Obsesia 43: Blonda

cu unghia in gitDe cîtva timp, visez că sunt blondă: mă uit în oglindă şi am părul lung, blond ca al soră-mii, păr drept, luminos, fără ascunzişuri, bucle sau încurcături. Am pînă și alte trăsături: ochii, din albaştri devin căprui, fruntea e mai lată, obrajii fără proeminențele pomeţilor, gura mai plină, mai puţin crudă, fără colţuri căzute. Mă plimb prin faţa oglinzii, îmi mîngîi părul, gura, pielea, pleoapele. Îi zîmbesc blondei cu duioşie şi mirare. Eu niciodată n-am fost în stare să mă privesc cum o fac în vis cu femeia care, blondă, sunt totuşi eu, cea brunetă, şi pe dinăuntru şi pe dinafară. Nimic sexual, erotic, nepermis. Să zacă în mine o blondă? O latură luminoasă ascunsă? Freud ar începe cu obsesii, frustrări, dorinţe refulate.

Nu mi-au părut niciodată erotice femeile blonde. O singură dată, în tren, cînd mă întorceam de la mare, în compartiment cu mine două blonde care mi-au plăcut. Credeau că dorm și se mîngîiau pe ascuns în semiîntuneric: strînse una într-alta, despuiate, arse de soare, cu pieile arămii. Auzeam cîte un geamăt înăbuşit, cîte un suspin de uşurare şi excitare, nerăbdare, dorinţă. Mîna uneia, strecurată pe sub bluza celeilalte, îi mîngîia sfîrcurile, încet. Mînă delicată, de femeie. Cea mîngîiată îşi ridicase mult bluza, poate uitînd de prezenţa mea, sau cu atît mai excitată. Nu avea curajul sau puterea să mai facă eva sau să suspine măcar, se lăsa dusă, cu ochii închişi. Cel mai mult mi-a plăcut sărutul: două capete cu plete blonde care s-au amestecat, guri moi care s-au atins fără să se strivească. Excitant, interzis, sărutări şi mîngîieri furate, buzele, fructul oprit, sînii, fructe oprite cu sfîrcuri întărite şi lacome, împungînd prin bluzele subţiri, de vară. Sfîrcurile uneia cereau întruna mîngîieri, tot timpul tari, ca un chin. Mi-ar fi plăcut să le sărut şi s-o aud gemînd, fără să se reţină. Vroiam să simt în podurile palmelor carnea caldă şi tare, şi pe buze pielea care, credeam, avea încă sare pe ea, din mare, şi nisip. Aş fi vrut să-i muşc sînii, să-i ronțăi ca pe mere.

girlish loveE singurul episod cu blonde din viaţa mea, rămas mereu la stadiul de am văzut sau n-am văzut, am visat sau n-am visat, vis de vară pe sfîrşite, în drum spre capitală.

În rest, femeia blondă nu mă atrage sexual. Îmi plac blondele naturale, pletele acelea de soare cenuşiu, de nisip ud, ca ale soră-mii. Mi se pare că blondele naturale au o puritate şi o seninătate pe care n-am întîlnit-o la alte femei decît la unele, mai în vîrstă, la vîrsta aceea nedifinită cînd culoarea părului nu mai contează, căci seninătatea şi puritatea şi le-au cucerit luptînd din greu cu sine şi cu alţii. Nu spun că toate blondele naturale ar fi pure şi senine, dar multe din cele pe care le-am cunoscut eu, da. Figuri fără riduri, priviri fără angoase, părul acela sclipitor, de culoarea mierii blînde, care luminează în noapte.

În vis, blonda cu ochii căprui, mă mîngîie pe față cum mi-ar plăcea să mă fi mîngîiat maică-mea, cînd eram copil.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *