Obsesia 49: Rudele

patefonÎn jurul mesei, toată familia. Crăciunul e o masă pompoasă la care se adună toate fețele copilăriei mele. Chestionările lor sunt cele mai tăioase, şi cum să nu fie. Mâna care m-a şters la cur şi mi-a apretat chiloţii îmi taie acum o felie de friptură, unchi-miu m-a surprins masturbându-mă în timp ce mă zgâiam după o perdea la nevastă-sa goală. Nu cred să fie vreunul care să nu mă fi surprins într-un fel sau altul, ca să nu mai vorbesc de văr-miu, cu zece ani mai mare, care nici până astăzi nu ştie cine i-a murdărit posterul porno. L-am pătat şi mi-a venit ideea să-l şterg cu acetonă, să nu miroasă.

Săracu’, nu putea să se dea la o femeie decât beat, în schimb avea un nas la muieri disponibile de te cruceai. Se împrietenise cu George, omul care mereu făcea rost de băutură, însă era ca o vită blândă în faţa femeilor. Pe ei, prietenia i-a salvat de la labă.

Însă eu eram prin poduri, după lăzile de mere, în beci, printre butoaiele de vin, toate colţurile casei luate la rând, sclavie faţă de propria-mi sculă. Planurile, comportamentul vinovat, programarea maşinii de spălat cu meniu în germană, atenţia distributivă, pe toate le-am învăţat dintr-o necesitate. Eram îndrăgostit de ce am între picioare, mult prea egoist să împărtăşesc. Vinovăţia era dulce, suportabilă. Oricum câteva tăieturi superficiale pe mâini, ori un ac înfipt sub unghie închideau arcul crimă şi pedeapsă. Într-un final m-am lăsat de prostii.
Dar uite-i, cum roiesc ca muştele în jurul meu. Piedestalul pe care mă aşezaseră, îmi crea vertigii. Nici unul nu mai arată bine, cei bătrâni tuşeau, se băşeau fără expresii pe figuri, nu dintr-o liberatate asumată, ci din neputinţă.

Moartea se strecurase în corpul lor şi acum ei înşişi îşi spurcau viaţa rămasă. Fusesem la doctor cu tata acum câteva luni, şi când l-am ajutat să se dezbrace, i-am surprins ștromeleagul atârnând după marginea chiloţilor. Un fel de gât de pui de găină, galbenă ca picturile asediate de fumul lumânărilor din biserică, cu vârful creponat şi boit parcă de o vopsea de un sepia spălăcit.

Mi-am întors privirea spre masă. Putregaie aliniate, dezgustate şi de mâncare, cenaclul privitorilor în gol. Aveau măcar sinceritatea să nu vorbească despre înălţări, curăţiri sprituale, halucinaţii colective văzute ca minuni, între ei, căci cu mine se umpleau de poveşti, mai repede ca un sac de faină la moară.

heartRătăceam cu privirea spre intrarea podului. Acolo sus mi s-au arătat pentru prima dată constelaţiile, tot pe gemuleţul de unde se zăreşte aleea pe care, copil prost cum eram, îmi tăiam picioarele în pietrişul ascuţit, zburdând spre poarta să-l prind pe brutar «…rotunde de Comar, negre de Comar, pâine, pâine…».  Nimeni nu s-a obosit să o asfalteze. Nu era croită pentru tălpile mele, ca multe alte lucruri din viaţa mea, dar poate că tocmai greşelile grosolane sunt cele mai îndrăgite de simţurile mele. O condiţie la tot ce trăiesc. Tot acolo am tras pentru prima dată de hainele unei femei. Vacarm sub noi, caroserii prost unse pe stradă, vocea unui crainic răguşit undeva în spate.

Cotrobăi printre şuruburile personale, sperând să-l strâng pe cel care trebuie, să-mi dovedesc intenţiile tandre, liniştitoare, când corpul meu deja se spovedește. M-am mirat mereu cum de am reuşit să reţin aşa de multe detalii, impresii, însă nimic despre ce i s-a întâmplat ei.

(va urma)

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *