Obsesia 4: Si lo amas, dejalo libre

215Ajung în parc şi, ca de fiecare dată serile, pustiul mă relaxează şi îmi ordonează gîndurile. Da… sînt şi voi rămîne o citadină cu dor de plecare în natură, de străbătut drumuri prin cîmpuri, în hăţişurile pădurilor de munte, cu dor de scăldat în apele rîurilor de ţară, rîuri cu ape mici şi calde, cu maluri acoperite de sălcii şi de ierburi, de flori nesădite de mînă de om, flori ale căror seminţe le aduc vînturile, le încălzesc pămînturile şi le cresc ploile. Acele flori sălbatice în culori vii şi ierburile cu miros de crud.

Prima dată cînd am fumat marijuana, mi-a venit în minte un pîlc de ierburi de la ţară, prin care m-am tăvălit într-o vară şi aveau acelaşi miros.

Sînt tristă. Mă gîndesc la noi, la distanţa care se tot măreşte şi de cît de multă încredere este nevoie într-o relaţie? Cît de mult trebuie să te iubească cineva ca să-ţi dea libertatea să mergi pe drumul tău, fără să te abandoneze, ci dimpotrivă, să te susţină, să te încurajeze, să-ţi fie sprijin în momente decisive? Si lo amas, dejalo libre. Aş fi putut fi eu, în locul lui, să-l las liber să plece o vreme şi în acelaşi timp să fiu cu el, să îl încurajez, să îl susţin, să-i ofer, nu de suprafa’ă, ci adînc, sim’it în cele mai profunde fibre ale sufletului, ajutorul de care ar fi avut nevoie? În sinea mea, ştiu că da pentru că am încredere în ceea ce simt. Dar el e nesigur…

Astăzi, cînd nu mai sîntem ca altădată şi nu mai stăm împreună doar ca să fim cu cineva, relaţiile cresc precum  ierburile şi florile sălbatice: vîntul poartă sămînţa iubirii dintr-un loc într-altul. Dacă nu, alt vînt vine şi mută sămînţă, fără drept de apel.

Ce facem? Cum să ne descurcăm cînd  nu mai există ,,siguranţa” de pe vremea alor noştri? Păşim pe vîrfuri, în dans de fluturi, sperînd să nu dărîmăm castelul de iluzii. Cum să încetezi să vezi o relaţie ca pe o sursă de securitate? Cum te eliberezi de frică de fi rănit? Nimeni nu spune nimic, e o lecţie pe care trebuie să o învăţăm singuri, şi din care de cele mai multe ori ieşim răniţi.

Cerul a devenit gri închis. Prin copaci cîntă păsări de noapte. Întind şi mai mult pasul dar nu spre casă, unde nu mă aşteaptă nimeni, ci spre mine însămi, în noapte. Văd luminile aprinzîndu-se în oraş, printre crengi, zăresc oameni care se grăbesc. Începe să plouă încet, că o bucată muzicală care curge şi se întinde ca o mîngîiere.

Mă va aştepta? Va căuta pe altcineva?

Mă aşez pe o bancă. Scot ţigările, aprind. Odată, mergeam amîndoi prin acelaşi parc. Ne-am oprit, la fel, pe o bancă, noaptea, şi am fumat. Ne-am strîns în braţe, ne-am mîngîiat. Nu am vorbit, nu era nevoie. A trecut ceva timp de atunci, timp în care romantismul de la început a lăsat loc realităţii. Am obosit să ne prezentăm măştile unul celuilalt, ne-am făcut reverenţe triste şi am început să ne arătăm adevăratele chipuri. Ne-am arătat mîinile şi pieptul, tălpile, spatele şi fiecare dintre noi a observat cicatricile celuilalt. Am deschis ochii mai larg şi ne-am văzut oboseala, frica, neîncrederea, foamea, setea, neputinţa. 

tigara de dupaŞi lo amas, dejalo libre. Am plecat ştiind că îi va fi greu şi că mie poate îmi va mai greu decît lui, dar am plecat. M-au împins vînturi pe care nu le-am cunoscut pînă azi, dar care au început să adie în mine cu multe voci: trebuie să pleci, să înveţi, să devii, pe urmă te întorci. Dacă vei mai avea la ce.

Fiecare lucru, oricît de mărunt, are un preţ. Îl plăteşti sau nu, e alegerea ta. Ideea e că nimic nu e gratis şi că alegerile, pe măsură ce creşti, sînt tot mai grele. Eu am ales şi plătesc.

Şi lo amas, dejalo libre. E un vers pe care l-am auzit în urmă cu mult timp la Irene, pe vremea cînd era îndrăgostită de Carlos. Mă obsedează. Irene suferea din cauza venirilor şi plecărilor lui Carlos, care vroia să fie ,,liber” în relaţie. Iar Irene i-a dat atîta libertate pînă n-a mai putut, şi la un moment dat l-a părăsit. Liber-liber, dar pînă cînd, şi mai ales ,,cît”?

Acum Carlos e liber şi suferă după Irene.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *