acum, aici, acolo, peste o mie de ani, până la sfârşitul timpului veşnic, şi încă şi încă, o să te găsesc şi pe galaxiile nedescoperite, dar tot aici, în locul ăsta, unde stâncile se fărâmiţează alene, unde muzicile curg printre rădăcinile înfipte adânc în pământul făgăduinţei, unde legendele se spun cu buricele degetelor, unde bucuria e melancolia regăsirii şi prima secundă devine ultima deja, locul…

Locul ăsta nu e inventat, e gândit, construit cu grijă, şi părăsit apoi, indiferența și tăcerea şi-au aşezat varul străveziu pe pereţi, nu, nu ai cum să-l vezi, înainte să-mi reamintesc de el, l-ai…

Je n`avais jamais du temps de te dire, jamais de lieu, jamais de feu, jamais d`histoires, jamais de bisous, jamais de nuits… 

dythrhUn lieu… justement un lieu interdit pour les autres, entre dos tierras, a donde vas? Între genunile tristeţii mute, e oboseala tinereţii furate, jecmănite de alţii, prizonierat dulce, vino încet, cât de încet, în slow motion…

Dar, spune-mi, nu e frumos visul tinereţii furate? Altfel cum?

Ziceam de un loc… la noapte voi evada iar… let me count the ways…

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :